Said (Kais Nashef) si Khaled (Ali Suliman) sunt doi prieteni vechi, care lucreaza ca mecanici in Nablus. Ei sunt convocati de Jamal (Amer Hlehel) pentru a indeplini o misiune in care fiecare din ei trebuie sa se arunce in aer, la un interval de 15 minute, intr-o zona aglomerata a orasului Tel Aviv. Motivul? Razbunarea este, evident, fundalul, insa Khaled si Said au fiecare propriile motive sa vrea sa faca acest sacrificiu suprem. Interpretarea este remarcabila, incepand cu actorii din rolurile principale. Nashef si Suliman sunt extrem de convingatori in rolul a doi barbati cu creierele spalate de visuri de martiraj si rasplata religioasa. In actul final, schimbarea lor este cu adevarat socanta: sunt barbieriti, dichisiti si poarta explozibili sub costumete, de altfel, absolut normale. Ar putea trece pe langa tine pe strada si nu ti-ai putea da seama. Lubna Azabal este si ea excelenta in rolul din ce in ce mai disperatei Suha, o activista pacifista care crede sincer ca bombele si violenta nu rezolva nimic. Este apropiata de Said si intra cu adevarat in scena cand acesta are mare nevoie de sprijin moral. Ea este vocea ratiunii intr-o lume deseori irationala, excesiva.
“Paradise Now” merita apreciat chiar si numai pentru curajul regizorului.Insa angajamentul filmului pentru obiectivitate este cel care asigura aprecierea si respectul nostru. Prin abordarea impartiala a confruntarii polemice, ne invita sa tragem concluziile proprii privind conflictul israeliano-palestinian, atentatorii sinucigasi, si chiar sa ne punem intrebari mai profunde legate de sensul unei vieti care merita traita… si pentru care merita sa mori.
