Cand spunem Cedric Klapisch gandul ne duce imediat la prezenta multor personaje, ale caror vieti se intretaie si la existenta unei povesti principale careia se aditioneaza altele secundare, mai mult sau mai putin dezvoltate, dar clar inserate pentru a crea un ansamblu plin de culoare. Dupa comediile romantice L'Auberge espagnole (tradus la noi cu Euro-mix) si - continuarea - Les Poupees russes/Papusile rusesti, iata un nou film in care protagonist este acelasi Romain Duris (pe care l-am vazut ca actor principal si in De battre mon coeur s'est arrêté, in regia lui Jacques Audiard, rol cu care a obtinut o nominalizare la Premiile César in 2006): este vorba de filmul Paris, cu lansarea in cinematografele de la noi pe 7 noiembrie, o drama - de aceasta data: povestea unui tanar parizian (Duris), fost dansator, acum grav bolnav, care ajunge sa priveasca intr-o noua lumina lumea si pe oamenii din jur - acum ca e in asteptarea unui transplant de inima, care poate, sau nu, sa-i salveze viata.
La aflarea vestii, sora (Juliette Binoche), impreuna cu cei trei copii, se muta la el pentru a-l ingriji. Din nou Klapisch reuneste multe personaje, de data aceasta sub privirile lui Pierre (Romain Duris) a carui cotidiana ocupatie a ramas privitul de la balcon; ajungem sa cunoastem aceste personaje pentru ca Pierre le-a vazut de la fereastra sau le-a intalnit in timpul rarelor sale iesiri din casa: un profesor universitar (Fabrice Luchini) se indragosteste de o studenta, pe care Pierre o urmareste zilnic cu privirea, intrucat fata are o locuinta in cladirea de vizavi, comercianti, sefa isterica (fata de angajati, dar afabila fata de cumparatori) a unei brutarii, noua angajata a acesteia, un camerunez venit clandestin in Paris, asistenti sociali etc. Klapisch nu dezvolta insa aceste personaje, aparent obisnuite, ne lasa antrenati doar de povestea lui Pierre (niste flashback-uri ni-l arata pe scena, un tip plin de viata, dansator intr-un spectacol de cabaret) si traim cu senzatia ca am fost ispititi sa ne implicam in povestea lor, dar am fost opriti la jumatatea drumului.
Un film de vazut, care - pe de-o parte - castiga prin maturitate in comparatie cu Auberge espagnole, dar care - pe de alta parte - isi pierde din suflul entuziasmantului Auberge..., film nominalizat la People’s Choice Award in cadrul Premiilor Academiei Europene de Film, editia 2002.
