Plictisitor, deși promițător, inițial, prin jocul relaxat al spaniolilor.
Nu am înțeles de ce trupa cânta mut altceva, în timp ce coloana sonoră era asigurată de Cigarettes After Sex. Nu se poate, pare-se, film românesc fără încropeală, improvizație sau umplutură, fără ceva ce sugerează că s-a vrut până la mie, dar s-a putut până la șase. Ar fi putut lipsi butaforia aceasta. Oricum este o parte nedezvoltată ulterior, fata părând a-și abandona trupa și muzica.
Un film care doar te face să respiri ușurat că nu a fost mai rău de atât. Onorabil, dar încă departe.
domino0
pe 24 Mai 2023 17:52
Multumesc.Tudor Giurgiu,pentru acest film minunat!
borisvultur
pe 11 Mai 2021 16:54
Am revăzut filmul și am încercat să văd partea plină a paharului...Așadar, atuurile: în primul rând relația dezinvoltă și empatică dintre Adrian și Maria.Apoi: interpretarea lui Mihai Smarandache. Nici Belen Cuesta nu se lasă mai prejos. Câteva cadre ale retragerii în sine: ploaia, lumânarea, gândurile...
El_KaPpa
pe 14 Mai 2020 15:42
Un film bun de personaje, de situatii si de emotii. Pentru mine a functionat chiar si in momentele in care a fortat mai mult decat era cazul si asta datorita actorilor. Inca de la primul cadru Mihai Smarandache m-a facut sa-l cred si sa il inteleg printr-un rol foarte convingator, ca mai tarziu sa i se alature la capitolul joc actoricesc bun si Belén Cuesta.
sabinalin
pe 11 Noiembrie 2019 22:49
Prima oara am incercat sa-l vizionez pe Cinemax 2, n-am reusit, am avut o mare si neplacuta surpriza, desi se vorbeste preponderent spaniola era nesubtitrat, pur si simplu au uitat sau au considerat ca un film "romanesc" n-are nevoie de subtitrare, nu ca n-as fi inteles ce se intampla mai ales ca am citit romanul, problema e ca la un astfel de film sunt importante in primul rand detaliile, a doua oara am reusit, asta e, trebuie sa fii tenace pentru a viziona un film "romanesc" contemporan, romanul lui Marin Malaicu Hondrari e unul care pune accent pe romantism, pe poezie, filonul dur e prea putin semnificativ, e importanta prezentarea vietii de emigrant roman intr-o lume in care niciunde nu umbla cainii cu covrigi in coada, regizorul Tudor Giurgiu schimba destul de mult fara a afecta insa spiritul scrierii, a facut-o probabil pentru a stimula conflictul si a atrage mai multi spectatori, a facut-o cu acordul autorului romanului pentru ca ambii semneaza scenariul, din pacate Giurgiu nu se poate abtine sa nu politizeze inutil, a facut-o si in " De ce eu", folosirea Teleormanului e de-a dreptul scabroasa si n-are nici o legatura decat cu o obsesie ce tine doar de ura viscerala, am trecut peste si am apreciat per total rezultatul final, e bun, bun e si Smarandache, cineva spunea ca e genial, am constatat ca-l mai vazusem de doua ori pe scena de la Odeon, nu l-am retinut in rolurile respective, aici se achita corect de modul in care il portretizeaza pe Adrian, astept sa-l vad intr-un rol principal pe scena, cert e ca are potential.
xerses
pe 09 Noiembrie 2019 20:52
Nope.... Nici de data aceasta nu pot spune ca ma convinge cinematografia romaneasca.
chiba_florin
pe 14 Iulie 2019 21:15
Mare parte din românii noştri care calcă pământ străin pentru un trai mai bun, întrun fel sau altul se bat de astfel de situaţii, destul de neplăcute aş tinde să zic, dar necesare. Ei bine, în ceea ce priveşte filmul, idee interesantă, mediu "confortabil" şi un final surprinzător dar aşteptat.
user-5d067f9609dd1
pe 16 Iunie 2019 20:44
Cel mai prost film. Nu ar trebui difuzat in cinematografe, este cel mai plictisitor film. O mare prostie.
De multe ori mi-am pus problema de ce cronicarii de film nu scriu scenarii. Am avea numai filme perfecte! Pentru că, nu-i așa? cronicarul știe tot!
Dacă citești una din cronicile filmului PARKING, scris, regizat și distribuit de Tudor Giurgiu, la cele favorabile mă refer, nu poți să nu dai năvală la film. Nu poți, n-ai cum! Ba-ți bați și copiii, dacă ar avea pretenția să mergi cu ei în parc, sau chiar și nevasta, dacă te-ar trimite să bați covoarele tocmai atunci. Și cum să nu te duci, când este vorba despre o „odă a visătorilor”, o „celebrare a dragostei”?! Ba încă se ajunge în profunzimi, „explorarea emigrației” și „ceea ce ne face să o luăm din loc fără a privi în urmă”.
Că nu e om să nu fi scris o poezie, nu? Deși, în film, am văzut că omul scria ceva proză, adică niște gânduri personale aiurite. Dar așa e visătorul, visează mai mult cai verzi pe pereți, cum să nu prinzi drag de el!?
Adrian, personajul principal, interpretat cu măiestrie de actorul Mihai Smarandache, mai ales în momentele când fumează, și fumează aproape tot filmul, sau când citește întins în pat, cu burta-n sus, că de scris nu l-am văzut scriind, o ia din loc dintr-o localitate balneară, Sângeorz-Băi, și se angajează paznic de noapte la un depozit de mașini vechi din Spania. Ceea ce înseamnă din lac în puț, dar Adrian nu privește în urmă.
De ce pleacă? Păi, simplu, pentru a o întâlni pe Maria, deși mai avea una la Sângeorz. Mai avea, dar el voia... marea dragoste.
Dar să vedem ce este „marea dragoste”, după care toți tânjesc! Mulți poeți și filozofi au dezbătut acest subiect, fără a ajunge la o definiție clară, dar Tudor Giurgiu reușește în acest film, după unii cronicari.
Ce probabilități sunt să întâlnești marea dragoste într-un depozit de mașini uzate? Infinite! Dar Adrian o întâlnește chiar în lift, când se întorcea de la „muncă”, urcând la același etaj cu el, ușa de alături! Cântăreață la chitară într-o trupă rock, blondă. Cântăreața, nu trupa!
Chimia dintre cei doi începe simplu și pueril, spun eu, cu metoda de agățat „parcă te cunosc de undeva”. Băiatul, de fapt un bărbat în toată firea, îi cere un autograf. Dacă ar fi avut 16 ani, n-ar fi părut penibil.
Adevărata dragoste se vede când ea ajunge la depozitul de mașini, unde el vâna șobolani cu pușca cu aer comprimat. Aici ea are, după cum singură spune, „o mulțime de idei pentru a transforma acel loc într-un rai” și o enunță pe prima: „Să ne futem!” Fără puncte - puncte și fără bip, că nu erau copii în sală. De fapt, eram 3 spectatori cu totul. Cu mine, adică. La EUROPA. E un cinematograf în București.
Mihai Smarandache o ia pe Belén Cuesta, actriță de talie mondială, în toate pozițiile, atingând „celebrarea dragostei”, pentru unii cronicari, și spre deliciul publicului, cum speră aceștia, fără să conteze că fiecare înșela pe cineva în acest timp! Cam la asta se reduce „marea dragoste” în acest film! Ce poezie, ce filozofie, ce vrăjeli? Meserie! Se pare, totuși, că la juriile internaționale nu prea mai prezintă mare interes, pentru că acum se poartă pe invers.
Numai că, așa cum era de așteptat, apare și „Maria” lăsată la Sângeorz, cu kilu’ de țuică, oala cu sarmale și borcanu’ cu murături. Cu alte cuvinte, de fapt fără cuvinte, o țărancă, ce „figuri” să știe asta!?
Acesta este personajul „luminos” elogiat în cronici și agreat de public, după părerea unora, care nu se pricepe la nimic, dar e dornic de „scufundări în ape tulburi” adică în mocirlă, specific românului, scriitor, ce p...la lui! Pentru că, trebuie spus, în țară i se publică o carte. Ceva de genul „Femeia plutind deasupra bărbatului”, după un vis erotic de-al lui. De fapt, în țară, avem mai mulți scriitori decât cititori!
Scenaristul, regizor, producător și distribuitor Tudor Giurgiu renunță să mai facă o „radiografie socială a imigraţiei”, pentru că și așa au trecut aproape 20 de ani de când faptele sau petrecut, și vreo 10 de când Marin Mălaicu-Hondrari a scris romanul APROPIEREA. De fapt, nici nu s-ar fi priceput, deși ar fi un subiect ofertant să vezi de ce au plecat 4 milioane de români din țară. Așa că freacă menta aproape două ore cu intrigi mărunte și previzibile, iar pe final introduce ceva acțiune, respectiv atacul cu bâte al unora care făceau afaceri necurate cu patronul depozitului, cărora acesta le era dator.
Ce-i drept, personajele din film sunt desprinse din realitate, dar mi s-a acrit deja de acest tip de personaje. Și nu e vorba de prejudecăți! Tare bine ar fi ca în filmele românești să se vadă ceea ce cred cronicarii că se vede!
lucacrisu
pe 15 Iunie 2019 20:39
Nu stiu despre film,cum este realizat..Nu sunt specialist,insa pot sa vorbesc depre mesajul acestui film,pe care cred ca l-am inteles si cu care sunt de acord si este foarte puternic.Nu ne place de Adrian pentru ca semanam foarte multi cu el,ne aminteste de noi,de angoasele noastre,de putrefactia' pe care refuzam sa o vedem in oglinda,dar tot acest baiat cu povestea lui ne arata ca INCA dragostea transcende;bariere de rasa,de clasa sociala si salveaza vieti,salveaza destine,vindeca frustrari.Frustrari ce pot da nastere in mainile unui artist disperat,unei opere sinistre,toxice ce poate aprinde scanteia mortii intr-o minte bolnava si suferinda,de aceea la final vindecat isi da foc cartii pe care 'prietenii' s-au grabit si l-au ajutat sa o publice,pentru ca viata trebuie sa aiba intaietate,lumina,speranta,lupta,dragostea toate depind de o secunda sa ne resuscitam din propriul calvar si sa nu alegem sinuciderea ci VIATA in toate formele ei.
user-5d051bc52ad1d
pe 15 Iunie 2019 19:27
O porcărie sinistră la care am fost forțat sa stau. Un film dw duzina, fara esență, fara acțiune, fara pic se sentiment. Un eșuat care muncește in Spania într-un parc auto, își plânge de mila și nevasta patronului parcului auto o cheamă Mercedes. Mai sinistru de atât nu se putea. Evitați filmul. Regizorul e mai eșuat ca filmul. Pana si eu pot face un film cu o viziune mai frumoasa decât filmele domnului regizor.
Tosevo
pe 12 Iunie 2019 23:51
Este o mizerie de film...Nu merita nici macar sa il descarci de pe net cand apare.O mare pierdere de timp! Este un cliseu total. Nimic nou fata de alte filme romantice. Nota 0/10 cu indulgenta ...
777L
pe 08 Iunie 2019 23:58
Frumos film, dar cam adolescentina povestea de dragoste, adica de ce ar renunta ea, la trupa, la tot confortul pentru o aventura si o viata intr-un loc unde n-ai conditii? (asta iese in cele din urma la iveala). Dar e o poveste frumoasa, o dragoste improbabila, care razbate dincolo de greutati si in cele din urma triumfa.
Desi actiunea se petrece in Spania, n-au lipsit sarmalele :)
Nu am înțeles de ce trupa cânta mut altceva, în timp ce coloana sonoră era asigurată de Cigarettes After Sex. Nu se poate, pare-se, film românesc fără încropeală, improvizație sau umplutură, fără ceva ce sugerează că s-a vrut până la mie, dar s-a putut până la șase. Ar fi putut lipsi butaforia aceasta. Oricum este o parte nedezvoltată ulterior, fata părând a-și abandona trupa și muzica.
Un film care doar te face să respiri ușurat că nu a fost mai rău de atât. Onorabil, dar încă departe.
https://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=158831
De multe ori mi-am pus problema de ce cronicarii de film nu scriu scenarii. Am avea numai filme perfecte! Pentru că, nu-i așa? cronicarul știe tot!
Dacă citești una din cronicile filmului PARKING, scris, regizat și distribuit de Tudor Giurgiu, la cele favorabile mă refer, nu poți să nu dai năvală la film. Nu poți, n-ai cum! Ba-ți bați și copiii, dacă ar avea pretenția să mergi cu ei în parc, sau chiar și nevasta, dacă te-ar trimite să bați covoarele tocmai atunci. Și cum să nu te duci, când este vorba despre o „odă a visătorilor”, o „celebrare a dragostei”?! Ba încă se ajunge în profunzimi, „explorarea emigrației” și „ceea ce ne face să o luăm din loc fără a privi în urmă”.
Că nu e om să nu fi scris o poezie, nu? Deși, în film, am văzut că omul scria ceva proză, adică niște gânduri personale aiurite. Dar așa e visătorul, visează mai mult cai verzi pe pereți, cum să nu prinzi drag de el!?
Adrian, personajul principal, interpretat cu măiestrie de actorul Mihai Smarandache, mai ales în momentele când fumează, și fumează aproape tot filmul, sau când citește întins în pat, cu burta-n sus, că de scris nu l-am văzut scriind, o ia din loc dintr-o localitate balneară, Sângeorz-Băi, și se angajează paznic de noapte la un depozit de mașini vechi din Spania. Ceea ce înseamnă din lac în puț, dar Adrian nu privește în urmă.
De ce pleacă? Păi, simplu, pentru a o întâlni pe Maria, deși mai avea una la Sângeorz. Mai avea, dar el voia... marea dragoste.
Dar să vedem ce este „marea dragoste”, după care toți tânjesc! Mulți poeți și filozofi au dezbătut acest subiect, fără a ajunge la o definiție clară, dar Tudor Giurgiu reușește în acest film, după unii cronicari.
Ce probabilități sunt să întâlnești marea dragoste într-un depozit de mașini uzate? Infinite! Dar Adrian o întâlnește chiar în lift, când se întorcea de la „muncă”, urcând la același etaj cu el, ușa de alături! Cântăreață la chitară într-o trupă rock, blondă. Cântăreața, nu trupa!
Chimia dintre cei doi începe simplu și pueril, spun eu, cu metoda de agățat „parcă te cunosc de undeva”. Băiatul, de fapt un bărbat în toată firea, îi cere un autograf. Dacă ar fi avut 16 ani, n-ar fi părut penibil.
Adevărata dragoste se vede când ea ajunge la depozitul de mașini, unde el vâna șobolani cu pușca cu aer comprimat. Aici ea are, după cum singură spune, „o mulțime de idei pentru a transforma acel loc într-un rai” și o enunță pe prima: „Să ne futem!” Fără puncte - puncte și fără bip, că nu erau copii în sală. De fapt, eram 3 spectatori cu totul. Cu mine, adică. La EUROPA. E un cinematograf în București.
Mihai Smarandache o ia pe Belén Cuesta, actriță de talie mondială, în toate pozițiile, atingând „celebrarea dragostei”, pentru unii cronicari, și spre deliciul publicului, cum speră aceștia, fără să conteze că fiecare înșela pe cineva în acest timp! Cam la asta se reduce „marea dragoste” în acest film! Ce poezie, ce filozofie, ce vrăjeli? Meserie! Se pare, totuși, că la juriile internaționale nu prea mai prezintă mare interes, pentru că acum se poartă pe invers.
Numai că, așa cum era de așteptat, apare și „Maria” lăsată la Sângeorz, cu kilu’ de țuică, oala cu sarmale și borcanu’ cu murături. Cu alte cuvinte, de fapt fără cuvinte, o țărancă, ce „figuri” să știe asta!?
Acesta este personajul „luminos” elogiat în cronici și agreat de public, după părerea unora, care nu se pricepe la nimic, dar e dornic de „scufundări în ape tulburi” adică în mocirlă, specific românului, scriitor, ce p...la lui! Pentru că, trebuie spus, în țară i se publică o carte. Ceva de genul „Femeia plutind deasupra bărbatului”, după un vis erotic de-al lui. De fapt, în țară, avem mai mulți scriitori decât cititori!
Scenaristul, regizor, producător și distribuitor Tudor Giurgiu renunță să mai facă o „radiografie socială a imigraţiei”, pentru că și așa au trecut aproape 20 de ani de când faptele sau petrecut, și vreo 10 de când Marin Mălaicu-Hondrari a scris romanul APROPIEREA. De fapt, nici nu s-ar fi priceput, deși ar fi un subiect ofertant să vezi de ce au plecat 4 milioane de români din țară. Așa că freacă menta aproape două ore cu intrigi mărunte și previzibile, iar pe final introduce ceva acțiune, respectiv atacul cu bâte al unora care făceau afaceri necurate cu patronul depozitului, cărora acesta le era dator.
Ce-i drept, personajele din film sunt desprinse din realitate, dar mi s-a acrit deja de acest tip de personaje. Și nu e vorba de prejudecăți! Tare bine ar fi ca în filmele românești să se vadă ceea ce cred cronicarii că se vede!
Desi actiunea se petrece in Spania, n-au lipsit sarmalele :)