Combinatia Haydn & Adrian Enescu awesome !...ca si in "Concurs" soundtrackul senzational...filmele lui Pita au fost bune si datorita soundtrack-ului lui Enescu...
El_KaPpa
pe 25 Octombrie 2020 13:27
Cu exceptia unor alegeri regizorale interesante ale lui Dan Pita prin care reuseste sa construiasca cateva momente foarte bune, nu prea sunt alte calitati cu care acest film iese in evidenta. Scenariul este foarte slab, iar interpretarile sunt undeva intre decente si fortate.
B06DAN
pe 16 Martie 2019 22:12
SUPERB FILM... nici nu știu ce să evidențiez mai întâi : scenariul, regia, jocul actorilor, coloana sonoră...
Cinematografie de clasă înaltă...
carmen_angelus_romila
pe 12 August 2018 20:02
O drama placuta al regizorului Dan Pița, careevoca o parte din trecutul nostru, al multora dintre noi, cu o interpretare buna al unor actori, pe atunci tineri.
fancristibanateanu
pe 18 Iunie 2017 16:44
comunisti necomunisti interpretau un rol și se încadrau în pielea personajului perfect nu ca aifoniști din ziua de azi pe care îi face vedete protvul și alte televiziuni și ei de fapt nu au nici o treabă cu actoria ! sunt niște falși și zici că recită o poezie când interpretează un rol !
romeo_bucur_andronache
pe 23 Martie 2017 23:23
Este o lucrare deosebita in care regizorul meserias Dan Pita (unul din marii regizori ai lumii,tinind seama de vremurile de atunci) izbuteste,prin finete si stiinta artei,sa faca un basm excelent dintr-o poveste banala despre muncitori si aspiratiile lor,beneficiind si de jocul unor actori disciplinati si ascultatori (cum in zilele de astazi nu mai gasesti deloc). Basmul acesta PAS IN DOI este un pas apasat (real si dureros)despre chinurile vietuirii in asa-zisa "epoca de aur" socialisto-comunista. Este un basm obligatoriu de vazut,mai ales de catre tinerimea romana,nespus de credula si NEstiutoare,si deci usor de manipulat (de dus de nas,de inselat adica),daca aceasta voieste sa INVETE ceva despre tainele vietuirii in vremuri de bejenie si jale (ca si vremea de acum).S-auzim numai de bine.
Domolul
pe 27 Noiembrie 2016 10:29
Secventa cu discoteca, m-a lasat practic cu gura cascata. Fara sa stie Dan Pita prefigureaza niste chestii care se vor intampla peste 30 de ani : stilul ochelarilor de soare purtati de Bleont, esarfa fular, girofarul pe baterii si cel mai șocant: freestyle. Da, ati auzit bine. Cineva caruia ii multumesc, rezolva cu un comentariu pe youtube si acest mister al rap-ului romanesc prematur: este vorba de o copiere a stilului formatiei elvetiene Yello. Cam la acest nivel as incadra si mult prea laudatul Adrian Enescu: Yello, fiindca Vangelis mi se pare prea mult.
geomit71
pe 23 Februarie 2014 15:16
Slabut filmul..cu aere de film rafinat, greu de inteles, dedicat doar expertilor...tema este subtire, cu distributie de mana a doua cu mici exceptii.. nici Bleont nu exceleaza. Coloana sonora se vrea avangardista insa Adrian Enescu nu reuseste sa se ridice la nivelul coloanelor din seria Ardelenii.. Talent risipit ...
Vegetarian
pe 15 Decembrie 2013 06:07
In mod normal un barbat destept stie ca barbatii isi pierd cumpatul la gelozie si daca un prieten sau cunostinta ar ameninta cu bataia ar trebui sa fuga de el nu sa il lase sal impinga pe scari , sal dea cu capu de trotuar ,Dupa un film ca acesta trebuie vazut un film care sa arate si cum vor judecatorii sa se poarte oamenii in asemenea situatii = cel agresat sa fuga ca in filmele braziliene si sa se apere doar in caz ca este prins , etc
Parca Claudiu Bloeont sa plimbat mai multe luni cu viitoarea nevasta prin parcuri inainte de casatorie , stabilind cine o sa duca gunoiu , cine o sa spele vasele , geamurile etc , ca sa nu se certe mai tarziu ..
cezarika21
pe 14 Septembrie 2013 19:52
Pas în doi este, în opinia mea, un film supraevaluat. Pliat pe un scenariu propagandist de sorginte comunistă, el îşi depăşeşte condiţia de film de propagandă printr-o abordare metaforic-poetică realizată de regizorul Dan Piţa. Filmul conţine mai multe secvenţe memorabile (printre care concertul în ploaie sau secvenţa de final desprinsă dintr-un film străin al cărui nume nu mi-l amintesc). Interpretările sunt de calitate (Claudiu Bleonţ şi Petre Nicolae sunt cei remarcaţi), muzica este bine aleasă, iar decorurile sunt potrivite.
Şi totuşi... Viziunea regizorală estetizantă a unei lumi muncitoreşti relevă talentul imens al regizorului, dar pur şi simplu nu se potriveşte cu mediul social prezentat în acest film şi pare de-a dreptul ridicolă. Oricât de mult aş putea aprecia acele secvenţe memorabile, filmul este nerealist şi grotesc. Cel mai mult m-au oripilat discursurile repetate sub duş de un muncitor timid.
Dacă mai încadrăm filmul în contextul anilor '80 caracterizaţi de crunta sărăcie a românilor (cu cozi imense la pâine, lapte şi mezeluri), un film în care muncitorii cântă la flaut, fac scrimă şi ascultă muzică simfonică pare o batjocură la adresa populaţiei pentru că inoculează ideea că viaţa era îmbelşugată. Marele neajuns al cinematografiei româneşti era (şi este) lipsa scenariilor de calitate, regizorii fiind obligaţi să-şi exercite talentul artistic în prelucrarea unor mizerii propagandistice.
MrJuVe
pe 07 Iunie 2013 14:50
Facand o paralela care poate parea barbara, cu filmul se potriveste melodia Sa iubesti doua femei.
defav
pe 18 Ianuarie 2013 19:10
L-am vazut atunci, prin '88, '89 si am ramas cu o impresie f. buna , povestea prieteniei supusa conflictului din dragoste e interesanta , mai toata lumea il remarca pe Bleont, mie mi-a placut mult Petrica Nicolae .Sinopsisul filmului reda exact problematica lui si il recomand cu placere ca drama romantica , chiar daca mai are si citeva exagerari .Poate fi actual , in afara de fazele din uzina , care au ceva ingerinte comunistoide .
Iulidesprefilme
pe 24 Decembrie 2012 13:58
Mi-a plăcut filmul şi l-am remarcat pe Claudiu Bleonţ în mod deosebit...
lili22
pe 13 Octombrie 2012 20:37
Multa vreme nu s-a difuzat sau au taiat scene care puteau influenta negativ cresterea tineretului comunist.Coloana sonora exceptionala.Imaginea, montajul superbe.Ecaterina Nazarie foarte buna.Bleont face cel mai bun rol al sau.Ca si Petrica Nicolae.
Singura scena mai aproape de adevar, cea a petrecerii de nunta, in cantina, fara mincare si cu vin varsat.
paradox_utopic
pe 26 Iulie 2011 02:51
un pasa mare in cinematografia romaneasca... o poveste inca actuala..doar decorurile schimbate...
xerses
pe 01 Iulie 2011 20:16
Mi-a placut modul in care au jucat Claudiu Bleont si Ecaterina Nazare.
Ovidiu_B
pe 09 Aprilie 2011 11:24
Filmul mi s-a parut slabut, fata de ce asteptari aveam. Multe scene sunt voit interesante (ca cele doua "nunti" ale lui Mihai pe holul caminului), altele sunt pur si simplu slabe (scena discutiei de la tara, de la parintii Mariei). Jocul actorilor mi se pare si el fortat, inclusiv al lui Bleont (ceea ce e raritate, pentru ca el are darul de a salva de multe ori filmele in care joaca...dar deh, probabil era prea tanar).
Concluzia mea e ca filmul merita vazut doar pentru cine se da-n vant dupa imagini de arhiva din Romania anilor 80.
nemotoujours
pe 30 Septembrie 2010 23:25
CI SI PRIN FILMARILE DEOSEBIT DE SUGESTIVE.CLAUDIU BLEONT ESTE INCREDIBIL DE CONVINGATOR ,
pe 26 Februarie 2007 16:45
sunt nedumerit de ce exista stele pt a califica creatiile domnului dan pita cand fara nici un dubiu nu merita nici stropi de urina.filmul pas in 2 pe care intamplator l-am vazut in frageda copilarie avand doar 4 ani pe atunci m-a tulburat intelectual profund si mi-a alterat chiar codul genetic intarziindu-mi cresterea.filmul in sine este o sceleratie criptocomunista uzinoido-muncitoreasca care cadra perfect cinematografiei neverosimile din anii comunismului.ca sa inchei apoteotic supun ca acest sul de hartie igienica caci nu il pot numi pelicula este o alta vie demonstratie a haznalei in care arta domnului dan pita s-a zbatut de la primii ei pasi si pana in prezent.
Pofta buna!
pe 12 Octombrie 2006 19:47
Prima oara am vazut "Pas in doi" in saptamana premierei intr-un cinema bucurestean, si apoi acasa, in Tg-Mures, de vreo 2-3 ori. Filmul anterior al lui Dan Pita, "Concurs", cu atmosfera lui magica si un mesaj politic profund, ma facea un fan al regizorului. (De asemenea, mi-a atras atentia asupra muzicii lui Adrian Enescu.)
M-a dezamagit putin faptul ca "Pas in doi" era complet lipsit de subtextul politic subversiv ce facea "Concurs" (impreuna cu "Croaziera" lui Mircea Daneliuc) un suflu de aer proaspat in plina pestilenta ceausista. Chiar mai grav, filmul prezenta o versiune preasenina, indulcita a realitatii cotidiene, ani lumina de coada la paine si aerul de inchisoare caracteristice timpului, apropriindu-se periculos de perspectiva propagandei oficiale.
Totusi, cumva filmul reusea sa fie autentic si merituos, pastrand acea "atmosfera magica" intacta. Era un exercitiu in evazionism, o retragere in inofensiv, dar unul executat cu exigenta maxima a meseriei si a respectului fata de adevarul psihologic (acel "etern uman"). Prezenta directoriala era exceptional sustinuta prin secvente antologice, o abundenta de imagini memorabile si performante actoricesti fara cusur (evidently: C. Bleont). Douazeci de ani mai tarziu imi mai amintesc farmecul tacut al Ecaterinei Nazare, frumusetea glaciala a Andei Onesa, buchetul de flori cuprins intr-o imbratisare si acea secventa finala grotesc-operatica...
Dupa Revolutie am aflat ca intre cele doua filme Pita a mai facut "Faleze de nisip", film retras din cinematografe la comanda personala a lui Ceausescu. Avea un motiv el, Pita, sa fie temporar apolitic. Dar asta nu l-a impiedicat sa realizeze in "Pas in doi" un clasic. “O catedrala inaltata pe un teren cat o cutie de chibrituri” - cam asa ceva scria revista Cinema, si dreptate avea.
pe 04 Februarie 2006 22:14
Bravissimo Dan Pita , voi cei care nu pricepetzi, intorcetzi_va 20 de ani in urma si facetzi un film de 1/2 din valoarea acestui PAS IN DOI ...Un film superb,sensibil,unul dintre cele mai bune postdecembriste .Love ya, Bleontz, muzika superba ,bravo Adrian Enescu (vangelis papathanassiou autohton )
TAMARAINSA
pe 23 Noiembrie 2005 14:33
Dan Pita este in dialog cu tinerii de azi pentru ca eu am hotarat asta. Si am riscat si iata ca pot sa fiu fericita;; chiar daca profesorii sunt in greva,elevii continua sa aiba educatori. NUMAI ca nu se poate la bac FARA ROMAN ca sa pice 4mii si ceva la examenul de literatura romana.
MEDITATII? numai pentru cei cu bani.
Dar pentru cei fara?
Le produce un regizor roman care, iata ne da un ROMAN CINEMATOGRAGIC ca la bac sec.XXI.
Felicitari si echipei care a trecut examenul.
Acum, vorba lui Richard al trielea: AZI IARNA VRAJBEI NOASTRE S-A SCHIMBAT PRIN SOARELE VIRTUAL
Dar ce facem cu evaluarea ca aici apar virusi.
Eu propun o AUTOEVALUARE
pe 20 Decembrie 2004 16:35
Cu detasare (crispata) si ironie (fortata, frizind un grotesc de prost gust), pe fondul muzicii lui Adrian Enescu (relativ OK) si al jocului (inegal si adeseori penibil al) eroilor filmului, Dan Pita reuseste (de o maniera total manierista si livresca)sa construiasca, pentru prima data (as if I would give a shit!) in filmul romanesc, o veridica (yeah, right!)si pasionanta (!?)poveste (d)in (promiscuitatea) mediul(ui) muncitoresc, in care tinerii au pacate (deh!) si preocupari extraprofesionale (box cu sfere de span, popularul sport scrima, infringerea complexelor dislexice prin repetetitia sub dus a luarilor de cuvint la sedinte de partid...give us a break!).
Cinematografie de clasă înaltă...
Parca Claudiu Bloeont sa plimbat mai multe luni cu viitoarea nevasta prin parcuri inainte de casatorie , stabilind cine o sa duca gunoiu , cine o sa spele vasele , geamurile etc , ca sa nu se certe mai tarziu ..
Şi totuşi... Viziunea regizorală estetizantă a unei lumi muncitoreşti relevă talentul imens al regizorului, dar pur şi simplu nu se potriveşte cu mediul social prezentat în acest film şi pare de-a dreptul ridicolă. Oricât de mult aş putea aprecia acele secvenţe memorabile, filmul este nerealist şi grotesc. Cel mai mult m-au oripilat discursurile repetate sub duş de un muncitor timid.
Dacă mai încadrăm filmul în contextul anilor '80 caracterizaţi de crunta sărăcie a românilor (cu cozi imense la pâine, lapte şi mezeluri), un film în care muncitorii cântă la flaut, fac scrimă şi ascultă muzică simfonică pare o batjocură la adresa populaţiei pentru că inoculează ideea că viaţa era îmbelşugată. Marele neajuns al cinematografiei româneşti era (şi este) lipsa scenariilor de calitate, regizorii fiind obligaţi să-şi exercite talentul artistic în prelucrarea unor mizerii propagandistice.
Singura scena mai aproape de adevar, cea a petrecerii de nunta, in cantina, fara mincare si cu vin varsat.
Concluzia mea e ca filmul merita vazut doar pentru cine se da-n vant dupa imagini de arhiva din Romania anilor 80.
Pofta buna!
M-a dezamagit putin faptul ca "Pas in doi" era complet lipsit de subtextul politic subversiv ce facea "Concurs" (impreuna cu "Croaziera" lui Mircea Daneliuc) un suflu de aer proaspat in plina pestilenta ceausista. Chiar mai grav, filmul prezenta o versiune preasenina, indulcita a realitatii cotidiene, ani lumina de coada la paine si aerul de inchisoare caracteristice timpului, apropriindu-se periculos de perspectiva propagandei oficiale.
Totusi, cumva filmul reusea sa fie autentic si merituos, pastrand acea "atmosfera magica" intacta. Era un exercitiu in evazionism, o retragere in inofensiv, dar unul executat cu exigenta maxima a meseriei si a respectului fata de adevarul psihologic (acel "etern uman"). Prezenta directoriala era exceptional sustinuta prin secvente antologice, o abundenta de imagini memorabile si performante actoricesti fara cusur (evidently: C. Bleont). Douazeci de ani mai tarziu imi mai amintesc farmecul tacut al Ecaterinei Nazare, frumusetea glaciala a Andei Onesa, buchetul de flori cuprins intr-o imbratisare si acea secventa finala grotesc-operatica...
Dupa Revolutie am aflat ca intre cele doua filme Pita a mai facut "Faleze de nisip", film retras din cinematografe la comanda personala a lui Ceausescu. Avea un motiv el, Pita, sa fie temporar apolitic. Dar asta nu l-a impiedicat sa realizeze in "Pas in doi" un clasic. “O catedrala inaltata pe un teren cat o cutie de chibrituri” - cam asa ceva scria revista Cinema, si dreptate avea.
MEDITATII? numai pentru cei cu bani.
Dar pentru cei fara?
Le produce un regizor roman care, iata ne da un ROMAN CINEMATOGRAGIC ca la bac sec.XXI.
Felicitari si echipei care a trecut examenul.
Acum, vorba lui Richard al trielea: AZI IARNA VRAJBEI NOASTRE S-A SCHIMBAT PRIN SOARELE VIRTUAL
Dar ce facem cu evaluarea ca aici apar virusi.
Eu propun o AUTOEVALUARE