Paterson (2016)

Când am vizionat prima oară filmul pe la jumătatea lui m-am întrebat ce ar mai putea urma.... La final, am pus filmul sa-l vizionez din nou și de data asta cu mare atenție

In fiecare zi soferul de autobuz face acelasi lucru:ziua merge la servici si compune poezii si seara plimba cainele si merge la bar.

Este un film foarte special. Majoritatea oamenilor nu vor intra in esenta si-l vor considera ca fiind plictisitor. Dar frumusetea filmului vine din lumea interioara a personajului principal, din trairile lui sufletesti, din poezia pe care o compune, din felul cum interactioneaza cu iubita lui si cu ceilalti membri ai societatii. Este o opera foarte reusita pentru un asa gen de filme.

Viata de zi cu zi surprinsa in ce are ea mai banal si lipsit de importanta.

Simplitate, tandrete, liniste, dar si o coloana sonora care aduce filmului o stare permanent apasatoare, tipica spiritelor poetice. Un film deosebit.

Dupa ziua de marti, am inteles cat de banal si enervant urmeaza sa fie filmul dar, dupa duminica, adica la final…pai cat noroc sa ai sa-ti intalnesti perechia care te va sustine in ceea ce iti place sa faci indiferent cat de nesemnificativa (EA: facea briose, pictat in alb si negru tot ce-i pica in mana, cantata la chitara) sau tampita ( EL: scrie versuri…pana si el isi da seama ca pustoaica scria mai bine decat el... ) pare indeletnicirea respectiva privita din afara, care nu te va critica chiar daca nu-i place ce ai gatit (am simtit cu varf si indesat apa pe care a baut-o), care-ti va plimba cainele desi nu-l place(pe caine, dar nici cainele nu se da in vant dupa el...), etc etc etc …pai…da, misto…daca chiar exista barem si un singur cuplu (ireal) ca asta, pe planeta pamant, atunci inseamna ca nu este chiar totul pierdut...inca...

Paterson (2016)

– o poezie din imagine + miscare pe camera
– desi contraplanurile alea dese imi aduc aminte de fratii Coen
– motivul gemenilor [nexplorat, nu stiu ce inseamna, nu-mi bat capul. ca ei voiau gemeni, f bine]
– intriga tarzie, ca sa nu zic inexistenta. ceea.ce.nu.musai.e.de.rau.din.contra.ish
– pare a “Broken Flower” sequel. de adaugat langa Detachment & Inside Llewyn Davis.

Film de autor :)

Parea interesant in trailer. Dar filmul e o eulogie a banalului. Asa incepe si asa se termina, fara punct culminant concret, fara nimic. Si mai dureaza si 2 ore; ca de cativa ani orice penalitate de film are pretentii de 2 ore. Mi-a luat 2 zile sa-l parcurg. In rest ce pot sa zic... domnisoara ca aia sa tot ai, mai ales cand esti un fatalau sarac, uratel, fara pic de umor si fara telefon mobil. Fara umor e si filmul, in caz ca va asteptati sa existe mai mult decat acea gluma fortata din trailer.

Filmul are o idee interesanta si care descrie destul de bine rutina zilnica dar si ca fiecare zi poate fi un nou inceput.Are o poveste care se desfasoara lent ceea ce pe multi i-ar plictisi insa mie a reusit sa imi starneasca interesul pana la final.

Este hilar cand ma gandesc ca am stat sa il vizionez pe tot..
Sunt rare momentele in care scriu despre filme proaste..
Pe fundal filmul nu este facut prost in sensul miscari de camera,joc actoricesc..filmul este pur si simplu facut degeaba.
Cum scia cineva mai sus: exagerat de banal,lipist de substanta,fara subiect NIMIC de fapt.
Un film jucat bine,filmat bine si doar atat...aproape doua ore furate din viata ...treaba cu poezia este cu mult exagerata..daca exista poezie in filmul asta eu nu am seisizat acest lucru.
Nu recomand acest film..pierdeti timpul degeaba.dar nimeni nu va retine totusi sa descoperiti singuri acest fapt.
Pentru cei care au descoperit apa curgand si liniile poetice i-as ruga sa dezvolte pentru nehotarati unde anume este atractia ?in care parte ?despre ce este vorba in film ?unde este nuanta ?unde incepe?unde se termina ? hai sa fim seriosi !!!

Se creează o magie din curgerea firească a vieții. Un cuplu cvasi-ireal, unde nu încap certuri, strigăte. Jarmusch vede partea plină a paharului. Fericirea ar fi, așadar, lipsa dramaticului. Regizorul a revenit în Paterson după două decenii, pe urmele lui Allen Ginsberg, neuitându-l nici pe poetul William Carlos Williams. Când buldogul englez distruge carnetul cu poezii, Paterson nu iese din serenitatea sa („erau doar cuvinte scrise pe apă”), deoarece „o pagină goală oferă multe posibilități”.

Cenusiu, lipsit de vino-ncoa, aspectul vietii banale in care nu se intampla nimic.

"Apa cade prin aerul luminos
Cade precum parul pe umerii unei fete
Apa cade, sapa mici lacuri in asfalt
Oglinzi murdare cu nori si cladiri rasfrante
Cade pe acoperisul casei mele, cade pe mama mea si pe parul meu
Iar cei mai multi dintre oameni o numesc ploaie".
Poezia vietii banele. Poezia vietii de zi cu zi, poezia unei saptamani din viata unui sofer pe autobuz, poezia vietii a doi tineri cu suflete de artisti care se iubesc, care vietuiesc tihnit intr-un orasel din America profunda. Nu-i cel mai bun Jarmusch pe care l-am vazut pana acum, "Ghost Dog" si "Broken flowers" sunt un pic peste, dar e inca un Jarmusch obligatoriu de vazut, un Jarmusch a carui mare frumusete sta in detalii, un Jarmusch pentru suflete sensibile.

Un film poetic cu si despre poezie, de Jim Jarmusch

Despre personalitatea autorului:

Nativul Varsator este imprevizibil, imaginativ, dornic sa îsi dezvolte ideile. Poate fi o fire rebela si rece. Este un om neobisnuit. activ, deloc plicticos. Are multe idei bune. Este atras de tot ceea ce este vechi, tainic si indescifrabil. Este progresist. Pentru el, viitorul a început deja. Desi este individualist, îi place societatea, în care straluceste. Apreciaza modul modern de viata si progresul înseamna totul pentru el.

Despre Paterson (2016), cea mai recenta creatie cu semnatura jarmuschiana:

Daca in Permanent Vacation (1980) este vorba despre o cautare a sinelui, si invatarea acestuia prin reflectarea in ceilalti, in Stranger Than Paradise (1984) despre cautarea fericirii materiale, in Down by Law (1986) despre cautarea libertatii fizice, in Dead Man (1995) despre cautarea spiritualitatii, in Broken Flowers (2005) despre cautarea vechilor iubiri, Paterson (2016) este despre cautarea cuvintelor pentru poezia fiecarei zile.

Jarmusch reuseste sa-l puna pe spectator in rolul de spectator si observator al altui observator. Un film despre detalii, poezia detaliilor ce ne alcatuiesc viata, poezia unui loc datator de cultura pe toate nivelurile. Reflectie si refractie, meditatie si contemplatie, tehnica observarii, pana la ultimul detaliu.
Ceea ce-i placut mereu sa urmaresti nu este stratul, ci substratul. Uneori, surprinzi ca sunt de fapt, multistratificate, iar contemplarea survine pe mai multe niveluri.
Toate cadrele cu autobuzul sunt cele mai sexy si cele mai frumoase din cinematografie, din categoria masinariilor.
Dupa vizionare ramai cu acest mesaj: viata e frumoasa daca stii din ce unghi s-o privesti.

Coincidenta ca omul Paterson are acelasi nume ca orasul Paterson ? Sau putem presupune ca omul este personificarea orasului ? De gandit.

Desi fiecare film al lui este o calatorie vizuala, poetica, cu fond, forma si estetica deosebite, tot Only Lovers Left Alive ramane preferatul meu.

Cand e vorba de Jarmusch, tot ce trebuie sa faci este sa te lasi sedus. Ah… ce mult imi doresc sa pot calatori in timp si sa-i vad toate productiile viitoare acum ca sa vad cu ce m-ar mai putea surprinde!...

O coproductie americano-germano-italiana de arta , plina de poezie stricata pe alocuri de intrmezzourile de poluare fonica cu rap