Lung,plictisitor,de multe ori pe langa adevar.Exceptand episodul caricatural de la inceputul filmului totul e plat si tras de par.GC Scott nu induce emotie.Patton a fost un militar "pur sange" inteligent,incapatanat,voluntar.Cu mai multi ca el ,probabil ca Berlinul n-ar mai fi fost impartit si...
balta67verde
pe 05 Noiembrie 2016 12:36
Cel mai bun rol jucat vreodata de George C. Scott. Film excelent !
contty
pe 21 Iunie 2015 22:01
George C. Scott actor fantastic si-a jucat cu maiestrie rolul vietii lui.
Iulidesprefilme
pe 17 August 2013 12:58
Vâlvă a făcut şi filmul, vâlvă a făcut şi George C. Scott când a refuzat Oscarul afirmând că e degradant ca actorii să fie în concurs..., că ceremoniile sunt paradă şi sursă de câştig material..., că el nu vrea să fie implicat în activităţile Academiei de Film...
cosmin_kedii
pe 27 Februarie 2013 18:45
Acest film este foarte aproape de adevărul istoric, care este rar în cinema. Interpretarea lui George C. Sott este strălucitoare. Film excelent despre cariera unuia dintre cei mai mari strategi de GM 2. Karl Malden oferă o reproducere excelentă în rolul generalului Bradley. Rețineți că filmul este mai mult axat pe personalitatea lui Patton
cezarika21
pe 19 Iulie 2012 11:49
Acest film biografic este o capodoperă a cinematografiei. Scenariul analizează contribuţia generalului american George S. Patton la victoria aliată din perioada celui de-al doilea război mondial. ”Patton” este un omagiu adus unui general măreţ, care insuflase patriotism multor soldaţi şi câştigase majoritatea bătăliilor la care a participat. Duritatea sa şi ideile sale xenofobe au dus la căderea sa în uitare, ignorându-se uriaşele sale merite militare. Personalitatea sa a fost readusă în atenţia publicului într-o perioadă în care tinerii americani îşi manifestau deschis revolta împotriva Războiului din Vietnam şi-i insultau pe soldaţi cu apelativul de "ucigaşi".
Aflat în permanent conflict cu superiorii săi din cauza indisciplinei şi a nerespectării ordinelor, generalul George Patton se visează un Scipio Africanul sau un Napoleon. Ordinele sale de luptă nu conţin niciodată cuvântul retragere, ci numai atac, apelând la tacticile folosite de generalii romani sau greci în vechime pe care le studiase cu mare interes. Introdus pe front într-un final ca o ultimă soluţie, el obţine victorie după victorie, triumfând acolo unde alţi generali americani pierduseră. Aroganţa şi atitudinea sa dură produce însă nemulţumire: refuză să colaboreze cu britanicii şi pălmuieşte un soldat care avea o criză de spaimă, iar comandanţii Marelui Cartier General American dispun înlocuirea sa pentru a nu-şi compromite credibilitatea în faţa opiniei publice. Autorii îi scot însă în relief geniul militar. Moartea generalului Patton în 1945 este şi azi învăluită în mister, existând indicii că el ar fi intenţionat să continue lupta împotriva sovieticilor după eliberarea Germaniei.
Filmul este o demonstraţie de artă cinematografică, concentrată în jurul personalităţii puternice a generalului Patton. Interpretarea lui George C. Scott este una genială şi merita indiscutabil a fi recompensată cu premiul Oscar (actorul l-a obţinut, dar l-a refuzat), fiind rolul principal al carierei sale. Recunoscându-i-se valoarea, "Patton" a fost inclus de Biblioteca Congresului American în anul 2003 în Registrul Naţional de Film, considerându-se că este "semnificativ din punct de vedere cultural, istoric sau estetic".
Monologul său din secvenţa de început a filmului este unul memorabil. Aflat în faţa unui imens drapel american, generalul Patton se adresează unui public pe care noi nu-l vedem şi foloseşte un limbaj dur, urmărind să-şi motiveze soldaţii pentru a lupta împotriva inamicilor. Menţionez doar câteva idei:
* "Vreau să vă amintiți că nici un nenorocit nu a câștigat vreodată un război murind pentru țara lui. L-a câștigat făcând pe alți sărmani nenorociți să moară pentru țara lor."
* "Americanilor le place să lupte. Toți americanii adevărați iubesc provocarea unei bătălii. Când ați fost copii cu toții ați admirat campionul la aruncatul cu piatra, cel mai rapid alergător, jucătorii din liga profesionistă, cel mai tare boxer. Americanii iubesc învingătorii și nu o să tolereze învinșii. Americanii joacă pentru a câștiga tot timpul. Nu dau o ceapă degerată și nu le pasă de cei care pierd. De aceea americanii nu au pierdut și nu vor pierde vreodată un război pentru că urăsc până și gândul că pot pierde."
* "Să știți că mi-e chiar milă de bieţii oameni împotriva cărora vom lupta. Pe bunul Dumnezeu chiar că îmi e. Nu numai că-i vom împuşca, dar o sa le scoatem mațele de vii și o să ungem cu ele urmele tancurilor noastre. O să-i măcelărim pe acei nenorociți. Câțiva dintre voi, băieți, cu siguranță că vă întrebați dacă nu cumva o să vă panicați în luptă. Nu vă fie frică! Vă asigur că toți o să vă faceți datoria. Naziștii sunt inamicii. Dați iama în ei! Vărsați-le sângele! Împușcați-i în stomac! Când o să vă băgați mâna în niște bucăți de carne care mai înainte era fața celui mai bun prieten, o să știți ce aveți de făcut. O să-i ținem de nas și o să le dăm șuturi în fund. O să-i lovim de o să le meargă fulgii și o să trecem prin ei ca prin brânză."
* "Mai e un lucru pe care o să-l puteți spune când veți ajunge acasă și ar trebui să-i mulțumiți lui Dumnezeu pentru asta. Peste treizeci de ani, când veți sta lângă foc cu nepoții pe genunchi și ei o să vă întrebe: Ce ai făcut în cel de-al doilea război mondial?, nu o să trebuiască să le spuneți: Păi, am lopătat rahat în Louisiana."
margott
pe 28 Octombrie 2011 19:09
Un film la care ma pregatisem sa ma plictisesc copios, dar care s-a dovedit a fi o surpriza placuta. Actiunea din film mi-a adus putin aminte de cartile lui Alistair MacLean si Piet Legay. Ma intreb daca adolescentii americani au vazut filmul asta, printre filme ca Avatar, Twilight, avand in vedere ca reprezinta o pagina din istoria lor.
ciprian34
pe 22 Octombrie 2011 23:25
avand in vedere ca am terminat istoria nu putea sa-mi displaca acest film in care se distinge generalul patton situatiile uneori umile in care este pus dar din care stie sa iasa,rigiditatea razboiului dusa pana la extreme,o recapitulare a etapelor celui de-al doilea razboi mondial m-au facut sa urmaresc cu destul interes acest film care totusi nu e o capodopera
White1
pe 13 Martie 2011 00:59
Inceput promitator,dar apoi se stinge incet,incet...Pacat,pentru ca,dupa 40 de minute aveam senzatia ca urmeaza sa vizionez o capodopera.In mare filmul se axeaza pe conturarea personalitatii generalului american George Patton,avand ca "background" campaniile purtate de acesta in Africa de Nord,Sicilia si Franta.Pasionat de istorie,identificandu-se adesea cu personaje ca Napoleon sau Alcibiade,cu un dispret profund pentru orice manifestare de lasitate,dar bantuit de ambitii meschine(rivalitatea cu englezul Montgomery),tactician stralucit,dar lipsit de simt politic.O personalitate complexa,intriganta,interpretata destul de bine de George C.Sott(unul din actorii mei preferati,dar l-am vazut si in roluri mai bune).
kanibalo
pe 24 Mai 2010 10:54
filmul e foarte bun,la vremea sa era o capodopera,daca l-ai pune acum la cinema nu s-ar mai uita mai nimeni,pentru ca si-au stricat toti gusturile pentru filme din cauza gramezilor de filme de 2 lei care ies in fiecare zi.
euconu
pe 15 Mai 2009 17:52
M-a fascinat mereu jocul magistral al marelui actor american George C. Scott si, in special, in rolul vietii lui - generalul american, erou al celui de-al doilea razboi mondial, George Patton. Am putut compara destinul real al generalului conturat foarte bine in imaginile de epoca si in comentariul pertinent ale unui documentar biografic pe care l-am vazut pe Discovery, cu acuratetea atat a scenariului filmului artistic fata de momentele edificatoare ale vietii si carierei militare finale ale lui Patton, cat mai ales cu forta caracterizarii si patrunderii celor mai ascunse fatete ale personajului, facute de George C. Scott. Paradoxal si deloc intamplator, redarea mai mult decat reusita a personalitatii atat de complexe si controversate a lui George Patton a fost realizata tot de un George, actorul Scott. Scott reuseste performanta de a patrunde in intimitatea personajului Patton atat de bine, incat poti jura ca-i chiar o clona intruchipata a lui
Aflat în permanent conflict cu superiorii săi din cauza indisciplinei şi a nerespectării ordinelor, generalul George Patton se visează un Scipio Africanul sau un Napoleon. Ordinele sale de luptă nu conţin niciodată cuvântul retragere, ci numai atac, apelând la tacticile folosite de generalii romani sau greci în vechime pe care le studiase cu mare interes. Introdus pe front într-un final ca o ultimă soluţie, el obţine victorie după victorie, triumfând acolo unde alţi generali americani pierduseră. Aroganţa şi atitudinea sa dură produce însă nemulţumire: refuză să colaboreze cu britanicii şi pălmuieşte un soldat care avea o criză de spaimă, iar comandanţii Marelui Cartier General American dispun înlocuirea sa pentru a nu-şi compromite credibilitatea în faţa opiniei publice. Autorii îi scot însă în relief geniul militar. Moartea generalului Patton în 1945 este şi azi învăluită în mister, existând indicii că el ar fi intenţionat să continue lupta împotriva sovieticilor după eliberarea Germaniei.
Filmul este o demonstraţie de artă cinematografică, concentrată în jurul personalităţii puternice a generalului Patton. Interpretarea lui George C. Scott este una genială şi merita indiscutabil a fi recompensată cu premiul Oscar (actorul l-a obţinut, dar l-a refuzat), fiind rolul principal al carierei sale. Recunoscându-i-se valoarea, "Patton" a fost inclus de Biblioteca Congresului American în anul 2003 în Registrul Naţional de Film, considerându-se că este "semnificativ din punct de vedere cultural, istoric sau estetic".
Monologul său din secvenţa de început a filmului este unul memorabil. Aflat în faţa unui imens drapel american, generalul Patton se adresează unui public pe care noi nu-l vedem şi foloseşte un limbaj dur, urmărind să-şi motiveze soldaţii pentru a lupta împotriva inamicilor. Menţionez doar câteva idei:
* "Vreau să vă amintiți că nici un nenorocit nu a câștigat vreodată un război murind pentru țara lui. L-a câștigat făcând pe alți sărmani nenorociți să moară pentru țara lor."
* "Americanilor le place să lupte. Toți americanii adevărați iubesc provocarea unei bătălii. Când ați fost copii cu toții ați admirat campionul la aruncatul cu piatra, cel mai rapid alergător, jucătorii din liga profesionistă, cel mai tare boxer. Americanii iubesc învingătorii și nu o să tolereze învinșii. Americanii joacă pentru a câștiga tot timpul. Nu dau o ceapă degerată și nu le pasă de cei care pierd. De aceea americanii nu au pierdut și nu vor pierde vreodată un război pentru că urăsc până și gândul că pot pierde."
* "Să știți că mi-e chiar milă de bieţii oameni împotriva cărora vom lupta. Pe bunul Dumnezeu chiar că îmi e. Nu numai că-i vom împuşca, dar o sa le scoatem mațele de vii și o să ungem cu ele urmele tancurilor noastre. O să-i măcelărim pe acei nenorociți. Câțiva dintre voi, băieți, cu siguranță că vă întrebați dacă nu cumva o să vă panicați în luptă. Nu vă fie frică! Vă asigur că toți o să vă faceți datoria. Naziștii sunt inamicii. Dați iama în ei! Vărsați-le sângele! Împușcați-i în stomac! Când o să vă băgați mâna în niște bucăți de carne care mai înainte era fața celui mai bun prieten, o să știți ce aveți de făcut. O să-i ținem de nas și o să le dăm șuturi în fund. O să-i lovim de o să le meargă fulgii și o să trecem prin ei ca prin brânză."
* "Mai e un lucru pe care o să-l puteți spune când veți ajunge acasă și ar trebui să-i mulțumiți lui Dumnezeu pentru asta. Peste treizeci de ani, când veți sta lângă foc cu nepoții pe genunchi și ei o să vă întrebe: Ce ai făcut în cel de-al doilea război mondial?, nu o să trebuiască să le spuneți: Păi, am lopătat rahat în Louisiana."