Patul conjugal (1993)

Un film dur.....un film ale carui sensuri nu le-am descifrat pe deplin !

Vulgar și derutant în același timp, „Patul conjugal” creează radiografia unei lumi îndobitocite ieșite din comunism și complet nepregătite să trăiască în capitalism. O lume care oscilează între dorința de schimbare în bine și nostalgia pentru vremurile trecute.

Visul către care tindeau oamenii în acea vreme era societatea prosperă văzută în filmele occidentale din anii 1970, care era pentru noi doar o societate utopică. Evoluția nu era posibilă din cauza decalajului de multe decenii care ne despărțeau de lumea civilizată. Gropile existente în șosele nu se puteau astupa peste noapte, mocirla nu devenea automat spațiu verde, moravurile însușite în perioada comunistă necesitau trecerea a două generații consecutive pentru a fi uitate.

Eșecul acestei tranziții îndelungate și reformele aplicate într-un mod cu totul original au creat rapid o nostalgie când lumea avea totuși o siguranță în ziua de mâine. Frustrările social-economico-politice se combinau și cu o anumită prostie a populației, un rezultat a peste 50 de ani de manipulare. Pe mine m-a frapat în mod deosebit afirmația categorică a unei femei din film că membrii Alianței Civice scoteau periodic crucea de pe mormântul lui Ceaușescu. Gândindu-mă mai bine, nu cred că e o glumă și sunt convinși că erau suficienți oameni care gândeau astfel.

Finalul filmului are ceva asemănări cu „Glissando”, dar, cu toate acestea, constat cu o oarecare satisfacție că premoniția lui Daneliuc nu s-a împlinit. Nu am atins nivelul statelor dezvoltate ale Europei, dar nici nu am ajuns chiar atât de rău cât prevedea cineastul că vom ajunge.

Am tot vazut in reclame pe un canal care difuzeaza filme romanesti o invitatie de a viziona acest film al lui Danieluc. Desi il vizionasem cu 25 de ani in urma mi-am luat inima in dinti si sm accesat youtubul pt ca nici timpul meu nu concorda cu cel in care era difuzat filmul pe canalul mentionat. Concluzia? Atunci l-am vizionat din curiozitate foarte tanar fiind. Acum l-am vizionat cu scarba de ce rahaturi de productii puteau scoate unii regizori ca Danieliuc dupa 89. Avorturi brutale, violenta familiala, ipocrizie, promiscuitate, mizerie, toate gaselnitele postcomuniste care sa demonstreze ca vb personajului totul e vandut si visul copilului de a sjunge in Elvetia e total utopic. Societatea romaneasca e prezentata ca fiind compusa din curvari, curve, bisnitari, securisti, fara nici o speranta catre o lume mai buna democratica. Nota 5.

Un film bun și natural.
Așa erau vremurile.
Interesant e că Geo Costiniu juca cu mașina lui personală, Renault 14. L-am cunoscut personal, un om deosebit. La fel și Dinică.

O porcarie, chiar daca e Dinica in el, este un bullshit total

Pierdere de timp. Am văzut că joacă Dinică dar nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor

Un film dur, presarat cu scene de umor dement, datorate geniului comic al lui Dinica. Nu exista personaje pozitive, de fapt pozitivismul este complet absent in aceasta pelicula, unde oamenii se mananca intre ei pentru maruntis si fac copii pentru a-i vinde in strainatate, pe valuta. Suna al naibii de realist, probabil domnul Danieliuc avea acces la o realitate ascunsa oamenilor obisnuiti sau poseda o intuitie fantastica, pentru ca scenariul acesta acopera de 30 de ani destinul acestei tari.
Am urmarit acest film pe postul Cinemaraton, care este unul din putinele lucruri bune aparute in piata tv de la noi.

A 14-a propunere pentru Academia de Film Americană, la categoria de cel mai bun film străin, din partea României.
Nu a fost nominalizat.

O comedie care mi-a placut foarte mult. Ne arata nebunia total de dupa revolutie, acea democratie iliesciana care a dat Romaniei numele de Absurdistan. Toata lumea era isterica, toata lumea se vedea visa sa faca avere fara a munci, si toata lumea era convinsa ca o carte ca "Omagiu" valoreaza cateva mii de $

Unde pot sa vad si eu filmul la o calitate mai mare de 240p? Sau macar sa il iau...

Am tot auzit de "Patul conjugal" ca ar fi un film bun, demn de lauda... m-am decis ieri sa-l vad. Nu am putut sa-l vad pana la final, am adormit, din fericire. Nu am adormit ca ar fi filmul plictisitor, m-am chinuit sa adorm ca nu mai suportam filmul. Am intrat pe pagina filmului de pe cinemagia.ro sa vad parerile oamenilor si tot atunci am vazut ca este catalogat drept comedie. Nu concep ca unii oamenii pot vedea umor, nici comedie neagra nu poate fi din punctul meu de vedere. Nici nu stiu ce este mai tragic, ca lucruri din astea chiar s-au intamplat sau modul cum sunt prezentate in film, sub forma unor lucruri banale.
Daca mai aveam o oarecare simpatie pentru anii ’90, acum s-a dus, ma uit cu nostalgie la vechile mele opinii. Primii ani de dupa revolutie au reprezentat haos, si doar cei care au profitat de asta au dus-o bine si poate o mai duc si acum. Sunt nascut in ’91, viziunea mea asupra acelei perioade este neclara.
Nu stiu cat de conforme sunt situatiile cifrice prezentate in film cu cele din realitatea de atunci, 40 lei/biletul la cinema si 500lei (juma’ de mie, cum spunea politistul) un kilogram de rosii...ma trec fiorii, nu vad umor nici in asta, dar nu mai comentez.
Asta e umor? Sa-ti vinzi copiii, sa-ti injunghii nevasta pentru a avorta, sa-i bati cuie in cap in fata copiilor? Nu vad umor, poate ma lamureste si pe mine cineva ce e atat de amuzant? Nu contest filmul, contest modul cum a fost catalogat el si ma dezgusta si sperie in acelasi timp faptul ca oamenii au considerat candva asta umor sau libertate. Am tot auzit ca romanii stiu sa faca haz de necaz, dar asta intrece orice limita a imaginatiei oricui.
Cred ca ar sa le spuna cineva de filmul asta celor de la BUG Mafia, au ei un vers intr-o melodie „Tu stii ca despre saracie se pot face multe filme, insa nu vreo comedie”.
Din punctul meu de vedere, este cel putin drama.
Am vrut sa-i dau 5, dar dupa o scurta analiza si tinand cont ca evidentiaza niste lucruri atat de bine... Cum ar fi faptul ca romanii de atunci au prins gustul protestelor, ca tara era intr-o situatie de maro, inflatia de atunci, cum situatia din familie influenteaza viitorul copiilor si multe altele(foarte multe), ii dau 9.

S-a spus gresit undeva ca filmul Patul Conjugal ar fi si comedie. Total gresit si am sa argumentez. De fapt lucrurile par foarte simplu de evaluat. Oricine isi poate da seama macar acum ca filmul este mai degraba o drama, o tragica anticipatie a ceea ce urma sa se intample inca din primii ani 90'. Anticipatia s-a adeverit multi ani dupa aceea si nimeni nu poate contesta acest aspect. Cum sa fie comedie tot ceea ce oamenii au trait si au suferit si in realitate in aceasta tara ? Va mai spun ceva : daca formidabilul producator Mircea Daneliuc, regizor si scenarist, poate ca fusese privit atunci in momentul lansarii filmului sau cu mai mult scepticism, sau poate cu zambete ironice, azi el trebuie privit cu un adanc respect si admiratie pentru aceasta clarviziune pe care a avut-o atunci. Multe lucruri expuse atunci in acest film, o majoritate covarsitoare dealtfel, s-au petrecut si in realitate multi ani care au urmat in tara noastra. Micii patroni sau intreprinzatori particulari, descurajati si obligati sa dea faliment, sau sa faca afaceri subterane pentru a putea rezista pe plan financiar, sau obligati sa se asocieze cu altii in cel mai bun caz, manifestatii de protest, oameni ramasi fara locuri de munca si ajunsi pe drumuri, familii dezbinate, parinti sau soti care se cearta pentru propriile lor interese meschine, multi copii ajunsi pe drumuri, spalatori de parbrize, neangrijiti, fara hrana si adapost si educatie, bolnavi sau slugile altora, obligati sa cerseasca, sa se drogheze sau din pacate sa se si prostitueze, unii ajung infractori sau sunt vanduti pe la straini, si multe alte orori care s-au petrecut sub ochii nostri. Filmul prezinta o multime de asemenea realitati si e pacat ca unii poate nu-si dau seama. Daca evenimentele din 1989 ne-au adus cu ele si libertatea si democratia, ele au fost intelese si aplicate gresit. Nu acestea au fost aspiratiile tuturor celor care s-au ridicat atunci impotriva comunismului. Imi revine mereu in minte un dicton, o lozinca sau motto al democratiei : " Libertatea mea se-ncheie acolo unde incepe a ta ". Aceste cuvinte deocamdata sunt si astazi pur teoretice, scrise doar pe hartie si fara aplicatia practica necesara. Multe lucruri relevate in filmul de atunci inca se mai petrec si astazi sub ochii nostri impasibili. Revenind la film imi exprim regretul ca nu-i pot acorda o nota mai mare ca 10 desi ar merita din plin. Mai ales regia, scenariul si intreaga distributie o merita. Avem ce invata din acest film cu conditia ca sa stim sa discernem : sa invatam din lucrurile si exemplele bune expuse aici dar sa invatam si din greselile altora.

"Nu suntem inca pierduti, ca popor. Poate ca Dumnezeu se milostiveste de noi si ne mai da un sut in cur". Nu fiti oripilati, chiar daca ultimul cuvant al asertiunii nu apare in DEX. Afirmatia ii apartine unuia dintre cele mai mari spirite romanesti din secolul XX, cel care a facut puscarie grea pentru un popor care nu i-a meritat suferinta, l-am numit aici pe intelectualul Petre Tutea. Pornind de la afirmatia dura si realista a marelui carturar Mircea Daneliuc regizeaza un film aspru despre Romania care iesise din inchisoarea comunista pentru a nimeri direct in jungla capitalista. La fel ca si in alte filme postrevolutionare regizorul exagereaza artistic proportiile raului si cauta sa socheze cu orice pret, acesta fiind de altfel principalul defect al acestei asa-zise comedii la care nu se poate rade aproape deloc, intr-atat sunt de dramatice faptele prezentate. Punctul forte e reprezentat de interpretarea marelui actor Gheorghe Dinica, nu atat de puternica precum aceea a lui Dorel Visan in "Senatorul melcilor'' dar totusi la un inalt nivel. Concluzia care se desprinde acum, la doua decenii de la lansarea filmului, e ca n-am ajuns chiar atat de rau dar nici bine nu ne e...

O comedie neagră de referință, dar mult prea neagră în cerul gurii.

Români! Ni s-au pregătit atâtea în ultimii 23 de ani, dar noi tot mai aşteptăm acel "ceva"!

Un film dur,pe care l-am vazut o data, dar nu mi-ar mai trebui o a doua vizionare...

Din respect pentru actori i-am dat doua stele.La atitia ani de la premiera vreau sa vad un om care are curaj sa revada acest film.Regizorul si-o fi zis ca aducind citiva actori buni, imposibil sa iasa un film slab.

Viata unor oameni iesiti din comunism dupa mai bine de doua decenii in care au avut de suferit de pe urma acestei dictaturi, care incearca sa se bucure pe deplin de libertatile oferite de democratie, dar care de fapt habar n-au cu ce se mananca!

prin `94 am vazut filmul, dar nu in tara. va spun ca oamenii au fost chiar ingroziti. asa sa se fi dus `buhu`ca barbatul roman isi bate nevasta.
tare scena cu batutu´cuielor in cap.(sa-i mai ceri cuie si copilului ca sa o omori pe mama...).nebunie.

Filmul prezinta frustrarea romanului iesit din comunism , speriat de securitate si aruncat de societate catre ultima solutie - sinuciderea - care de altfel ii aduce si fericirea suprema.

super