Părerea criticului
Filmul biografic Paula prezintă un personaj real din istoria artei secolului XX, pe Paula Modersohn-Becker, o nemţoaică îndrăzneaţă şi talentată care, în primii ani ai secolului, devenea un precursor al expresionismului şi al cubismului. Făcea carieră la Paris şi îşi depăşea ca talent soţul (Otto Modersohn este ușor ridiculizat în film, însă e de spus că - pe lângă succesul comercial - a rămas destul de notabil în istoria picturii germane). Printre altele, Paula Becker s-ar putea lăuda postum cu primul muzeu dedicat unei femei pictoriţe.
Filmul biografic Paula, despre pictorița Paula Modersohn-Becker, este și o incursiune în lumea boemei de început de secol XX.
Filmul face o biografie ca la carte. Personajul principal este surprins sensibil dar în acelaşi timp corect. Comparativ cu o altă producție despre un cuplu de pictori, Daneza/The Danish Girl - la care lumina nopţilor Copenhagăi şi tonurile de albastru şi griuri din interioare ne-au distras atenţia de la tema destul de controversată a naşterii practicilor transsexuale, Paula nu este lipsit de scene picturale, multe cadre având ele însele frumusețea unei picturi. Una dintre cele mai reuşite scene - din punct de vedere pictural - este imaginea Paulei, cu buclele ei castanii, pe fundalul unei păduri cenuşii înzăpezite, înaintea unui moment tragic.
Nu lipsesc trimiterile clasice, însă ele nu se articulează unitar. Femeia care îşi părăseşte căminul pentru a pleca la Paris, unde începe să studieze la Ecole des Beaux-Arts, de unde se va întoarce de altfel, poartă în spate crucea unui şevalet. Şi căsnicia ei, poate atipic pentru o artistă, este una aproape fericită.
Un film sincer, Paula merită văzut pe ecran mare. Nu înainte de a fi o femeie îndrăzneaţă, Paula este o figură demnă de memoria pe care filmul i-o aduce, cu seninătate şi cu cinste.
Filmul biografic Paula, despre pictorița Paula Modersohn-Becker, este și o incursiune în lumea boemei de început de secol XX.
Filmul face o biografie ca la carte. Personajul principal este surprins sensibil dar în acelaşi timp corect. Comparativ cu o altă producție despre un cuplu de pictori, Daneza/The Danish Girl - la care lumina nopţilor Copenhagăi şi tonurile de albastru şi griuri din interioare ne-au distras atenţia de la tema destul de controversată a naşterii practicilor transsexuale, Paula nu este lipsit de scene picturale, multe cadre având ele însele frumusețea unei picturi. Una dintre cele mai reuşite scene - din punct de vedere pictural - este imaginea Paulei, cu buclele ei castanii, pe fundalul unei păduri cenuşii înzăpezite, înaintea unui moment tragic.
Nu lipsesc trimiterile clasice, însă ele nu se articulează unitar. Femeia care îşi părăseşte căminul pentru a pleca la Paris, unde începe să studieze la Ecole des Beaux-Arts, de unde se va întoarce de altfel, poartă în spate crucea unui şevalet. Şi căsnicia ei, poate atipic pentru o artistă, este una aproape fericită.
Un film sincer, Paula merită văzut pe ecran mare. Nu înainte de a fi o femeie îndrăzneaţă, Paula este o figură demnă de memoria pe care filmul i-o aduce, cu seninătate şi cu cinste.
