Perfect Days (2023)

De vazut (si ascultat) cind nu ai avut ”o zi perfecta”. Nu este despre ce se intimpla in film, ci despre ce se intimpla in tine cind vezi acest film. Replici care te urmaresc, de ex trairea clipei: ”Next time is next time. Now is now”, sau metafore despre ingemanarea umbrelor cind se suprapun, asa cum se suprapun si vietile noastre impreuna. Viata nu e o alegere, dar modul cum o traiesti, da.

Da. Un film simplu și totuși greu prin simplitatea sa. Îți trebuie multă răbdare să reziști la prea multele momente de reverie ale personajului (regizorului) dar la final ești răsplătit cu câteva doze dulci de emoție neepatantă. Exclus celor care se uită doar la telenovele sau filme comerciale făcute pe calculator. Actorul principal chiar un actor veritabil.

Cateva zile ( vreo unsprezece daca am numarat bine) din viata si activitatea lui Hirayama-san. Domnul Hirayama, un om cat se poate de obisnuit cu o meserie cat se poate de ingrata. Genul de om caruia nu-i acorzi atentie atunci cand treci pe langa el. Taciturn, nu vorbeste decat atunci cand e absolut necesar. Si totusi domnul Hirayama, asa cum il vedem in aceste ,,zile perfecte,, din viata sa, e un om extraordinar. Pentru ca in permanenta incearca sa traiasca simplu si frumos, sa se bucure de darul enorm pe care l-a primit inca de la nastere, acela de a trai, de a fi in viata. Nimic spectaculos, nimic socant, nimic politic, nimic ideologic, nimic militant. Si totusi cata frumusete ! O frumusete care sta in fiecare detaliu, in fiecare moment de aparenta monotonie. Si ce muzica, ce coloana sonora cu piese muzicale alese pe spranceana ! Da, e inca o dovada ca, cinematografia poate fi capabila de mici miracole.

Spre rusinea mea, in calitate de cinefil cu destula experienta ( amator, e adevarat, dar totusi experimentat..) nu vazusem pana acum nici un film regizat de veteranul regizor german Wim Wenders. Nici macar Palme d Or-ul ,,Paris. Texas.,, , sau o alta creatie cinematografica cu greutate precum ,,Der Himmel uber Berlin,,.Am sa incerc in perioada urmatoare sa remediez ( si) aceasta deficienta. Un film japonez regizat de un german, o bijuterie cinematografica. Cu aceasta ocazie am descoperit un actor excelent: Koji Yakusho. Yakusho e un actor cu o cariera impresionanta, cu multe premii si nominalizari, insa probabil ca acesta e cel mai important rol pe care l-a interpretat de-a lungul timpului. Genul acela de rol pe care e greu sa-l intalnesti dar care, daca iti iese asa cum trebuie, te trimite direct la loc de cinste in istoria cinematografului. Si lui Yakusho i-a iesit exemplar, premiul de cel mai bun actor la festivalul de la Cannes fiind o recunoastere absolut meritata.

Nu am văzut în viața mea un film atât de prost. Pur și simplu nu se întâmplă nimic tot filmul și se termină fix așa cum a început. Cu nimic.

Komorebi...cuvânt ce înseamnă lumina care trece prin frunze...Un film despre bucuriile simple, cotidiene, un carpe diem, o invitație (de la Holderlin citire) să locuim lumea în mod poetic, departe de zbaterile pragmatice. Hirayama întoarce spatele unei lumi ieșite din țâțâni, alegând o libertate tonică. Da, filmul e lent, repetitiv, dar viețile noastre înfipte în rutină au, oare, ceve spectaculos în fiecare zi?

Un film profund.....prin simplitatea lui , de văzut pt cinefili , mulți se vor plictisi

Este un film despre viața mondenă, în moduri diferite. În timp ce vizionați acest film, vă puteți gândi, unde se duce această poveste? Se întâmplă ceva? Se va destrama rutina lui? Se întâlnește cu cineva? Poate da, poate nu..

Un film interesant, actorul din rolul principal este foarte bun. Nu se intampla nimic extraordinar in film. Un barbat curata toalete si isi dedica timpul liber unor hobbyiuri de intelectual. Totusi l-am urmarit cu sufletul la gura.
Sa vedem ce sanse are la Oscar.Eu cred ca merita un premiul, dar vor prefera filmul cu Auschwitzul.