Daca cei care au contribuit la pagina filmului ar fi bifat casuta cu fantastic(Fantasy),nu m-as fi uitat...trebuia sa ma uit la IMDB !
rosix
pe 27 Martie 2024 11:11
Film bun dar... picat in cap, pe beton, pe final.
Puteam sa jur ca pesonajul va avea moartea lui Gheorghe Doja dar ce sa vezi. miracol... omul scoate dopul de la parfum lasand mirosul sa se raspandeasca in jur si schimba o lume intreaga printr-o aroma.
Pe bune ...???
Acest deznodamant SF putea foarte bine sa lipseasca si filmul ar fi fost de nota 10.
Adica shimbatul lumii cu parfumul... pe bune... sa fim seriosi. Lumea e o duhoare in sine, degeaba dai cu o picatura de parfum peste ea... va mirosi cel mult "ca un rahat intr-o padure de brazi"
Dezamagitor cronic finalul filmului... Imi vine sa mor de gat cu regizorul.. !
user-5b18214e037b7
pe 26 Martie 2024 20:10
Un film complicat, nu-i pentru oricine , de văzut și de dat cu opiniile ????
Mihai2508
pe 02 August 2023 20:38
Nu imi vine sa cred ca nu am vaszut filmul acesta pana acum, dar este fain cand descoperi un film vechi si il vezi dupa ceva ani de la lansare. Bine facut, mister si suspans pana la final, ce-i drept un subiect tras un pic de par, dar imi place maxim atmosfera transmisa in film
Chelseadi
pe 11 Martie 2022 01:30
astia de ziceti ca e superb filmu,cred ca sunteti psihopati ca actorul,
MariusCiprian87
pe 07 Martie 2022 00:48
Filmul este unul chiar foarte bun, altceva, cu un subiect unic...fin...nicidecum pentru mâncătorii de popcorn și chipsuri la cinema...Unul dintre marile plusuri ale acestuia, este coloana sonoră de cea mai bună calitate, care ridică filmul la un alt nivel cultural, pe lângă simbolistica pasional obsesivă în jurul căreia se creează personajul principal, pe langă latura psihologică bine ecranizată către cinefil , avem și finalul, apogeul filmului, unul care nu poate fi înțeles de marea masă de consumatori al genurilor SF, fantastic și comedy, u final care caracterizează la scară vizuală, prin efect faptic al "parfumului de femeie", acel parfum promis legendarului Baldini, crearea celui mai bun parfum din lume...scena de final fiind caracterizarea acestuia, trimițând privitorului magia olfactivă printr-un tablou vizual descătușat...sexual, cu note de vârf orgasmice...o victorie macabră a unui geniu nebun...Scenariul este gândit minuțios din prima clipă până la finalul acestuia, de la naștere până la moarte...Vazut sau revăzut în profunzimea mesajului, filmul este chiar Epic și Magistral!
GiulianoDirt
pe 12 Septembrie 2021 19:11
ATENȚIE! Nerecomandat imbecililor, pițipoancelor, cocalarilor, feminizdelor, postacilor, bulangiilor, copiilor tâmpiți, retardaților functionali sau proștilor de rând, neaoși cretin ortodocși. Nota 8-9.Foarte bun!
ColourNew, filme de 4-5 =seriile AVENGERS și FAST & FURIOUS.
ColourNew
pe 01 Iunie 2021 00:39
Pentru cei care au acordat nota 10, rog frumos să-mi spuna si mie cum arata in conceptia lor, un film de nota 4 sau 5...
contas
pe 11 Mai 2021 02:28
Salbaticule, tu vezi filmele sau faci comentarii ca să te afli în treabă?
PrincessMARIA
pe 04 Mai 2021 22:57
In 31 de ani, n-am vazut asemenea pierdere de timp. Ideea este buna, dar filmul este penibil tare, cel putin la final... Prostie crunta
claudiu-daniel-lugoj
pe 04 Mai 2021 22:41
Un film deosebit,foarte interesant despre cum se creeaza parfumul unic in lume.O poveste cinica dar foarte interesanta.
user-5fbb8e8f3e669
pe 23 Noiembrie 2020 12:34
Nu am observat comentarii cu privire la inspiratia subiectului? Este dupa o intamplare adevărata a vietii lui Jean Baptistul???
Un film interesant, desi nu e genul meu....straniu. misterios, obsesiv, bine jucat de tanarul din rolul principal...nota 8 de la mine
Caktus
pe 09 Mai 2020 21:18
Un film interesant, pe alocuri imprevizibil. Totusi finalul ireal a stricat totul. Daca avea un alt final, era mult mai bun.
Scenariu: 8/10
Interpretare: 9/10 (10/10 pentru Alan Rickman)
Coloana sonora: 9/10
Final: 7/10
8/10
forever_young_
pe 08 Aprilie 2020 22:51
O film care nu "imbatraneste" iar subiectul unic il face sa te enervezi cand este intrerupt de reclame ! Un studiu despre conditia umana care poate atinge limite nebanuite !
lili22
pe 01 Februarie 2020 00:52
Un film straniu si foarte biñe realizat..Are atmosfera de secol XWIII.
mihaelatb
pe 25 Ianuarie 2020 12:03
Nu am citit cartea , dar subiectul filmului nu ma face sa doresc sa o citesc. Obsesia lui Grenouille nu este cu nimic mai prejos decat experimentul Lebensborn. Atmosfera sumbra a secolului al XVIII este si mai apasatoare cu desfasurarea evenimentelor. Nefiind fana a filmelor horror, nu am gustat nici scenele care impingeau filmul in aceasta directie. Din contra morbidul asociat cu imundul nu au produs nici o impresie artistica. "Vanarea" ultimei victime, a Laurei, mi-a creat impresia unui paianjen care-si asteapta victima. Cred ca rolul bisericii in gandirea oamenilor era asa de mare, incat spalarea creierului atinsese cote alarmante, astfel ca singurii oameni normali din tot filmul au fost Baldini si Richis. Actorii care le-au interpretat nu au facut vre-un efort deosebit pentru a intra in pielea personajelor. Jocul lor a fost bun si atat. Foarte bine a jucat Ben Whishaw, personajul lui, cu doza de inocenta si nebunie a fost perfect credibil. Filmul s-a vrut o parabola, dar nu am inteles exact care era scopul, finalitatea. In momentul cand Grenouille se imbraca pentru esafod, atitudinea lui si privirea sunt mai apropiate de personajul lui Al Pacino din The Devil's Advocate. Caci de fapt Grenouille este intruchiparea raului, imbracat intr-un scop mai mult sau mai putin rezonabil, cautarea parfumului absolut. Parfumul dragostei. Brazilienii intr-o nota comica (deh, ei nu sunt nemti ca sa aiba aceasta tenta sumbra a mitologiei nordice) au imaginat si ei ceva, o ciocolata care odata gustata inducea capacitatea de a iubi.
Valoarea artistica este indiscutabila, dar mesajul....
nathalie_dinu
pe 20 Septembrie 2019 01:32
Frumusetea, fascinanta si imbatatoare, trezeste in om dorinta de a o poseda, privand-o astfel de libertate. Insa libertatea este esenta ei , iar fara aceasta, frumusetea, fragila fiind, moare. Intotdeauna cautam in exterior lucrurile care ne pot face fericiti, uitandu-ne propria persoana si incercand sa o inlocuim sau sa o modificam. Insa nimic din ceea ce privam de libertate nu poate sa reziste asa cum nimic din exteriorul nostru nu ne poate darui o fericire sau o frumusete permanenta. Asta mi-a spus mie, Perfume: The story of a murderer, un film cu o coloana sonora superba.
Smrs
pe 29 August 2019 01:42
Un film caruia i-am dat nota 10, fara sa-l consider totusi o capodopera. Este un film excelent, in schimb.. Voi fi si putin subiectiv, pt ca impartasesc aceeasi pasiune cu personajul principal, povestea lui e, inainte de toate, ceva foarte original - motiv pentru care chiar am cautat sa vad daca a existat acest Jean Grenouille in istorie sau e o legenda. Un talent, un dar care dus la extrem devine o nebunie incontrolabila..si care, corelata cu lipsa oricaror sentimente din partea lui Jean, manifestata inca din primele ore ale vietii sale dupa ce simte cumva ca este nedorit de mama sa, Jean se comporta foarte natural atunci cand ucide pentru a-si atinge scopul vietii. Parafrazand putin, la un moment dat zice -” da, imi pare rau, sunt un monstru ca am ucis-o pe x, dar stai sa vezi ce parfum am creat..” Nu se poate aplica sintagma „scopul scuza mijloacele”, pentru ca el nu prea realizeaza ce face. Dramatic e momentul in care el, stapanul mirosurilor, descopera ca nu are miros.. El pentru sine nu exista, e o nulitate, e fara identitate, chiar daca ar putea fi atat de folos lumii intregi. E ca un geniu muzician fara voce, ca un sportiv capabil de orice performanta dar fara rezistenta... Filmul trebuie vazut.Nu stiu sa-l caracterizez, dar e bine facut. Poate sub altele carora le-am dat nota maxima, insa suficient de bun din alte pcte de vedere ca sa-l asez pe aceeasi pozitie.
blackmore
pe 20 August 2019 00:25
Un film mult mai slab decat cartea asta si pt ca si-au bagat si americanii capul in poza
ViorelSlim
pe 01 Iulie 2019 14:09
Povestea filmului este cel putin interesant, iar modul cum este executata e absolut superb.Totusi, filmul are mici momente de plictiseala, insa compenseaza cu scenele de suspans foarte bune. Imi place si faptul ca filmul te face sa te gandesti la cea ce a vrut sa spuna si la mesajul pe care a vrut sa-l transmita. Finalul nu e tocmai cea ce voiam si mi se pare ca s-au dus prea mult spre fantastic, dar,chiar si asa, nu e atat de rau. Per total este un film foarte bun care merita vazut.
user-5cf259ee782b5
pe 01 Iunie 2019 13:58
La cât de mizerabil este tipul nu e de mirare că e atras de mirosurile plăcute!!! Încât să facă și o obsesie!!
AdriAdrianna98
pe 24 Martie 2018 01:09
Un film ciudat, dark, intunecat, cam genul de filme care-mi plac in general.
Un subiect interesant si original. Mi-a amintit foarte mult de Sweeney Todd, deci cei in cautare de un film asemanator, cred ca asta ar fi o alternativa buna. Bai, parerea mea e ca nu e un film pentru toti. E ciudat, e dubios, e gretos pe alocuri, n-are cum sa placa oricui dar e interesant si mie personal mi-a placut.
AmphitriteMermaid
pe 11 Ianuarie 2018 00:46
Ideea este unica. Filmul insusi este foarte interesant si m-a tinut in suspans pana in ultima clipa. Singurul lucru care m-a dezamagit profund a fost finalul care nu mi s-a parut ca s-a ridicat la nivelul restului filmului.
alina073
pe 30 Iulie 2017 19:59
Nu mi se pare o capodopera absolut deloc. Probabil daca filmul se oprea inainte de finalul exagerat,puteam sa zic asta,dar in cazul asta nu prea.Un film bun,oricum.
Aisha5496
pe 08 Februarie 2017 22:01
Din punctul meu de vedere este un film foarte, foarte bun, care nu merita ratat.. cu exceptia deznodamantului, care nu mi-a placut deloc si la care chiar nu ma asteptam, la ultimele 20-30 de minute, in rest este un film foarte bun!!
NicolR
pe 10 Ianuarie 2017 22:36
Un film care chiar nu trebuie ratat ! cu unele scapari pe ici`colo-care puteau fi omise-dar in final ramane un film autentic , caruia cu greu ii poti ghici finalul.
marius_radu_nicula
pe 06 Octombrie 2016 17:28
Un film excelent ce merita a fi vazut. Iti transmite foarte bine scenariul. 2h stai nemiscat.
nEGATIV
pe 13 Iunie 2016 15:15
Nu am vazut inca filmul , dar vreau sa spun ca e foarte interesant sa citesti parerile din cadrul rubrici de comentarii.
etos
pe 22 Septembrie 2015 00:09
La ce review-uri are ma asteptam la ceva iesit din comun, dar in schimb mi-am pierdut vremea cu psihopatul ala si parfumul lui nemaivazut obtinut din pieleaa victimelor..... iar finalul cand trebuia sa fie executat isi scoate sticluta cu parfum si toata multimea aclama ca e nevinovat si incep sa si-o traga toti in timp ce el priveste ca un zeu... jalnic. Astept dislike-urile si comentariile negative ale fanilor acestei "capodopere".
Sorin87
pe 27 Aprilie 2015 22:13
Super filmul, te captiveaza pana in final, merita vizualizat
an_gy
pe 07 Februarie 2015 12:55
Superb filmul nu ma asteptam...inca de la inceput te tine in suspans ,singurul lucru mai ciudat a fost finalul avand in vedere ca el putea sa aiba orice isi dorea doar folosind parfumul,dar a ales sa fie mancat :)) dar oricum a fost foarte original filmul!!Merita vazut!
narcisson
pe 23 Decembrie 2014 02:24
Desi era un om cu o calitate exceptionala, aceea a unui miros super dezvoltat, personal nu pot vedea in protagonistul filmului mai mult decat un psihopat obsedat. Filmul incepe cu niste scene groaznice (ce-i drept ilustreaza perfect Parisul jegos din acea epoca), care nu sunt deloc cele mai potrivite pentru un film. Apoi, pana ce personajul principal isi perfectioneaza calitatile, filmul curge destul de static. Insa obsesia lui este cea care nu ii da pace si ajunge sa faca o duzina de crime oribile din cauza ei. Cat despre rezultatul final, parfumul celor 13, parerile sunt impartite: unii considera ca a meritat sacrificiul,iar altii nu.Dupa parerea mea, finalul nu este deloc in nota filmului, protagonistul trebuind sa isi primeasca pedeapsa dupa 13 crime comise. Insa acel parfum suprem ii da puteri nebanuite, dar care intr-un final nu il ajuta cu nimic. De mentionat ar mai fi si scena orgiei de pe la sfarsitul filmului care cred ca nu trebuia introdusa.
Nu sunt totalmente sigur ca am inteles ce a vrut sa demonstreze regizorul prin acest film, nu pot sa spun ca m-a cucerit si nu cred ca este chiar cel mai potrivit film pentru care sa iti pierzi doua ore si jumatate din viata. Nota mea este 6-Bunicel.
Tertulian
pe 05 Septembrie 2014 01:01
Dupa 8 ani de la aparitie ajung sa vad si eu filmul, total intamplator .. si mi se pare genial. Personal l-am inteleg ca fiind poveste unui .. dracusor :P. Pe scurt: se naste mai degraba din gresela , intr-un loc asimilat cu iadul. Toti cei care il cunosc mor, copiii incearca sa il omoare (la orfelinat) si in general il resping ... pentru ca simt e diferit, intr-un sens negativ ... dar mai are ales : nu are miros , adica nu are suflet. ( dupa cum este explicat la un moment dat in film) Tocmai lipsa acestui miros , adica al sufletului il face sa realizeze ca intr-o lume "vie" el de fapt nu exista . (ceea ce intr-un fel cred ca explica si usurinta cu care poate sa intre prin case , nedetectat) . Ce incearca asadar este ca printr-o seria de crime sa posede viata , in esenta ei pentru a o proiecta asupra lui si a celor din jur . In final , isi intelege esecul , accepta cine este, si cred ca din remuscare, alege sa moara precum victimele lui : devorat pentru iubire.
aNdreea93p
pe 17 August 2014 02:42
Un film exceptional! M-a suprins intr-un mod placut, nu ma asteptam sa fie atat de bun!
Mariannaa
pe 13 August 2014 22:38
Este un film extrem de interesant, insa totodata destul prost finalizat, a avut destul de multe momente proaste. Nu prea isi merita reclama, dar merita vizionat pentru ca pe intreg e un film bun.
Ghemot
pe 01 Iunie 2014 23:19
Este o capodoperă fără îndoială, dar nu pentru genul meu.
O poveste interesantă, dar parcă prea cruntă...
perfume
pe 23 Mai 2014 14:01
filmul este unul dintre preferatele mele. nu ma asteptam la un asemenea final. as vrea sa existe si un fel de sequel pentru film. oricum, este un film genial. merita vizionat. este un thriller original care merita sa-l vezi.
nelloti
pe 21 Aprilie 2014 16:51
Ecranizare perfecta a romanului. Acorii fac un joc exceptional,iar perioada in care este plasata actiunea intregeste atmosfera care trece de la un registru la altul. Psihologia personajului este greu de inteles. Trairile lui capata valente patologice. Oricum fiecare vede, simte si traieste in felul lui. De aceea unii il vor aprecia, iar altii nu vor intelege sau vor fi dezgustati. Un bine se intampla in tot acest noian de pareri, acela ca macar am avut rabdarea de a ne uita la film si apoi l-am comentat. Un lucru de mentionat, dar care nu are legatura cu filmul ci expunerea parerilor, unii vor sa para un fel de exegeti ai cuvintelor, dar comit greseli. Carente la limba romana. Poate de rusine cauta sa obtina cetatenie in alt stat.
Miiku
pe 30 Octombrie 2013 19:31
Un film chiar reusit. Dupa poster nhu ma asteptam la ceva maret.. dar mi-a placut. :)
O idee noua. :)
Mihai_Moise
pe 24 Septembrie 2013 13:23
...imposibil de descris in cuvinte!!!
Tot ce va ramane este sa-l vizionati! Orice comentariu e de prisos! Daca ati citit romanul (unul dintre cele mai originale scrise in ultimele decenii!), atunci veti fi intrigati de incercarea de a transpune pe ecran (adica in domeniul vizual), ceva ce tine exclusiv de un alt simt (cel olfactiv)
Daca nu ati citit creatia lui Suskind, nu va ramane decat sa vedeti filmul! Nu veti regreta!!!... ... ...
MariaVilla
pe 26 Iunie 2013 19:14
L-am vazut si mi s-a parut un pic ciudat si scarbos dar filmul in sine a fost unul foarte bun !
nicole2475
pe 24 Mai 2013 19:12
am auzit de acest film si vreau sa-l vad...cum as putea?
mrs.wizz
pe 23 Mai 2013 17:17
am revazut filmul de curand si cred ca abia acum am inteles finalul care pare totusi "out of there" ; oricum cam sinistru cum un om fara sentimente, fara constiinta si doar cu un simt ultra-dezvoltat a reusit sa "inspire" iubire
cO14corina
pe 30 Aprilie 2013 13:10
filmul reface excelent culoarea secolului al XVIII lea, unele intamplari prezente in film sunt parca rupte din realitate si in plus de asta te captiveaza inca de la inceput .
Ovidiu239
pe 11 Aprilie 2013 16:12
Chiar daca ideea filmului este una foarte buna, acesta tine mai mult decat ar trebui, iar finalul e cam aiurea...
Irinel28
pe 01 Aprilie 2013 00:22
un film incredibil de prost fara scenariu ...un psihopat criminal care isi flutura batista pe la nas imprastiind parfumul pe cei adunati de au intrat aia in calduri...dar pe el nu la afectat....ce....desene animate ? nota 1
keisha_sn2
pe 24 Februarie 2013 20:59
Filmul merita vazut,fascineaza vizual,si de asemenea,imi place foarte mult ca reda realitatea prin costume,machiaj si decor.Cartea este deosebit de frumoasa,si de interesanta,deoarece intra in mintea personajului principal.
Am vazut foarte multe comentarii negative la acestui film.Grenouille era intr-adevar un personaj nebun,insa cu un scop nobil:acela de a gasi si de a conserva cel mai placut parfum din lume.
Alezuza
pe 22 Februarie 2013 01:29
Cand am vazut trailerul mi-am spus : "wow un film super interesant! Cum de nu l-am vazut pana acum?" Adevarul e ca inceputul e dragut te atrage..apoi devine din ce in ce mai plictisitor si mai stupid!!!
Nu are nici o logica spre final, unde de obicei ar trebui sa intelegi tot filmul!
dony10
pe 16 Februarie 2013 23:45
un film bun, cu o poveste care te capteaza pana sa sfarsit.
PLaurentzyu
pe 02 Februarie 2013 20:21
La inceput oscilam intre a ma uita si nu la filmul asta. Pana la urma m-am hotarat sa il vad, povestea lui Jean Baptiste parandu-mi-se interesanta. Important era ca nu aveam asteptari foarte mari, dar dupa ce l-am vazut, vai, vai, vai, unul dintre filmele mele preferate. A fost absolut genial! Poveste m-a socat atat de mult incat am plans, dar asta s-a intamplat seara, cand ma gandeam la destinul celor ca Jean Baptiste Grenouille. Oricum, va las pe voi sa descoperiti singuri "Povestea unei crime". Credeti-ma, veti fi cuceriti!
edinaa
pe 06 Ianuarie 2013 08:17
Am vazut aseara filmul si m-a fascinat de la inceput pana aproape de final cand a devenit un film SF care nu avea nicio legatura cu ce se intamplase pana atunci. Pacat de final.....
danii1234
pe 16 Septembrie 2012 13:10
un film destul de bun cu o poveste captivanta iar finalul este un pic cam scapat, insa este ok , perfect de vizionat intr-o seara
deadlord
pe 04 Septembrie 2012 17:37
O ecranizare foarte reusita. Un pic cam ciudat sfarsitul, dar merita vazut.
Tyybi1
pe 25 August 2012 13:51
Destul de bizar filmul...foarte reusit. Merita vazut. Frumoasa povestea.
GRaf
pe 31 Iulie 2012 16:26
Un thriller foarte captivant cu un sfarsit absolut .. divin , foarte tare. Nu prea pot nici comenta !! Merita , Il recomand din suflet ! Foarte original
johny_one
pe 08 Iulie 2012 21:27
Bha da`l drq de parfum:)) la prima incercare in a face o imitatie de parfum a fost foarte frumos.. apoi sa dus drq totul:)) prea exagerat.. nu stai sa faci 12 crime sa faci un parfum! nu are nici un pic de logica(prea exagerat) c sa mai zic d final? cu ditamai orgia=)))
nikkolle
pe 06 Iulie 2012 17:42
Chiar daca atunci cand a inceput sa ucida acele fete pentru o clipa mi s-a parut foarte absurd si chiar revoltator , am incercat sa inteleg ka pentru el faptul de a ucide acele fete nu reprezenta o crima ci un pas in a inainta spre maretul sau scop( acela de a creea cel mai puternic parfum) si care sa contina al 13 element care nu a fost descoperit inka si pe care el credea ka e capabil sa il descopere . Putin cam ciudat .................. !!!! Iar la final acesta si-a atins obiectivul si a scapat si de crima ! Mi-as dorii si eu un parfum :D care sa aiba un asemena "efect" insa cu alt "continut" ;))) ! Parerea mea !!!! ;)
Zenna
pe 04 Iulie 2012 23:13
Original şi interesant. Mi-a plăcut foarte mult!
Flavio
pe 20 Mai 2012 10:29
nu mi-a placut si punct.tzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz
valericba
pe 20 Mai 2012 01:16
O poveste uluitoare, despre obsesia cutremuratoare a unui tanar, pentru gasirea parfumului perfect. Nascut intr-un mediu mizer, Jean-Baptiste reuseste sa supravietuiasca unor conditii vitrege. Ajungand sa isi descopere aptitudinea olfactiva deosebita, realizeaza ca el insusi nu are nici un fel de miros, cu alte cuvinte nu are amprenta olfactiva, in sensul ca la nivelul subconstientului dragostea este influentata si de mirosul pe care noi il avem. Jean-Baptiste isi "insuseste" fiecare miros pe care il intalneste, dar asta nu ii este de ajuns, el incepe sa creeze o esenta "pura", o esenta a iubiri, care sa il permita sa inteleaga ce este iubirea si la randul sau sa fie iubit, chiar daca pretul este crima.
calinhaha
pe 19 Mai 2012 22:38
Filmul , in mare parte mi-a placut ,dar la momentul in care l-am vizionat nu am inteles finalul (scenele de dragoste); abia dupa ce am citit cartea am inteles mult mai multe aspecte ale povestii, si astfel, in noua lumina sfarsitul a avut logica...
pisicuta1
pe 19 Mai 2012 20:19
un film extraordinar l am vazut si revazut si cred ca nu merita ratat.
roxi1996
pe 16 Aprilie 2012 19:51
este foarte interesant filmul merita vizionan :X
nu ma asteptam la acel final
andreydey
pe 14 Aprilie 2012 00:56
Genial filmul, merita vazut, tine suspansul pana la final , iar finalul , este unul la care nici nu v-ati gandi.
ZCA
pe 05 Aprilie 2012 20:44
Are dreptate Corigeb, e cam ireal finalul... Filmul nimic de zis foarte bun dar finalul????
cosmin_kedii
pe 17 Martie 2012 14:10
Un film care reuşeşte să păstreze imaginea ,Dustin Hoffman şi Alan Rickman sunt mari, şi Ben Whishaw, în rolul principal a fost fascinant. De asemenea, scorul de muzică (de asemenea, scris de Tykwer şi realizat de Sir Simon Rattle) a fost frumos
radu3455
pe 10 Martie 2012 10:32
un film genial care nu are cum sa nu iti placa iar Ben Whishaw a jucat nemaipomenit nota 10 cu felicitari
madalinaXD
pe 28 Februarie 2012 17:28
un film e extaraordinar...mesajul pe care il transmite m-a inpresionat....superb:D...merita vizionat
DragonMaster
pe 16 Ianuarie 2012 16:35
Este un film foarte bun dar nu capodopera si mie mi sa parut putin lungit acest film care are 147 de minute iar regizorul putea sa il scurteze putin iar povestea in ciuda faptului ca este destul de unica parca i-a lipsit ceva.Ofer nota 8 filmului si merita vazut .
b.sorin
pe 15 Ianuarie 2012 14:59
nu credeam asa ceva ...ca exista asemenea filme de proaste vai de capu meu ...nu va uitati ca o sa muriti de nervi dupa....
MNarcis
pe 13 Ianuarie 2012 22:24
Un film bun (nu ii contest valoarea) insa prea ciudat pentru gusturile mele, a fost un film foarte bun pentru mine pana cand a inceput sa hacuiasca fiinte umane iar finalul ,,i-a pus capac'' de tot filmului (pt gusturile mele).......sper sa nu primesc numai dislike pt ca am ,,inotat contra curentului'' doar mi-am exprimat onesta parere........Sanatate tuturor!
alex_il_fenomeno
pe 10 Ianuarie 2012 15:27
o productie neasteptata , una cum nu ma asteptam sa vad nici in cele mai optimiste vise . lasand la o parte distributia uimitoare , filmul trateaza si o poveste extrem de complexa ,care trebuie luata la figurat pentru a o aprecia la adevarata ei valoare ! totul este imprevizibil , astfel ca nu ai cum sa ghicesti urmatoarea miscare , iar tocmai de aceea filmul se scurge atat de repede , incat la final ajungi sa iti para rau ca pelicula nu are o continuare ! este un film excelent , care merita urmarit de zeci de ori , nu doar o singura data !
andreea_andreea
pe 09 Ianuarie 2012 15:13
super bun si frumos acest film ... e altceva decat celelalte filme ce au aceeasi tema: despartire, impacare, etc etc...
reivan
pe 09 Ianuarie 2012 14:15
trecand peste partea inumana a filmului...este chiar bun!
imi place faptul ca regizorul nu a "ascuns"mizeria Parisului de atunci , ci chiar a evidentiat-o..iar actorii dupa cum si criticul spunea , nu ca in alte filme gen 1000 I.HR nu par desprinsi din reclmele la Colgate!.
jony_10
pe 09 Ianuarie 2012 12:43
L-am vazut aseara pe Pro tv si mi-a placut mult..am vrut sa dau 10 dar totusi cred ca mai bine e 9 adica obligatoriu de vazut
fraticadiana
pe 09 Ianuarie 2012 11:23
Se respecta destul de mult cartea, lucru mai rar intalnit in filme. Eu zic ca a fost deosebit.
Stephanie98
pe 09 Ianuarie 2012 02:09
In principiu filmul era foarte bun si mi-a placut ...dar existau unele segvente care nu mi-au placut foarte mult sau pe care nu le-am inteles.De exemplu:cand a omorat-o pe ultima sa victima Laura(nu stiu de ce dar chiar nu mi-a placut cand a omorat-o).La fel nu mi-a placut cand a fost in celula si cand a deschis parfumul toti de acolo au lesinat si el a imbracat haine de nobil si dupa ce a fost dus in locul unde trebuia torturat si in final omorat toti spuneau ca e un inger si au ingenunchiat.Cand a aruncat batista care continea parfum si toti au inceput sa se sarute era momentul din film care nu mi-a placut deloc!Apoi cand a venit tatal Laurei cu o sabie avand de gand sa-l omoare,cand s-a apropiat de el l-a imbratisat.Toate aceste lucruri sunt cele care nu mi-au placut.Acum este ceva ce nu am inteles:La inceputul filmului Jean-Baptiste Grenouille a fost legat si trebuia sa fie torturat si omorat.Dar filmul s-a sfarsit cu totul astfel de cum s-a aratat ca se va sfarsi.
Pe parcursul filmului putem observa ca el nu si-a uitat prima victima.Lucrul acesta ma face sa cred ca el a omorat toate acele 12 fete doar pentru a le pastra mirosul pentru ca cu prima fata pe care a omorat-o nu a putut sa faca acelasi lucru.Moartea primei fete a fost accidentala.El nu a vrut decat s-o faca sa nu strige punandu-i mana la gura dar din pacate ea a murit.
Cred ca Jean-Baptiste era indragostit de fata sau doar de mirosul ei...dar in orice caz el regreta moartea fetei.
Acestea sunt parerile mele despre film.
Cum am spus si la inceput filmul este foarte bun...dar totusi exista aceste lucruri care mie nu mi-au placut,drept care nu pot sa-i dau punctajul maxim.
Nikolle007
pe 08 Ianuarie 2012 22:21
Da, e interesant, e un 'masterpiece' cum se spune, insa, poate fiindca sunt fata ,ma cam ingrozesc cand vad ca omora femei frumoase, in fond, ele nu aveau nicio vina ca sunt frumoase :( Macar de ar fi lasat-o pe ultima i nviata, fiindca parea ca o indrageste, insa nu avea suflet pentru a iubi, ci pentru a omori, iubind doar parfumul si nu persoana. Bine ca nu am trait in vremea aceea! :|
elena_laryssa
pe 08 Ianuarie 2012 11:05
mie une mi-a placut mai mult cartea. dar oricum si filmul merita pentru ca povestea e senzationala...
xerses
pe 16 Septembrie 2011 23:56
Un film pe care il consider in categoria celor "Obligatoriu de vazut".
eu un film bun dar nu m-a impresionat.....ca fata nu am apreciat obiectul unei asemenea obsesii...,ideea a fost folosita si intr-un episod recent din "criminal minds"...
catasmile17
pe 09 Iulie 2011 22:57
un film interesant, original.....sincer ma asteptam la un final mai bun .... :)
margott
pe 05 Iulie 2011 16:32
Filmul e intr-adevar frumos, cel putin in ceea ce priveste atmosfera secolului XVIII. Interpretarea lui Ben Whishaw insa lasa de dorit, nu reuseste sa transmita emotia individului aflat in cautarea perfectiunii, interpreteaza mai degraba ca un simplu criminal care ucide cu sange rece. Poate nu intamplator se numeste filmul The Story Of A Murderer... Tocmai de aceea am si ramas dezamagita de final, mai mult ar fi meritat sa moara de mana calalului, decat sa-si aleaga singur cum va muri. Magnific Dustin Hoffman.
Dana04
pe 18 Iunie 2011 22:00
Foarte bun filmul la fel si cartea :D:D:D.......................
sweetangry
pe 17 Mai 2011 20:23
Filmul abordeaza un subiect original...viziunea regizorului este impresionanta...este unul dintre cele mai bune filme vazute ... perseverenta si dorinta de ati abtine telul contureaza acest film intr-un mod unic...de prestatia actorilor nici nu mai zic ca a fost foarte buna...
poison4you
pe 25 Aprilie 2011 17:30
intradevar merita vazut....si cred ca si citita cartea:D:D
TalasOlimpiu
pe 08 Aprilie 2011 16:37
A fost foarte interesant, mi-a placut mult! E umpic ciudat ca un om sa miroasa asa bine si departe dar actorii au fost excelenti asa ca filmul e dragut.
Vorador
pe 02 Aprilie 2011 18:05
Un film care merită toată atenţia tocmai pentru că este plin de neprevăzut până-n final.Stanley Kubrick(majoritatea filmelor sale fiind inspirate din carti) spunea ca aceasta carte nu-si poate gasi locul pe marile ecrane.Felicitari pentru Tom Tykwer,ca a acceptat aceasta provocare,filmul este superb.
mitza4
pe 28 Martie 2011 23:34
incredibil acest film, l-am vizionat de 4 ori pana acum si iti da o senzatie cu totul aparte
mahae_16
pe 23 Martie 2011 11:37
Cel mai mult mi-a placut felul in care era filmat.
lumina aceea difuza,
nice!
rahann83
pe 26 Februarie 2011 21:43
hai sa dam cartile pe fatza... un film penal,nu ii dau nota pt ca e cu minus nota mea,am pierdut timpul totul e penal ideea scenariul tooot nimic nu imi place!!!
pentru devoratorii de filme bune, nu aveti nimic de invatat nici macar nu incercati!
robbiex2
pe 18 Februarie 2011 04:18
Ce film magnific, ce sfarsit si ce prestatie !Mai rar film ca acesta.
I s-a potrivit ca o manusa rolul lui Ben Whishaw, nici batran dar nici prea matur.
Film adaugat la favorite si must see, scene care imi vor ramane mult timp in minte.
Starneste stari, sentimente si alunga notiunea timpului in timpul rularii iar la final....te lasa cu un gust dulce amarui :)
I-am dat nota 8 pentru ca nu este pentru toti si toate.
iiii
pe 13 Ianuarie 2011 10:53
unul dintre cele mai bune filme vazute de mine. nota 100 +
Andrei718290
pe 08 Ianuarie 2011 17:13
Un Film Original si o poveste dincolo de imaginatia Omului Nota 10
Geo_Ruxy
pe 28 Decembrie 2010 18:52
...insa e un film bun. Desi mi-ar fi placut ca finalul sa fie altul, il trec la lista filmelor bune.
Pitbull
pe 10 Decembrie 2010 01:17
Perfume: The Story of a Murderer - sau filmul unui parfumeur
Evident, Parfumul lui Patrick Süskind nu era Povestea unui ucigaş, ci una dintre acele plăsmuiri fantasmagorice în care aberaţia atinge sublimul, cu un curaj ce nu poate aparţine decât nebuniei sau geniului. Inventivitatea autorului e singulară şi inepuizabilă, comparabilă, dacă vreţi, cu verva lui Salman Rushdie, spiritul ludic al lui Bulgakov, şi acuitatea satirică a amândurora. În plus, Süskind mai are şi incitanta idee de a propune o viziune cu totul originală asupra lumii - pe care o descifrează, cum lesne se poate ghici, prin mirosuri. Încă din primele trei pagini, autorul desfăşoară o frescă a Parisului din secolul al XVIII-lea compusă exclusiv din componente odorifice - decorul care aşteaptă naşterea lui Jean-Baptiste Grenouille, şi care va deveni universul existenţei lui proiectate, spre final, până la apogeul unei paradoxale îngemănări între diabolic şi divin: o lume interpretată aproape exclusiv prin prisma mirosurilor, înrobită finalmente îngerului care posedă Nasul Absolut. O existenţă în care viaţa sau moartea depind de gradul unei esenţe odorifere. O dualitate etalată pe infinita gamă dintre duhoarea de hoit şi cel mai delicat parfum floral.
Cine se lasă brusc de fumat după, să zicem, douăzeci şi cinci de ani trăiţi cu câte două-trei pachete pe zi, are o imagine destul de clară a sumedeniei de mirosuri subtile pe care nu le mai băgăm în seamă numai şi numai din obişnuinţă. Asemenea, posesorii de câini, mai ales dacă s-au documentat cât de cât în privinţa animalelor de companie, ştiu foarte bine că nu e deloc absurd să privim lumea prin prisma olfactivă - adică tocmai ceea ce fac Süskind şi Grenouille, pe tot parcursul celor trei sute de pagini ale acestei fabule povestite cu o măiestrie stilistică şi o imaginaţie debordantă care ar fi suficiente, fie şi numai prin nivelul lor strict formal, pentru a o impune definitiv în patrimoniul marii literaturi. Mai mult decât atât, însă, Süskind îşi transcende propriul exerciţiu de virtuozitate, propunând chiar şi o interpretare de conţinut a lumii prin prisma mirosurilor - o adevărată filosofie a nasului, redimensionând întreaga lume, din Provence până la Versailles şi mai departe. Nu întâmplător, ironia tăioasă a autorului îl aşază pe Grenouille încă din primul paragraf lângă Napoleon, de Sade, Fouché sau Saint-Just, astfel imprimându-ne convingerea că o asemenea viziune poate avea valabilitatea unei realităţi paralele - a unei istorii uitate, dar nu mai puţin adevărate.
Prin urmare, reiese cât se poate de clar amplitudinea provocării pe care o ridică ecranizarea unei asemenea opere literare - şi, slavă Domnului, se poate spune că filmul lui Tom Tykwer se achită aproape onorabil. Scenariul lui Andrew Birkin şi Bernd Eichinger urmăreşte cu fidelitate romanul - ceea ce, din păcate, creează un nedorit paradox: pasionaţii sursei literare au şansa satisfacţiei de a regăsi aproape nemodificată povestirea, în schimb se confruntă cu dezamăgirea pierderii acelui inefabil care, la Süskind, emana din frazare, stil, vibraţia ironică permanentă, fantezia debordantă a descrierilor şi ritmul vertiginos al sumarizărilor. Pe de altă parte, fidelitatea faţă de carte pune încă o problemă, la fel de bivalentă: menţinerea structurii livreşti se realizează în dauna unei construcţii dramaturgice riguroase, ceea ce face ca durata de aproape două ore şi jumătate a proiecţiei să devină, de la un punct, hiper-tărăgănată, în pofida densităţii susţinute a regalului de imagine şi sunet pe care ni-l oferă. Acelaşi neajuns face ca filmul să piardă în mare parte dimensiunea de conţinut a romanului, rămânând în bună măsură un exerciţiu stilistic - ce-i drept, de o virtuozitate remarcabilă!
Desigur, esenţa problemei consta în imensa dificultate a transpunerii unui întreg univers olfactiv într-o reprezentare eminamente audio-vizuală. Tom Tykwer, un regizor care la doar patruzeci şi doi de ani are deja experienţa a nouă filme anterioare, dintre care se disting Lola rennt, Heaven, True şi recentul Paris, je t'aime, depune permanent eforturi vizibile pentru a găsi echivalente iconice a ceea ce Grenouille "vede cu... nasul"; culmea, cea mai reuşită soluţie este şi cea dintâi - captura degetului pe care-l îndreaptă spre el un alt orfan, tras spre nări într-un cadru filmat cu focala lungă, ceea ce izolează papila trandafirie în mijlocul unei înceţoşări de unsharff-uri; nu e de lepădat nici metoda folosită în amorsarea orgiei finale, când peste mulţimea din piaţă pluteşte unduirea unor reflexe solare, sugerând propagarea parfumului suprem; se mai reţine momentul când Grenouille, ieşind din atelier, "miroase plecarea Laurei", şi în special vertiginosul zbor al imaginii peste munţi, spre cei doi călăreţi pe care protagonistul îi localizează olfactiv de la kilometri întregi distanţă.
Pe lângă aceste patru momente inspirate, regia se achită relativ corect de echivalarea în imagine a mirosurilor, deşi cu preţul unui tribut pe alocuri prea mare adus celorlalte simţuri (din păcate, personajul cinematografic Grenouille întoarce capul mai mult pentru a privi decât ca să miroasă). Transfocatorul (sau, cum i se spune mai nou, zoom-ul), îşi face şi el datoria, identificând eficient sursele diverselor efluvii. Toate sunt înveşmântate într-o mobilitate a camerei cu adevărat lăudabilă. Pe scurt, dacă Süskind reuşise să scrie "un roman al mirosurilor", Tykwer preferă să ne arate "filmul unui parfumeur" (de acord... al unui parfumeur mai aparte!), povestit cu siguranţă şi nerv - o calitate în plus, având în vedere, raportat la roman, tentaţia descriptivismului în dauna epicului. Am reţinut una dintre cele mai creatoare elipse - transferul mamei lui Grenouille de la colţul pieţei în ştreang - şi unul dintre cele mai dinamice episoade narative: crimele în serie din ultima parte, cu acele atât de ingenioase decupări ale găsirii altor şi altor cadavre, cu leit-motivul devenit obsesiv al trupurilor goale şi tunse, în aproape aceeaşi poziţie şi ambianţe mereu diferite. Sunt convins că dacă Tykwer, care are un talent cert de povestitor (orice-ar zice, când se alintă, iconoclastul Greenaway!), ar fi folosit mai consecvent procedeul (rămânând fidel, în fond, şi abilelor sumarizări ale lui Süskind), filmul ar fi putut economisi şi cele treizeci-patruzeci de minute redundante din structura sa de ansamblu.
Revenind la personajul principal, avem de-a face cu o întruchipare filmică peste măsură de interesantă. Tykwer a avut inspiraţia de a-l distribui pe Ben Whishaw, un actor de o disponibilitate fizionomică rară. În funcţie de unghiul de filmare, de direcţia luminii şi de expresia afişată, chipul său poate acoperi cea mai diversificată gamă de măşti, de la bruta patibulară pe care o asimilăm ucigaşului în serie, până la seducătorul angelic ce dirijează în final splendid-grotesca orgie din jurul eşafodului. Mai mult decât atât, Whishaw stăpâneşte foarte bine expresivitatea corporală completă, îmbogăţind şi pe acest plan multitudinea de nuanţe ale personajului; am remarcat în special rafinamentul cu care compune silueta de antropoid degenerat din prima secvenţă, când lanţurile şi cătuşele ce-i stânjenesc mişcările îi impun mersul unei făpturi aproape sub-umane - potenţată şi prin adulmecatul temnicerilor, în acel cadru semiobscur şi ambiguu compus în jurul nasului, cu care începe filmul. (În treacăt fie zis, acest preludiu de tip flash-forward e la fel de gratuit şi comercial ca "povestea ucigaşului" din subtitlu.)
Şi cum întregul film pare să stea sub semnul contradicţiilor, acelaşi Grenouille prezintă din capul locului încă o polaritate în alb-negru: personajul principal începe să existe chiar sub forma sa de bebeluş nou-născut, plin de sânge şi cu cordonul ombilical netăiat; modul de a-i filma faţa şi mâinile, şi în special ochii încă închişi şi nările deja dilatate, îl impune cu o impetuozitate conturată puternic de la bun început - dar numai pentru a se pierde imediat, în cele câteva secvenţe schematice ale copilăriei (apropo: cumplit de neinspirată modalitatea de a o elimina pe Madame Gaillard, sub cuţitul celor doi borfaşi; înţeleg că scenariştii au fost nevoiţi să abandoneze întortocheata odisee finalizată la azilul săracilor, dar alte secvenţe dovedesc că aveau suficientă imaginaţie pentru a inventa şi aici ceva mai ingenios... Mă rog, n-a fost să fie). Ca atare, filmul glosează rapid peste episoadele Gaillard şi Grimal, pentru a-l regăsi în sfârşit pe Grenouille adolescent la uşa lui Giuseppe Baldini, în acea noapte de pomină care avea să-i marcheze destinul. Problema e că, în film, abia acesta e începutul personajului - câtă vreme cartea îi conferise deja consistenţă, astfel încât confruntarea cu Baldini să aibă într-adevăr ponderea unei conjuncturi fatidice. (Şi poate că e momentul să spunem şi că voice over-ul care de câteva ori ne explică fie ceea ce imaginea n-a reuşit să spună, fie dimpotrivă, ceea ce se vede şi fără ochelari, ajută întocmai ca o frecţie la un picior de lemn; dar, enfin - atâta rău să fie...)
Nu întâmplător, episodul Baldini ocupă un loc central în construcţia dramaturgică, şi o întindere mai mare decât oricare altul; în fond, aici intră în scenă Dustin Hoffman - şi, din nou, Tykwer ne pune în faţă încă un paradox: dacă Baldini nu aduce mai nimic în filmografia actorului, în schimb Hoffman, cu măiestria sa inegalabilă chiar şi într-un rol de rutină, reuşeşte să potenţeze enorm personajul, îmbogăţindu-l chiar şi faţă de sursa literară. Cu abilitatea-i cunoscută de-acum, Tykwer profită de ocazie şi dezvoltă la rândul său episodul Baldini pe toate planurile. Casa de pe Pont au Change, cu prăvălia, laboratorul şi apartamentul maestrului alcătuieşte un spaţiu în sine, viu, vibrant şi misterios - o ambianţă cum nu se poate mai credibilă pentru a deveni creuzetul în care se sublimează geniul nativ al lui Grenouille, evoluând spre creatorul de parfumuri ascuns sub modesta titulatură de "calfă". De asemenea, tot aici, în relaţia interactivă cu Hoffman, Whishaw izbuteşte câteva dintre cele mai rafinate tonalităţi şi nuanţe interpretative - mai ales prin acel inimitabil mod de a rosti cuvântul "master
"...
Era inevitabil, din păcate, ca după prăbuşirea casei de pe pod şi dispariţia lui Dustin Hoffman din film, tonusul să scadă oarecum - chiar dacă Alan Rickman şi Rachel Hurd-Wood se achită decent de rolurile Richis, tatăl şi fiica. Spuneam că, în această zonă, a seriei de omoruri, filmul ne oferă una dintre cele mai compacte secvenţe narative - dar, culmea, tot aici devine şi cel mai trenant, în felul cum descrie viaţa familiei Richis, relaţia cu Marchizul de Montesqieu, petrecerile şi jocurile din labirint... Acumularea de tensiune, obligatorie ca pregătire pentru crima supremă, uciderea Laurei, funcţionează intermitent - iar momentul asasinatului propriu-zis, în pofida câtorva elemente de uriaşă expresivitate (reacţia lui Richis şi acele topiri în lumină) rămâne la rândul său doar parţial împlinit.
La fel de parţial, deşi cu certe virtuţi, se rotunjesc şi cele două secvenţe apoteotice din final - orgia şi moartea lui Grenouille. Prin felul cum filmează dezlănţuirea sentimental-erotică din Grasse, Tykwer atinge apogeul plasticităţii şi al expresivităţii vizuale pe care le dezvoltase pe tot parcursul filmului - şi ratează prin câteva lipsuri elementare: stângăcia din mizanscena ultimei intervenţii a lui Richis (pe eşafod), absenţa unor contrapuncte realiste printre cadrele picturale, şi expedierea "trezirii la realitate" a participanţilor, care în carte conţinea o ironie cumplită, aici prezentă doar (iarăşi!) în cuvintele comentatorului.
Acelaşi comentator, care mai mult încurcă decât să rezolve, împinge în derizoriu şi sacrificiul de sine al lui Grenouille, în numele unei iubiri... prezente doar declarativ. Spusesem anterior, relativ la perioada pre-Baldini, că personajul rămăsese neconturat. Deşi ulterior aceste lipsuri se mai compensează întrucâtva, Grenouille îşi păstrează până la sfârşit o serie de carenţe serioase în planul motivaţiilor. Mizantropia sa din roman nu se mai regăseşte nici măcar la nivel de enunţ. Simpla dorinţă "de a păstra mirosurile" e un mobil insuficient, iar justificarea crimelor în serie se constituie şi ea doar în parte. Ca atare, degeaba ne povesteşte comentatorul că "a căutat iubirea şi n-a găsit-o" - gestul său final, de a se dărui devorării de către vagabonzi, rămâne aproape gratuit. Secvenţa îşi găseşte împlinirea numai la nivel plastic, prin cadrarea grupului cu o sugestie clară de haită animalică la ospăţ, apoi acele înlănţuiri discrete care sugerează trecerea timpului, şi într-un târziu şi ultima picătură ce cade din gura flaconului rostogolit pe caldarâm, pentru a pune punctul final.
Toate acestea dau clar de înţeles cât de expresiv e filmul în plan vizual - şi, de ce nu, chiar şi auditiv: un soundtrack excelent, potenţând bine stările personajelor şi efectele mirosurilor, şi reuşind să evite în cea mai mare parte tautologiile. De bună seamă, Tom Tykwer de confirmă din nou ca un abil stilist, iar pasionaţii romanului lui Süskind vor avea indiscutabil satisfacţia de a regăsi o transpunere cinematografică dacă nu din cale-afară de creatoare, în orice caz fidelă şi meşteşugit lucrată.
9-10 aprilie, 2007Bucureşti, România
legolas05
pe 25 Noiembrie 2010 17:36
forte interesant filmul.........................................................
Puteam sa jur ca pesonajul va avea moartea lui Gheorghe Doja dar ce sa vezi. miracol... omul scoate dopul de la parfum lasand mirosul sa se raspandeasca in jur si schimba o lume intreaga printr-o aroma.
Pe bune ...???
Acest deznodamant SF putea foarte bine sa lipseasca si filmul ar fi fost de nota 10.
Adica shimbatul lumii cu parfumul... pe bune... sa fim seriosi. Lumea e o duhoare in sine, degeaba dai cu o picatura de parfum peste ea... va mirosi cel mult "ca un rahat intr-o padure de brazi"
Dezamagitor cronic finalul filmului... Imi vine sa mor de gat cu regizorul.. !
ColourNew, filme de 4-5 =seriile AVENGERS și FAST & FURIOUS.
Scenariu: 8/10
Interpretare: 9/10 (10/10 pentru Alan Rickman)
Coloana sonora: 9/10
Final: 7/10
8/10
Valoarea artistica este indiscutabila, dar mesajul....
Un subiect interesant si original. Mi-a amintit foarte mult de Sweeney Todd, deci cei in cautare de un film asemanator, cred ca asta ar fi o alternativa buna. Bai, parerea mea e ca nu e un film pentru toti. E ciudat, e dubios, e gretos pe alocuri, n-are cum sa placa oricui dar e interesant si mie personal mi-a placut.
Nu sunt totalmente sigur ca am inteles ce a vrut sa demonstreze regizorul prin acest film, nu pot sa spun ca m-a cucerit si nu cred ca este chiar cel mai potrivit film pentru care sa iti pierzi doua ore si jumatate din viata. Nota mea este 6-Bunicel.
O poveste interesantă, dar parcă prea cruntă...
O idee noua. :)
Tot ce va ramane este sa-l vizionati! Orice comentariu e de prisos! Daca ati citit romanul (unul dintre cele mai originale scrise in ultimele decenii!), atunci veti fi intrigati de incercarea de a transpune pe ecran (adica in domeniul vizual), ceva ce tine exclusiv de un alt simt (cel olfactiv)
Daca nu ati citit creatia lui Suskind, nu va ramane decat sa vedeti filmul! Nu veti regreta!!!... ... ...
Am vazut foarte multe comentarii negative la acestui film.Grenouille era intr-adevar un personaj nebun,insa cu un scop nobil:acela de a gasi si de a conserva cel mai placut parfum din lume.
Nu are nici o logica spre final, unde de obicei ar trebui sa intelegi tot filmul!
nu ma asteptam la acel final
imi place faptul ca regizorul nu a "ascuns"mizeria Parisului de atunci , ci chiar a evidentiat-o..iar actorii dupa cum si criticul spunea , nu ca in alte filme gen 1000 I.HR nu par desprinsi din reclmele la Colgate!.
Pe parcursul filmului putem observa ca el nu si-a uitat prima victima.Lucrul acesta ma face sa cred ca el a omorat toate acele 12 fete doar pentru a le pastra mirosul pentru ca cu prima fata pe care a omorat-o nu a putut sa faca acelasi lucru.Moartea primei fete a fost accidentala.El nu a vrut decat s-o faca sa nu strige punandu-i mana la gura dar din pacate ea a murit.
Cred ca Jean-Baptiste era indragostit de fata sau doar de mirosul ei...dar in orice caz el regreta moartea fetei.
Acestea sunt parerile mele despre film.
Cum am spus si la inceput filmul este foarte bun...dar totusi exista aceste lucruri care mie nu mi-au placut,drept care nu pot sa-i dau punctajul maxim.
lumina aceea difuza,
nice!
pentru devoratorii de filme bune, nu aveti nimic de invatat nici macar nu incercati!
I s-a potrivit ca o manusa rolul lui Ben Whishaw, nici batran dar nici prea matur.
Film adaugat la favorite si must see, scene care imi vor ramane mult timp in minte.
Starneste stari, sentimente si alunga notiunea timpului in timpul rularii iar la final....te lasa cu un gust dulce amarui :)
I-am dat nota 8 pentru ca nu este pentru toti si toate.
Evident, Parfumul lui Patrick Süskind nu era Povestea unui ucigaş, ci una dintre acele plăsmuiri fantasmagorice în care aberaţia atinge sublimul, cu un curaj ce nu poate aparţine decât nebuniei sau geniului. Inventivitatea autorului e singulară şi inepuizabilă, comparabilă, dacă vreţi, cu verva lui Salman Rushdie, spiritul ludic al lui Bulgakov, şi acuitatea satirică a amândurora. În plus, Süskind mai are şi incitanta idee de a propune o viziune cu totul originală asupra lumii - pe care o descifrează, cum lesne se poate ghici, prin mirosuri. Încă din primele trei pagini, autorul desfăşoară o frescă a Parisului din secolul al XVIII-lea compusă exclusiv din componente odorifice - decorul care aşteaptă naşterea lui Jean-Baptiste Grenouille, şi care va deveni universul existenţei lui proiectate, spre final, până la apogeul unei paradoxale îngemănări între diabolic şi divin: o lume interpretată aproape exclusiv prin prisma mirosurilor, înrobită finalmente îngerului care posedă Nasul Absolut. O existenţă în care viaţa sau moartea depind de gradul unei esenţe odorifere. O dualitate etalată pe infinita gamă dintre duhoarea de hoit şi cel mai delicat parfum floral.
Cine se lasă brusc de fumat după, să zicem, douăzeci şi cinci de ani trăiţi cu câte două-trei pachete pe zi, are o imagine destul de clară a sumedeniei de mirosuri subtile pe care nu le mai băgăm în seamă numai şi numai din obişnuinţă. Asemenea, posesorii de câini, mai ales dacă s-au documentat cât de cât în privinţa animalelor de companie, ştiu foarte bine că nu e deloc absurd să privim lumea prin prisma olfactivă - adică tocmai ceea ce fac Süskind şi Grenouille, pe tot parcursul celor trei sute de pagini ale acestei fabule povestite cu o măiestrie stilistică şi o imaginaţie debordantă care ar fi suficiente, fie şi numai prin nivelul lor strict formal, pentru a o impune definitiv în patrimoniul marii literaturi. Mai mult decât atât, însă, Süskind îşi transcende propriul exerciţiu de virtuozitate, propunând chiar şi o interpretare de conţinut a lumii prin prisma mirosurilor - o adevărată filosofie a nasului, redimensionând întreaga lume, din Provence până la Versailles şi mai departe. Nu întâmplător, ironia tăioasă a autorului îl aşază pe Grenouille încă din primul paragraf lângă Napoleon, de Sade, Fouché sau Saint-Just, astfel imprimându-ne convingerea că o asemenea viziune poate avea valabilitatea unei realităţi paralele - a unei istorii uitate, dar nu mai puţin adevărate.
Prin urmare, reiese cât se poate de clar amplitudinea provocării pe care o ridică ecranizarea unei asemenea opere literare - şi, slavă Domnului, se poate spune că filmul lui Tom Tykwer se achită aproape onorabil. Scenariul lui Andrew Birkin şi Bernd Eichinger urmăreşte cu fidelitate romanul - ceea ce, din păcate, creează un nedorit paradox: pasionaţii sursei literare au şansa satisfacţiei de a regăsi aproape nemodificată povestirea, în schimb se confruntă cu dezamăgirea pierderii acelui inefabil care, la Süskind, emana din frazare, stil, vibraţia ironică permanentă, fantezia debordantă a descrierilor şi ritmul vertiginos al sumarizărilor. Pe de altă parte, fidelitatea faţă de carte pune încă o problemă, la fel de bivalentă: menţinerea structurii livreşti se realizează în dauna unei construcţii dramaturgice riguroase, ceea ce face ca durata de aproape două ore şi jumătate a proiecţiei să devină, de la un punct, hiper-tărăgănată, în pofida densităţii susţinute a regalului de imagine şi sunet pe care ni-l oferă. Acelaşi neajuns face ca filmul să piardă în mare parte dimensiunea de conţinut a romanului, rămânând în bună măsură un exerciţiu stilistic - ce-i drept, de o virtuozitate remarcabilă!
Desigur, esenţa problemei consta în imensa dificultate a transpunerii unui întreg univers olfactiv într-o reprezentare eminamente audio-vizuală. Tom Tykwer, un regizor care la doar patruzeci şi doi de ani are deja experienţa a nouă filme anterioare, dintre care se disting Lola rennt, Heaven, True şi recentul Paris, je t'aime, depune permanent eforturi vizibile pentru a găsi echivalente iconice a ceea ce Grenouille "vede cu... nasul"; culmea, cea mai reuşită soluţie este şi cea dintâi - captura degetului pe care-l îndreaptă spre el un alt orfan, tras spre nări într-un cadru filmat cu focala lungă, ceea ce izolează papila trandafirie în mijlocul unei înceţoşări de unsharff-uri; nu e de lepădat nici metoda folosită în amorsarea orgiei finale, când peste mulţimea din piaţă pluteşte unduirea unor reflexe solare, sugerând propagarea parfumului suprem; se mai reţine momentul când Grenouille, ieşind din atelier, "miroase plecarea Laurei", şi în special vertiginosul zbor al imaginii peste munţi, spre cei doi călăreţi pe care protagonistul îi localizează olfactiv de la kilometri întregi distanţă.
Pe lângă aceste patru momente inspirate, regia se achită relativ corect de echivalarea în imagine a mirosurilor, deşi cu preţul unui tribut pe alocuri prea mare adus celorlalte simţuri (din păcate, personajul cinematografic Grenouille întoarce capul mai mult pentru a privi decât ca să miroasă). Transfocatorul (sau, cum i se spune mai nou, zoom-ul), îşi face şi el datoria, identificând eficient sursele diverselor efluvii. Toate sunt înveşmântate într-o mobilitate a camerei cu adevărat lăudabilă. Pe scurt, dacă Süskind reuşise să scrie "un roman al mirosurilor", Tykwer preferă să ne arate "filmul unui parfumeur" (de acord... al unui parfumeur mai aparte!), povestit cu siguranţă şi nerv - o calitate în plus, având în vedere, raportat la roman, tentaţia descriptivismului în dauna epicului. Am reţinut una dintre cele mai creatoare elipse - transferul mamei lui Grenouille de la colţul pieţei în ştreang - şi unul dintre cele mai dinamice episoade narative: crimele în serie din ultima parte, cu acele atât de ingenioase decupări ale găsirii altor şi altor cadavre, cu leit-motivul devenit obsesiv al trupurilor goale şi tunse, în aproape aceeaşi poziţie şi ambianţe mereu diferite. Sunt convins că dacă Tykwer, care are un talent cert de povestitor (orice-ar zice, când se alintă, iconoclastul Greenaway!), ar fi folosit mai consecvent procedeul (rămânând fidel, în fond, şi abilelor sumarizări ale lui Süskind), filmul ar fi putut economisi şi cele treizeci-patruzeci de minute redundante din structura sa de ansamblu.
Revenind la personajul principal, avem de-a face cu o întruchipare filmică peste măsură de interesantă. Tykwer a avut inspiraţia de a-l distribui pe Ben Whishaw, un actor de o disponibilitate fizionomică rară. În funcţie de unghiul de filmare, de direcţia luminii şi de expresia afişată, chipul său poate acoperi cea mai diversificată gamă de măşti, de la bruta patibulară pe care o asimilăm ucigaşului în serie, până la seducătorul angelic ce dirijează în final splendid-grotesca orgie din jurul eşafodului. Mai mult decât atât, Whishaw stăpâneşte foarte bine expresivitatea corporală completă, îmbogăţind şi pe acest plan multitudinea de nuanţe ale personajului; am remarcat în special rafinamentul cu care compune silueta de antropoid degenerat din prima secvenţă, când lanţurile şi cătuşele ce-i stânjenesc mişcările îi impun mersul unei făpturi aproape sub-umane - potenţată şi prin adulmecatul temnicerilor, în acel cadru semiobscur şi ambiguu compus în jurul nasului, cu care începe filmul. (În treacăt fie zis, acest preludiu de tip flash-forward e la fel de gratuit şi comercial ca "povestea ucigaşului" din subtitlu.)
Şi cum întregul film pare să stea sub semnul contradicţiilor, acelaşi Grenouille prezintă din capul locului încă o polaritate în alb-negru: personajul principal începe să existe chiar sub forma sa de bebeluş nou-născut, plin de sânge şi cu cordonul ombilical netăiat; modul de a-i filma faţa şi mâinile, şi în special ochii încă închişi şi nările deja dilatate, îl impune cu o impetuozitate conturată puternic de la bun început - dar numai pentru a se pierde imediat, în cele câteva secvenţe schematice ale copilăriei (apropo: cumplit de neinspirată modalitatea de a o elimina pe Madame Gaillard, sub cuţitul celor doi borfaşi; înţeleg că scenariştii au fost nevoiţi să abandoneze întortocheata odisee finalizată la azilul săracilor, dar alte secvenţe dovedesc că aveau suficientă imaginaţie pentru a inventa şi aici ceva mai ingenios... Mă rog, n-a fost să fie). Ca atare, filmul glosează rapid peste episoadele Gaillard şi Grimal, pentru a-l regăsi în sfârşit pe Grenouille adolescent la uşa lui Giuseppe Baldini, în acea noapte de pomină care avea să-i marcheze destinul. Problema e că, în film, abia acesta e începutul personajului - câtă vreme cartea îi conferise deja consistenţă, astfel încât confruntarea cu Baldini să aibă într-adevăr ponderea unei conjuncturi fatidice. (Şi poate că e momentul să spunem şi că voice over-ul care de câteva ori ne explică fie ceea ce imaginea n-a reuşit să spună, fie dimpotrivă, ceea ce se vede şi fără ochelari, ajută întocmai ca o frecţie la un picior de lemn; dar, enfin - atâta rău să fie...)
Nu întâmplător, episodul Baldini ocupă un loc central în construcţia dramaturgică, şi o întindere mai mare decât oricare altul; în fond, aici intră în scenă Dustin Hoffman - şi, din nou, Tykwer ne pune în faţă încă un paradox: dacă Baldini nu aduce mai nimic în filmografia actorului, în schimb Hoffman, cu măiestria sa inegalabilă chiar şi într-un rol de rutină, reuşeşte să potenţeze enorm personajul, îmbogăţindu-l chiar şi faţă de sursa literară. Cu abilitatea-i cunoscută de-acum, Tykwer profită de ocazie şi dezvoltă la rândul său episodul Baldini pe toate planurile. Casa de pe Pont au Change, cu prăvălia, laboratorul şi apartamentul maestrului alcătuieşte un spaţiu în sine, viu, vibrant şi misterios - o ambianţă cum nu se poate mai credibilă pentru a deveni creuzetul în care se sublimează geniul nativ al lui Grenouille, evoluând spre creatorul de parfumuri ascuns sub modesta titulatură de "calfă". De asemenea, tot aici, în relaţia interactivă cu Hoffman, Whishaw izbuteşte câteva dintre cele mai rafinate tonalităţi şi nuanţe interpretative - mai ales prin acel inimitabil mod de a rosti cuvântul "master
"...
Era inevitabil, din păcate, ca după prăbuşirea casei de pe pod şi dispariţia lui Dustin Hoffman din film, tonusul să scadă oarecum - chiar dacă Alan Rickman şi Rachel Hurd-Wood se achită decent de rolurile Richis, tatăl şi fiica. Spuneam că, în această zonă, a seriei de omoruri, filmul ne oferă una dintre cele mai compacte secvenţe narative - dar, culmea, tot aici devine şi cel mai trenant, în felul cum descrie viaţa familiei Richis, relaţia cu Marchizul de Montesqieu, petrecerile şi jocurile din labirint... Acumularea de tensiune, obligatorie ca pregătire pentru crima supremă, uciderea Laurei, funcţionează intermitent - iar momentul asasinatului propriu-zis, în pofida câtorva elemente de uriaşă expresivitate (reacţia lui Richis şi acele topiri în lumină) rămâne la rândul său doar parţial împlinit.
La fel de parţial, deşi cu certe virtuţi, se rotunjesc şi cele două secvenţe apoteotice din final - orgia şi moartea lui Grenouille. Prin felul cum filmează dezlănţuirea sentimental-erotică din Grasse, Tykwer atinge apogeul plasticităţii şi al expresivităţii vizuale pe care le dezvoltase pe tot parcursul filmului - şi ratează prin câteva lipsuri elementare: stângăcia din mizanscena ultimei intervenţii a lui Richis (pe eşafod), absenţa unor contrapuncte realiste printre cadrele picturale, şi expedierea "trezirii la realitate" a participanţilor, care în carte conţinea o ironie cumplită, aici prezentă doar (iarăşi!) în cuvintele comentatorului.
Acelaşi comentator, care mai mult încurcă decât să rezolve, împinge în derizoriu şi sacrificiul de sine al lui Grenouille, în numele unei iubiri... prezente doar declarativ. Spusesem anterior, relativ la perioada pre-Baldini, că personajul rămăsese neconturat. Deşi ulterior aceste lipsuri se mai compensează întrucâtva, Grenouille îşi păstrează până la sfârşit o serie de carenţe serioase în planul motivaţiilor. Mizantropia sa din roman nu se mai regăseşte nici măcar la nivel de enunţ. Simpla dorinţă "de a păstra mirosurile" e un mobil insuficient, iar justificarea crimelor în serie se constituie şi ea doar în parte. Ca atare, degeaba ne povesteşte comentatorul că "a căutat iubirea şi n-a găsit-o" - gestul său final, de a se dărui devorării de către vagabonzi, rămâne aproape gratuit. Secvenţa îşi găseşte împlinirea numai la nivel plastic, prin cadrarea grupului cu o sugestie clară de haită animalică la ospăţ, apoi acele înlănţuiri discrete care sugerează trecerea timpului, şi într-un târziu şi ultima picătură ce cade din gura flaconului rostogolit pe caldarâm, pentru a pune punctul final.
Toate acestea dau clar de înţeles cât de expresiv e filmul în plan vizual - şi, de ce nu, chiar şi auditiv: un soundtrack excelent, potenţând bine stările personajelor şi efectele mirosurilor, şi reuşind să evite în cea mai mare parte tautologiile. De bună seamă, Tom Tykwer de confirmă din nou ca un abil stilist, iar pasionaţii romanului lui Süskind vor avea indiscutabil satisfacţia de a regăsi o transpunere cinematografică dacă nu din cale-afară de creatoare, în orice caz fidelă şi meşteşugit lucrată.
9-10 aprilie, 2007Bucureşti, România