Permission (2017)

Un cuplu isi pune iubirea la incercare luind decizia de a avea relatii cu alte persoane. Asa ajung sa cunoasca si experimenteze noi relatii. La final fiecare se schimba si vede lucrurile intr-o lumina noua. Oamenii evolueaza, se maturizeaza. Ceea ce ne face sa ne gandim ca "permisiunea" de a incalca niste limite i-a dus catre o limita de unde nu se mai pot intoarce.

Filmul asta e antidotul pentru cei care mai cred in basme de adormit copiii sau in eternitatea iubirii. Permission vine ca o palma peste fata, cinic, dar nu mai putin lipsit de adevar sau de profunzime, o oglinda a relatiilor din lumea de azi, in care "iubirea" sau "iubire eterna" au cazut in desuetudine, s-au perimat sau au capatat alte intelesuri, conforme cu realitatea care ne inconjoara. Oamenii iubesc asa cum traiesc, superficial, pe fuga, cu frica zilei de maine, tematori ca pierd si se pierd, ca nu vor avea ocazia sa mai exploreze si altceva, sa mai cunoasca si pe altcineva, ca o relatie si inevitabila casatorie cu al ei "pe viata" echivaleaza cu pierderea libertatii, sau mai rau, a sinelui. Si daca tot traim intr-o societate permisiva, lipsita de constrangeri si de inhibitii, iar gura-lumiii sloboda, caci oricum numai pamantul o astupa, de ce sa ne limitam orizontul, de ce sa ne oprim din cautare, din explorare, de ce sa ne refuzam sentimente sau trairi, cand viata e scurta si trece pe langa tine cu turatie maxima ? Norocosi si tenaci cei care rezista o viata de om langa partenerii cu care au pornit la drum, si nu ma indoiesc ca, indiferent ce motiv au sau au avut, sunt si au fost destui, mi se pare o aventura mai palpitanta decat sa-ti schimbi partenerul ca pe sosete. Anna si Will sunt impreuna nu pentru ca se iubesc, ci pentru ca viata i-a reunit pentru o perioada de timp, pentru ca nu avut ocazia sau vointa sa caute altceva. Cand ai gasit ce iti trebuie, ce motiv ai mai avea sa cauti altceva ?