Părerea criticului
A fost un an bogat in productii autohtone si, ca de obicei, toate se inghesuie pe marele ecran o data cu venirea toamnei. Printre premierele romanesti ale lui 2008 se numara si Pescuit sportiv.

Nici nu se va fi terminat bine festivalul de la Venetia, unde Pescuit sportiv este prezentat in cadrul sectiunii Giornati degli autori/Zilele Venetiei, ca filmul va intra in cinematografele din Romania. Prima premiera romaneasca a toamnei, Pescuit sportiv este unul dintre cele mai asteptate filme autohtone ale anului, regizorul Adrian Sitaru fiind autorul celebrului Valuri, premiat cu un Leopard de aur in 2007 si votat cel mai bun scurtmetraj al anului de vizitatorii Cinemagia. Ce putem spune inca de pe acum este ca Pescuit sportiv va fi nominalizat cu siguranta la un premiu Cinemagia pentru cel mai bun film in 2009.

Drama subtila in trei personaje, primul lungmetraj al lui Sitaru atrage atentia de la primul cadru: tehnica de filmare surprinzatoare, "prin ochii personajelor" (sau "point of view shot", pentru cunoscatori), iti atrage atentia din prima secunda, si, dupa un mic efort de acomodare, devine curand parte coerenta din aceasta poveste despre relatii, sinceritate, compromisuri si... vina. In primul rand vina.

Actorii sunt Adrian Titieni si Ioana Flora (o stiti din rolul tacutei Bety, companioana duo-ului Dragos Bucur-Alexandru Papadopol din Marfa si banii), care interpreteaza un cuplu, Mihai si Mihaela, plecat la picnic pe malul unui lac. Intre cei doi conflictele sunt inevitabile: el este doar amantul, iar ea ezita sa-i marturiseasca sotului, lui "pisi", relatia extraconjugala. Totodata, Mihai tocmai si-a dat demisia de la scoala unde preda, iar picnicul ii pare o binevenita ocazie sa alunge cu undita in mana nesiguranta viitorului. Dar nici de picnic nu se pot bucura, pentru ca Mihaela loveste cu masina o tanara, prostituata Ana (Maria Dinulescu, excelenta).

Adrian Sitaru a atins delicata tema a vinovatiei si-a responsabilitatii si in scurtmetrajul sau Valuri, care i-a adus nu mai putin de cincisprezece premii internationale, printre care si Leopardul de Aur la Locarno. Personajul cel mai interesant din Pescuit sportiv este, categoric, Ana, a carei lipsa de inhibitii impinge relatia "scortosilor" Mihai si Mihaela pe o panta a absurdului plina de capcane. Daca initial ea pare a fi Victima, ulterior Ana devine un subtil "bully" (daca ni se permite alaturarea), un foc de artificii care arde pospaiul de stabilitate si siguranta al cuplului pe care-l lauda cu observatii (naive si cat de sincere?) de genul "ce-mi place de voi, va potriviti asa de bine...".

Mult mai stapana pe destinul ei, Ana ii transforma pe cei doi intelectuali in niste fiinte total neajutorate, o data scosi din confortabila lor rutina, proptita din plin cu dureroase compromisuri si detalii privite printre gene, ca sa para mai luminoase.

Dar cel mai surprinzator lucru la Pescuit sportiv ramane tehnica de filmare, care le permite actorilor sa priveasca direct in obiectivul camerei, creand astfel o legatura directa cu spectatorul. In ciuda unor rare accente false ale lui Titieni si Flora, Pescuit sportiv este poate cel mai bine interpretat film romanesc al anului (dupa Boogie, despre care vom scrie maine) si singura premiera a toamnei care n-a avut parte de fonduri de la CNC.