Părerea criticului
Philomena ne spune povestea Philomenei Lee, o femeie în vârstă care şi-a căutat fiul timp de cinci decenii, după ce a născut un băieţel din flori, în Irlanda anului 1952. Alungată de familie şi "adoptată" de măicuţele unei mănăstiri, Philomena naşte un băieţel, dar acesta este dat spre adopţie în Statele Unite, după ce mama este constrânsă să semneze o împuternicire. Ajunsă la sfârşitul vieţii, Philomena mai are o şansă la răspunsuri când îl întâlneşte pe Martin Sixsmith (Steve Coogan), jurnalist şi fost purtător de cuvânt al Partidului Laburist care e dispus să cerceteze cazul, mai mult din plictiseală. Ce vor descoperi împreună Philomena şi Sixsmith va da naştere unei controverse naţionale...
Este foarte greu să scrii despre filmul lui Frears fără a da spoilere, iar povestea Philomenei chiar merită descoperită personal de către fiecare spectator în parte. Spunem doar că Judi Dench oferă o interpretare extraordinară a unui personaj doar aparent banal. Iniţial, spectatorul o analizează prin ochii blazatului Sixsmith, care acum îşi linge rănile deziluzionat după neplăcuta sa experienţă politică, reîntorcându-se la jurnalism şi întrebându-se într-o doară (atât de lipsit de direcţie este...) dacă nu ar fi o idee să scrie o carte despre istoria Rusiei. Cu sinceritatea, umorul şi capacitatea ei fenomenală de a ierta, Philomena îi va schimba viaţa lui Sixsmith de-a lungul unei călătorii menite să o reîmpace cu trecutul pe vârstnica femeie...
Puţine sunt personajele care se dezăluie mai frumos pe ecran ca Philomena şi puţine sunt cele care, după o asemenea dezvăluire şi după astfel de experienţe, sunt fundamental neschimbate. Stephen Frears şi Judi Dench controlează perfect personajul, cu micile ei gafe de pensionară din provincie, nesigură dacă a înţeles sau nu sarcasmele lui Sixsmith, dar gata oricând să-i învăluie pe cei din jur în căldura extraordinară a zâmbetului ei şi în albastrul clar al ochilor ei atotînţelegători. Ar fi fost extrem de simplu ca povestea să alunece pe o pantă vindicativă, dar nu o face. Frears şi-a dat seama că un deget acuzator îndreptat către Biserică ar fi fost mult mai puţin eficient din punctul de vedere al spectatorilor decât seninul slalom al Philomenei printre adevărurile ascunse ale celui mai tragic moment din viaţa ei...
Chiar dacă o idee mai simplu decât ne-am fi aşteptat, Philomena este unul dintre cele mai uşor filme de recomandat văzute în ultima vreme, datorită personajului titular şi modului cum vede el lumea...
Este foarte greu să scrii despre filmul lui Frears fără a da spoilere, iar povestea Philomenei chiar merită descoperită personal de către fiecare spectator în parte. Spunem doar că Judi Dench oferă o interpretare extraordinară a unui personaj doar aparent banal. Iniţial, spectatorul o analizează prin ochii blazatului Sixsmith, care acum îşi linge rănile deziluzionat după neplăcuta sa experienţă politică, reîntorcându-se la jurnalism şi întrebându-se într-o doară (atât de lipsit de direcţie este...) dacă nu ar fi o idee să scrie o carte despre istoria Rusiei. Cu sinceritatea, umorul şi capacitatea ei fenomenală de a ierta, Philomena îi va schimba viaţa lui Sixsmith de-a lungul unei călătorii menite să o reîmpace cu trecutul pe vârstnica femeie...
Puţine sunt personajele care se dezăluie mai frumos pe ecran ca Philomena şi puţine sunt cele care, după o asemenea dezvăluire şi după astfel de experienţe, sunt fundamental neschimbate. Stephen Frears şi Judi Dench controlează perfect personajul, cu micile ei gafe de pensionară din provincie, nesigură dacă a înţeles sau nu sarcasmele lui Sixsmith, dar gata oricând să-i învăluie pe cei din jur în căldura extraordinară a zâmbetului ei şi în albastrul clar al ochilor ei atotînţelegători. Ar fi fost extrem de simplu ca povestea să alunece pe o pantă vindicativă, dar nu o face. Frears şi-a dat seama că un deget acuzator îndreptat către Biserică ar fi fost mult mai puţin eficient din punctul de vedere al spectatorilor decât seninul slalom al Philomenei printre adevărurile ascunse ale celui mai tragic moment din viaţa ei...
Chiar dacă o idee mai simplu decât ne-am fi aşteptat, Philomena este unul dintre cele mai uşor filme de recomandat văzute în ultima vreme, datorită personajului titular şi modului cum vede el lumea...
