Părerea criticului
Stiu exact de cand nu am mai vazut un film care sa amuze si emotioneze in egala masura: de la In America lui Jim Sheridan incoace – adica fix cam de un an...
Acum, acest film se numeste Pieces of April (tradus, destul de aiurea, prin Cina cu bucluc, ceea ce te face sa te gandesti la o comedie frantuzeasca debila). Da, este o comedie, dar este si o drama, iar trecerea de la una la alta e-atat de fireasca incat nu ai nici o clipa sentimentul „genurilor”. Daca seamana cu ceva, Pieces of April seamana tocmai cu filmul lui Sheridan: are in centru o familie, se petrece intr-un cartier sarac din New York si ajunge, intr-un timp record (80 de minute), sa spuna atat de multe despre iubire, viata & moarte (fara majuscule!) incat te-ntrebi, pe buna dreptate, de ce alte filme nu reusesc.
Cu-atat mai mult cu cat, se vede cu ochiul liber, filmul e facut la sub-buget: pare filmat cu o camera video, ceea ce nu-i slabeste intensitatea si nu-i diminueaza calitatile – dimpotriva: filmul are acea directete fara blabla-uri pe care-o asociem peliculelor independente. Pieces of April – care este debutul ca regizor al scriitorului & scenaristului Peter Hedges - lasa pe marginea trotuarului multe pelicule cu pretentii mari & idei mici, sau deloc.
Desi povestea absoarbe, putin cate putin, mai toate ingredientele interrasial/multiculturale (April e combinata cu un negru si locuieste intr-un imobil in care are ca vecini alti negri, asiatici, punkeri, freaksi etc.), nu are nimic tezist. April (Katie Holmes din Wonder Boys) si-a invitat familia de Ziua Recunostintei. Cand sa puna curcanul in cuptor, constata ca aragazul nu-i merge. Asa ca se plimba cu „turkey”-ul de la un vecin la altul, de la un etaj la altul, in asteptarea familiei (pe drum, cu masina) pe care nu vrea s-o dezamageasca...
Dar April nu este catusi de putin „fata model”! Nu e nici „Mamica de ocazie”, nici „Nevasta perfecta”; e o fata oarecare, cu o viata plina de fire incurcate & multe nevroze nerezolvate. Iar maica-sa, Joy (geniala Patricia Clarkson!), cu care nu s-a-nteles niciodata, e pe moarte (cancer la sani), asa ca toata familia ii inghite greturile & hachitele. Nimeni, din familie, nu este idealizat: nici tatal, Jim, grasanul vesnic optimist pentru ca destul de naiv (Oliver Platt, excelent), nici cealalta fiica, Beth, o mucoasa plicticoasa (Alison Pill), nici fratele, Timmy, maniac al camerei foto (John Gallagher jr.), in fine, nici bunica Dottie, senila si, ca atare, senin de indiferenta (Alice Drummond).
Hedges - care a scris romanul dupa care s-a facut What’s Eating Gilbert Grape?, filmul cu Johnny Depp si Leonardo di Caprio, si care a co-scenarizat About a Boy, dupa romanul lui Nick Hornby - spune povestea printr-un continuu montaj paralel, focalizand, fara ostentatie, pe cateva scene: mini-criza lui Joy, cand se da jos din masina si-ncearca sa faca autostopul inapoi acasa, „Thanksgiving-story”-ul povestit de April – stangaci – familiei de chinezi, in fine (momentul cel mai emotionant al filmului) epifania lui Joy, intr-un WC, cand surprinde o scena de abandon matern care o duce inapoi in timp, aducand-o, totodata, cu picioarele pe pamant...
Sunt scurte sugestii revelatoare, care demonstreaza maiestria de portretist a lui Hedges si incapatinarea sa in a nu ceda facilitatii cliseului – de a lua locul comun si a-i suci gatul, dezvaluind umanitatea (ascunsa) a unei situatii.
Pieces of April este un film profund adevarat, ceea ce inseamna ca nu face concesii nici retetei „comice”, nici celei „dramatice”. Pur si simplu, se multumeste sa spuna o poveste care are cate putin din amandoua. Ca orice poveste rupta din viata.
Acum, acest film se numeste Pieces of April (tradus, destul de aiurea, prin Cina cu bucluc, ceea ce te face sa te gandesti la o comedie frantuzeasca debila). Da, este o comedie, dar este si o drama, iar trecerea de la una la alta e-atat de fireasca incat nu ai nici o clipa sentimentul „genurilor”. Daca seamana cu ceva, Pieces of April seamana tocmai cu filmul lui Sheridan: are in centru o familie, se petrece intr-un cartier sarac din New York si ajunge, intr-un timp record (80 de minute), sa spuna atat de multe despre iubire, viata & moarte (fara majuscule!) incat te-ntrebi, pe buna dreptate, de ce alte filme nu reusesc.
Cu-atat mai mult cu cat, se vede cu ochiul liber, filmul e facut la sub-buget: pare filmat cu o camera video, ceea ce nu-i slabeste intensitatea si nu-i diminueaza calitatile – dimpotriva: filmul are acea directete fara blabla-uri pe care-o asociem peliculelor independente. Pieces of April – care este debutul ca regizor al scriitorului & scenaristului Peter Hedges - lasa pe marginea trotuarului multe pelicule cu pretentii mari & idei mici, sau deloc.
Desi povestea absoarbe, putin cate putin, mai toate ingredientele interrasial/multiculturale (April e combinata cu un negru si locuieste intr-un imobil in care are ca vecini alti negri, asiatici, punkeri, freaksi etc.), nu are nimic tezist. April (Katie Holmes din Wonder Boys) si-a invitat familia de Ziua Recunostintei. Cand sa puna curcanul in cuptor, constata ca aragazul nu-i merge. Asa ca se plimba cu „turkey”-ul de la un vecin la altul, de la un etaj la altul, in asteptarea familiei (pe drum, cu masina) pe care nu vrea s-o dezamageasca...
Dar April nu este catusi de putin „fata model”! Nu e nici „Mamica de ocazie”, nici „Nevasta perfecta”; e o fata oarecare, cu o viata plina de fire incurcate & multe nevroze nerezolvate. Iar maica-sa, Joy (geniala Patricia Clarkson!), cu care nu s-a-nteles niciodata, e pe moarte (cancer la sani), asa ca toata familia ii inghite greturile & hachitele. Nimeni, din familie, nu este idealizat: nici tatal, Jim, grasanul vesnic optimist pentru ca destul de naiv (Oliver Platt, excelent), nici cealalta fiica, Beth, o mucoasa plicticoasa (Alison Pill), nici fratele, Timmy, maniac al camerei foto (John Gallagher jr.), in fine, nici bunica Dottie, senila si, ca atare, senin de indiferenta (Alice Drummond).
Hedges - care a scris romanul dupa care s-a facut What’s Eating Gilbert Grape?, filmul cu Johnny Depp si Leonardo di Caprio, si care a co-scenarizat About a Boy, dupa romanul lui Nick Hornby - spune povestea printr-un continuu montaj paralel, focalizand, fara ostentatie, pe cateva scene: mini-criza lui Joy, cand se da jos din masina si-ncearca sa faca autostopul inapoi acasa, „Thanksgiving-story”-ul povestit de April – stangaci – familiei de chinezi, in fine (momentul cel mai emotionant al filmului) epifania lui Joy, intr-un WC, cand surprinde o scena de abandon matern care o duce inapoi in timp, aducand-o, totodata, cu picioarele pe pamant...
Sunt scurte sugestii revelatoare, care demonstreaza maiestria de portretist a lui Hedges si incapatinarea sa in a nu ceda facilitatii cliseului – de a lua locul comun si a-i suci gatul, dezvaluind umanitatea (ascunsa) a unei situatii.
Pieces of April este un film profund adevarat, ceea ce inseamna ca nu face concesii nici retetei „comice”, nici celei „dramatice”. Pur si simplu, se multumeste sa spuna o poveste care are cate putin din amandoua. Ca orice poveste rupta din viata.
