Comentarii Comentează
  • chiba_florin
    pe 14 Iulie 2019 21:36
    Atâtea stări parcurgi pe durata lui că nu ştii cu care ai putea să începi ...
    Poveste frumoasă, firul acţiunii destul de ok, iar pentru că a fost inspirat din realitate are şi un final tragic care îţi lasă să te întrebi dacă merită să mori pentru bani sau familie ...
  • lili22
    pe 04 Iunie 2019 13:11
    Un film bun inspirat din realitatea Columbiei din anii 1970 , cu traditii si trafic de droguri.
  • into_the_labyrinth
    pe 29 Mai 2019 16:56
    Filmul porneşte de la evenimente reale petrecute în Columbia anilor '60-'80.
    Deşi valorile principale ale localnicilor erau familia şi tradiţiile, au avut loc schimbări în viaţa comunităţii şi astfel ducerea mai departe a obiceiurilor s-a îmbinat cu noul.
    Visele, credinţa în spirite şi dansul ritualic sunt elemente de bază, însă în acelaşi timp se acordă atenţie valorilor materiale, care pot proveni din afaceri necurate.
    Filmat simplu, realist, ”Păsări călătoare” are totuşi farmecul său, în principal datorită naturaleţii.
    Sigur, traficul de marijuana nu e ceva rar sau neobişnuit prin America de Sud, dar odată intrat într-o astfel de afacere pot apărea complicaţii, cum se întâmplă şi cu Rapayet (JoséAcosta), unul dintre eroii filmului, care, vrând să facă rost de bani pentru zestre, se amestecă în aşa ceva.
    Ca de obicei când e vorba de droguri şi de bani, lucrurile scapă de sub control şi, într-o afacere cu americani, se ajunge până la crimă, din cauza suspiciunii că a apărut şi un al treilea partener.
    Rapayet ajunge ulterior să-şi ucidă partenerul, iar totul începe să semene foarte mult cu o vendetta.
    Melanj de dramă, film de acţiune şi prezentare, în paralel cu firul narativ, a superstiţiilor şi credinţelor locuitorilor, Pájaros de verano ştie să stârnească interesul şi să captiveze spectatorul, chiar dacă demarează mai lent.
    Războiul între familii apare ca aproape inevitabil, parcă totul, şi oamenii, şi spiritele îl cereau, dar este totuşi evident că dacă tânărul Leonidas ar fi avut şi creier, în afară de instincte şi de aroganţă, afacerile ar fi putut continua. Însă aşa se întâmplă de obicei, există o ”oaie neagră” oriunde, s-a întâmplat chiar şi în familii regale, darmite într-un clan din Columbia.
    Urmărind finalul, care e un crescendo al violenţei şi răzbunării, ca şi, parcă, povestea apariţiei unui blestem nescris, în rândul unor oameni obişnuiţi cu vendetta, mi-am adus aminte de un citat celebru, însă din învăţătura creştină: ”Nu am venit să aduc pacea pe Pământ, ci mai degrabă dezbinarea”.
    Aşa şi aici, deşi nu are legătură cu creştinismul.
    Filmul are o morală a sa, odată cu vânzarea primelor droguri a fost declanşat un blestem care nu se va stinge nici peste decenii (fapt reflectat nu doar în superstiţiile, ci şi în visele localnicilor)
    Nu l-aş nota cu mai mult de 8 (pe Cinemagia are 7.6, iar pe IMDB 7.8, o notă surprinzător de mare - vreau să spun, nu raportat la valoarea filmului, ci la faptul că pe IMDB nu sunt medii mari decât rar), dar merită văzut, e un film bun, care te impresionează, mai ales în partea finală.
    Seamănă cu o saga, deşi comparaţia poate părea uşor forţată, având în vedere că nu cuprinde mai mult de două generaţii.
  • user-5c8fb1b50df34
    pe 18 Martie 2019 17:01
    Foarte bun filmul, dramatic. Interesant prezentata viata comunitatilor izolate de localnici din Guajira cu obiceiurile lor stravechi, pe care se lupta sa le pastreze si in ziua de azi.
  • user-5c8fb1b50df34
    pe 18 Martie 2019 17:01
    Foarte bun filmul, dramatic. Interesant prezentata viata comunitatilor izolate de localnici din Guajira cu obiceiurile lor stravechi, pe care se lupta sa le pastreze si in ziua de azi.