Plan B (2009)

Initial am vrut sa il opresc, parea filmat de amatori, low budget, dar i-am dat o sansa pt ca m-a atras simplitatea replicilor si umorul lor... Mi-a placut mult si rapiditatea cu care au fost introduse personajele: in secunda asta era pe terasa cu un prieten, in secunda urmatoare cu o tipa in dormitor, apoi cu cel curtat... E prezentat ca un rezumat, fara trageri de timp. Este atat de... simplu... Iar finalul... te face sa zambesti...

Fiind un film argentinian, ma asteptam la ceva original si nu m-am inselat. Povestea e cam asa : Bruno a fost parasit de iubita, si ca s-o aduca inapoi la el, pune la cale un plan : sa se razbune pe noul iubit al acesteia, Pablo. Fara ca Pablo sa stie cu cine are de-a face, incepe sa-i acorde din ce in ce mai multa atentie lui Bruno, pana in punctul in care cei doi par sa simta ceva mai mult unul pentru celalalt. Gratie carismei celor doi actori, Manuel Vignau si Lucas Ferraro (leit Gael Garcia Bernal, ai jura ca-s frati), treci mai usor cu vederea subtirimea scenariului, inconsistenta dialogurilor. E un film adresat mai mult celor care vor sa vada cum se infiripa sentimente, relatii, si in general celor carora le plac filmele neconventionale.