Sinopsis
Film-reportaj de la plecarea din Gara de Nord, la 6 iulie 1914, a unui grup de 80 de voluntari romani ce urmau sa intervina in sprijinul Printului Wilhelm de Wied, Prinț de Albania, care fusese rasturnat de la putere.
Printul Wilhelm de Albania (1876 - 1945) a fost nepotul dupa frate al Reginei Elisabeta de România. Aceasta a fost cea care a determinat instalarea lui pe tronul Albaniei, dupa ce, afland ca marile puteri Austro-Ungaria, Marea Britanie, Franta, Germania, Rusia si Italia erau in cautarea unui print care sa domneasca peste noul stat independent albanez, i-a cerut lui Take Ionescu, liderul Partidului Conservator Democrat si un foarte bun diplomat, sa incerce sa convinga marile puteri sa-l accepte pe Wilhelm Friedrich Heinrich, al treilea fiu al lui Wilhelm al V-lea, fratele Reginei. El a fost acceptat de marile puteri, precum si de guvernul provizoriu albanez condus de Ismail Qemali in noiembrie 1913, insa propunerea a fost respinsa intial chiar de Printul Wilhelm. La presiunea austro-ungariei el s-a decis in cele din urma sa accepte, astfel ca in februarie 1914 a fost numit Print (Mbret) de Albania. La o lună după aceea, la data de 7 martie, el a sosit în capitala provizorie Durrës și a început să organizeze guvernul său, numindu-l pe Turhan Pașa Përmeti pentru a forma primul cabinet albanez. Acest cabinet a fost dominat de către membri ai nobilimii (prințul Essad Pacha Toptani era ministrul apărării, la externe printul George Adamidi, la finanțe Bey Frachery, iar printul Aziz Pacha Vrioni la agricultură).
Imediat insa după sosirea sa au izbucnit revolte în Albania față de ministrul său Essad Pasha, precum și împotriva dominației străine. Grecia a încurajat formarea unui "guvern provizoriu de Nord Epir". Cu toate că se ajunsese la un acord pentru a acorda drepturi suplimentare minorității grecești, armata elenă a ocupat sudul Albaniei. Poziția lui Wilhelm a fost, de asemenea, subminata de funcționari proprii, în special în Essad Pasha însuși, care a acceptat bani din Italia pentru a finanța o revoltă și o lovitură de stat împotriva lui Wilhelm. Pașa a fost arestat la 19 mai 1914 și judecat pentru trădare și condamnat la moarte. Insa o intervenție a Italiei i-a salvat viața și a fugit în Italia în exil.
Incepând din iulie 1914, Albania era in stare de razboi civil, iar regimul lui Wilhelm era serios amenintat. Voluntarii romani au plecat sa-l apere pe Wilhelm si sa sprijine ramanerea sa la putere. Insa, la 3 septembrie 1914 el a fost obligat sa paraseasca tara.
Printul Wilhelm de Albania (1876 - 1945) a fost nepotul dupa frate al Reginei Elisabeta de România. Aceasta a fost cea care a determinat instalarea lui pe tronul Albaniei, dupa ce, afland ca marile puteri Austro-Ungaria, Marea Britanie, Franta, Germania, Rusia si Italia erau in cautarea unui print care sa domneasca peste noul stat independent albanez, i-a cerut lui Take Ionescu, liderul Partidului Conservator Democrat si un foarte bun diplomat, sa incerce sa convinga marile puteri sa-l accepte pe Wilhelm Friedrich Heinrich, al treilea fiu al lui Wilhelm al V-lea, fratele Reginei. El a fost acceptat de marile puteri, precum si de guvernul provizoriu albanez condus de Ismail Qemali in noiembrie 1913, insa propunerea a fost respinsa intial chiar de Printul Wilhelm. La presiunea austro-ungariei el s-a decis in cele din urma sa accepte, astfel ca in februarie 1914 a fost numit Print (Mbret) de Albania. La o lună după aceea, la data de 7 martie, el a sosit în capitala provizorie Durrës și a început să organizeze guvernul său, numindu-l pe Turhan Pașa Përmeti pentru a forma primul cabinet albanez. Acest cabinet a fost dominat de către membri ai nobilimii (prințul Essad Pacha Toptani era ministrul apărării, la externe printul George Adamidi, la finanțe Bey Frachery, iar printul Aziz Pacha Vrioni la agricultură).
Imediat insa după sosirea sa au izbucnit revolte în Albania față de ministrul său Essad Pasha, precum și împotriva dominației străine. Grecia a încurajat formarea unui "guvern provizoriu de Nord Epir". Cu toate că se ajunsese la un acord pentru a acorda drepturi suplimentare minorității grecești, armata elenă a ocupat sudul Albaniei. Poziția lui Wilhelm a fost, de asemenea, subminata de funcționari proprii, în special în Essad Pasha însuși, care a acceptat bani din Italia pentru a finanța o revoltă și o lovitură de stat împotriva lui Wilhelm. Pașa a fost arestat la 19 mai 1914 și judecat pentru trădare și condamnat la moarte. Insa o intervenție a Italiei i-a salvat viața și a fugit în Italia în exil.
Incepând din iulie 1914, Albania era in stare de razboi civil, iar regimul lui Wilhelm era serios amenintat. Voluntarii romani au plecat sa-l apere pe Wilhelm si sa sprijine ramanerea sa la putere. Insa, la 3 septembrie 1914 el a fost obligat sa paraseasca tara.
