Părerea criticului
Animația Ploey - You Never Fly Alone, tradusă la noi cu Ploey – Inimă de viteaz, are un personaj central încercat, care învinge până la urmă, în pofida tuturor vicisitudinilor.
Sunt mai multe teme cu greutate tratate în film, pe înțelesul copiilor. După terminarea proiecției, părinții vor avea multe subiecte de discuție pe marginea acestei animații.
Fiecare dintre noi are o putere interioară, par să ne spună scenariștii cu scena primelor lecții de zbor ale puilor de fluierar, când li se atrage atenția celor mai timizi că „aripirile voastre știu cum/cozile voastre știu cum”. Generozitatea și prietenia e „predată” celor mai mici spectatori prin deconstruirea unei metafore - „l-aș fi dus în spate chiar eu” (...până în „țările calde”), spune cea mai bună prietenă a lui Ploey. Un alt mesaj e acela că viața trebuie trăită și acceptată cu toate cele bune și rele ale ei - „cerul e plin de pericole”, spune Ploey, la care prietena cea mai bună îi răspunde „dar ca să supraviețuim trebuie să zburăm”...
Ploey e un road movie animat, cu personajul central, un fluierar, încercând să facă un drum „pe jos” până în „țările calde”. Un eveniment traumatic îl face pe Ploey să nu mai poată zbura, e crezut mort de familie, așa că este lăsat în urmă de cei dragi lui. Viteazul fluierar va încerca să îi ajungă din urmă, dar pe drum pericole și încercări îi vor pune viața în pericol, își va face noi prieteni și va avea parte de ajutor neașteptat.
Titlul orignal al acestei animații islandezo-belgiene Ploey: Nunca volarás solo/You Never Fly Alone concentrează un alt mesaj important al filmului, pe care părinții îl pot valorifica în discuțiile cu copiii: în călătoria aceasta a noastră prin viață, nu suntem niciodată singuri, mereu e cineva care să ne vegheze pașii, fie și numai liberul nostru arbitru.
Animația tratează teme grave ca pierderea unui părinte, dar ponderează aspectul dramatic cu personaje „colorate” care îi ies în cale lui Ploey.
Sunt mai multe teme cu greutate tratate în film, pe înțelesul copiilor. După terminarea proiecției, părinții vor avea multe subiecte de discuție pe marginea acestei animații.
Fiecare dintre noi are o putere interioară, par să ne spună scenariștii cu scena primelor lecții de zbor ale puilor de fluierar, când li se atrage atenția celor mai timizi că „aripirile voastre știu cum/cozile voastre știu cum”. Generozitatea și prietenia e „predată” celor mai mici spectatori prin deconstruirea unei metafore - „l-aș fi dus în spate chiar eu” (...până în „țările calde”), spune cea mai bună prietenă a lui Ploey. Un alt mesaj e acela că viața trebuie trăită și acceptată cu toate cele bune și rele ale ei - „cerul e plin de pericole”, spune Ploey, la care prietena cea mai bună îi răspunde „dar ca să supraviețuim trebuie să zburăm”...
Ploey e un road movie animat, cu personajul central, un fluierar, încercând să facă un drum „pe jos” până în „țările calde”. Un eveniment traumatic îl face pe Ploey să nu mai poată zbura, e crezut mort de familie, așa că este lăsat în urmă de cei dragi lui. Viteazul fluierar va încerca să îi ajungă din urmă, dar pe drum pericole și încercări îi vor pune viața în pericol, își va face noi prieteni și va avea parte de ajutor neașteptat.
Titlul orignal al acestei animații islandezo-belgiene Ploey: Nunca volarás solo/You Never Fly Alone concentrează un alt mesaj important al filmului, pe care părinții îl pot valorifica în discuțiile cu copiii: în călătoria aceasta a noastră prin viață, nu suntem niciodată singuri, mereu e cineva care să ne vegheze pașii, fie și numai liberul nostru arbitru.
Animația tratează teme grave ca pierderea unui părinte, dar ponderează aspectul dramatic cu personaje „colorate” care îi ies în cale lui Ploey.
