Fiecare dintre noi a căutat cel puţin o dată pe internet “railroad movies” sau “filme cu calea ferată”. Ei bine, aşa am dat de filmul japonez „Poppoya”, bazat după romanul cu acelaşi nume, Poppoya (The stationmaster), scris de Jiro Asada.
Încă de la începutul filmului, o locomotivă cu abur seria D51 (cea mai răspândită serie de locomotive cu abur din Japonia) îşi face apariţia călcând fără milă şina ferată asiatică. Un nor negru de fum şi abur laolaltă face trecerea spre filmul al cărui personaj principal este Otomatsu Sato, impiegatul de mişcare al unei gări din Horomai.
Din cauza oraşului care nu mai este atractiv din punct de vedere economic, precum şi datorită închiderii minei de cărbuni, linia din Horomai urmează să fie închisă. Automotorul care circulă pe o cale ferată caracterizată de un peisaj formidabil este singurul tren care îi aminteşte de vremurile din trecut. Astfel, filmul ne arată că el a avut o soţie şi o fiică, care au murit răpuse de bolile necruţătoare. Însă FeRoviaRul a privit aceste evenimente doar ca pe nişte chestiuni particulare, slujba lui fiind prioritatea numărul 1.
Un prieten de-al lui cu care făcea serviciu cu mult timp în urmă pe locomotivele cu abur este singurul lui susţinător moral. Pe numele lui, Senji Sugiura, doreşte să-l convingă să se angajeze în alt domeniu, având în vedere că linia va fi desfiinţată, iar postul de impiegat de mişcare – anulat. FeRoviaRul nostru, Otomatsu Sato, năpăstuit de soarta crudă, rămâne totuşi pe postul moştenit de la tatăl său, până în clipele cele din urmă…
Vă recomand să urmăriţi un film FeRoviaR pentru bucăţica FeRoviaRă din sufletul dumneavoastră, un film care inspiră o sensibilitate cunoscută nu numai iubitorilor căii ferate, ci şi de toţi oamenii care au fost impresionaţi de puterea unei locomotive, de sonoritatea unui tren, de întâlnirile şi despărţirile emoţionante din gări, de natură sau de o poveste de viaţă impresionantă.
Încă de la începutul filmului, o locomotivă cu abur seria D51 (cea mai răspândită serie de locomotive cu abur din Japonia) îşi face apariţia călcând fără milă şina ferată asiatică. Un nor negru de fum şi abur laolaltă face trecerea spre filmul al cărui personaj principal este Otomatsu Sato, impiegatul de mişcare al unei gări din Horomai.
Din cauza oraşului care nu mai este atractiv din punct de vedere economic, precum şi datorită închiderii minei de cărbuni, linia din Horomai urmează să fie închisă. Automotorul care circulă pe o cale ferată caracterizată de un peisaj formidabil este singurul tren care îi aminteşte de vremurile din trecut. Astfel, filmul ne arată că el a avut o soţie şi o fiică, care au murit răpuse de bolile necruţătoare. Însă FeRoviaRul a privit aceste evenimente doar ca pe nişte chestiuni particulare, slujba lui fiind prioritatea numărul 1.
Un prieten de-al lui cu care făcea serviciu cu mult timp în urmă pe locomotivele cu abur este singurul lui susţinător moral. Pe numele lui, Senji Sugiura, doreşte să-l convingă să se angajeze în alt domeniu, având în vedere că linia va fi desfiinţată, iar postul de impiegat de mişcare – anulat. FeRoviaRul nostru, Otomatsu Sato, năpăstuit de soarta crudă, rămâne totuşi pe postul moştenit de la tatăl său, până în clipele cele din urmă…
Vă recomand să urmăriţi un film FeRoviaR pentru bucăţica FeRoviaRă din sufletul dumneavoastră, un film care inspiră o sensibilitate cunoscută nu numai iubitorilor căii ferate, ci şi de toţi oamenii care au fost impresionaţi de puterea unei locomotive, de sonoritatea unui tren, de întâlnirile şi despărţirile emoţionante din gări, de natură sau de o poveste de viaţă impresionantă.