Porcile (1969)

Nu e cel mai bun film la marelui regizor italian dar cele doua povesti reusesc sa transmita un mesaj

un film ce spune povestea uimitoare a unui tânăr în Germania după război, jucat de Jean-Pierre Léaud

Inaintea acestui film, vazusem Salo, al aceluiasi Pasolini, cu siguranta cel mai scarbos film care a fost creat vreodata si care nu e considerat o pornografie ordinara, ci o opera de arta. Si totusi, Salo m-a facut curios in privinta cineastului italian, dar vazand acest Porcile am fost extrem de dezamagit. Inca o data mi se confirma teoria cum ca nu orice prostie care e considerata film bun trebuie sa-mi placa si mie. Nu stiu ce o fi vrut sa spuna Pasolini prin acest film si, sincer sa fiu, chiar am cautat explicatii in privinta lui pe net. Homosexualitatea regizorului abunda si aici, obsesia pentru baietei frumosi si trupuri masculine goale nu face decat sa confirme inclinatia perversa a cineastului. Dincolo de asta, jocul actoricesc e penibil, linistea din povestea canibalilor devine mai mult decat iritanta, iar bazaconia de fraza pe care catadicseste sa o rosteasca masinal si tamp liderul nelegiuitilor, nu face decat sa amplifice senzatia de teatral, de fals, de ne-realism. Cred ca daca acest film ar rula la cinema in zilele noastra, cei care ar plati bilet sa vada o asemenea porcarioara (ca tot e vorba de porci) ar iesi injurand in cele mai colorate moduri. Dar poate ca unora le place. Sa nu discutam gusturile oamenilor. Aici e doar parerea mea.