Pororoca (2017)

Subiect interesant, foarte buna interpretarea lui Bogdan Dumitrache, dar....filmul a fost prea lung iar finalul de-a dreptul absurd!

Chiar daca finalul mi s-a parut exagerat, insa fiecare secventa din scenariu parea sa duca sprea acest deznodamant.

Am urmărit interpretarea actorilor care este f.buna ,Bogdan a jucat excelent rolul .Ce reproșez acestui film este culoarea ,mereu ștearsă ,ca în anii comunismului.

Un film care nu are legătură cu titlul. Cumva e de înțeles trăirile tatălui și presimțirea care mulți părinți o au când se întâmplă ceva cu copilul lor,un fel de al șaselea simț ca să-i spun așa. Finalul m-a făcut să-i dau un șapte cu indulgență.

Pe Netflix. Slab, anost, lung, doar finalul este cumva foarte, foarte reușit.

Am vazut filmul aseara la TV. Pur si simplu am pierdut 1 1/2 h din viata uitandu-ma la porcaria asta. Deci nu am rezistat pana la sfarsit.
Unu pleaca cu copii in parc si-si pierde fetita, se alarmeaza, alearga prin parc, se duce la politie si asteapta si incearca sa-si explice ce s-a intamplat.
Asta a fost tot.

Film mai nasol ca asta nu am văzut in viata mea !!!

O mizerie de film , la început pare o capodoperă românească după 140 de min. realizez că trebuie să omor regizoru

Peste 100 min filmate că umplutura expirata din anii 1990, nu mă mai mira nimic cam toți scenariștii și regizorii sunt crescuți de vechea generație, n au evoluat , trăiesc din amintirile comuniste, găsești poza din parc cu presupusul răpitor iar tu dimineață pregătești fara nici o grijă micul dejun ????, am setat pe 20x inacțiunea așteptăm finalul, și azi încă îl mai aștept ????, cretinul care a scris mizeria s a uitat numai la filmele proaste ale erei ceaușiste altfel este greu de explicat lălăială nejustificată a finalului. Să filmezi la început o scenă din parc de 5 min de la 100 de metri este panarama. Dosar penal pentru înșelăciune, asta a luat banii pe o mizerie.

Un titlu prost ales. Te întrebi de enșpe ori ce dracu'înseamnă, cum se pronunță, îl mai repeți de trei ori și nervos dai pe google. Putea să-i spună simplu: Marele zgomot dureros. Oricum, fenomenul se întâmplă doar pe fluviul Amazon, iar aici e vorba de un caz de dispariție din România. Că furia tatălui crește și se întoarce împotriva lui, devenind criminalul criminalului fiicei sale, da. Finalul e clar, mă mir că nimeni nu l-a înțeles. O dată ce găsește afișul cu fiica lui dispărută și păpușa fetiței lui în dulap, e clar că suspectul e criminalul. Pe urmă, găsește și ascunzătoarea unde ar putea fi trupul fetiței lui, sub parchet și se oprește din ciocănit din cauza bătăilor de la ușă. Pare să realizeze că e un criminal care tocmai a ucis un om. Pe criminalul fetiței lui. Scena finală e remarcabilă. De la 1* m-am hotărât să dau 4*, doar pentru final.

Povestea nu este plauzibila.Am mai vazut filme cu copii disparuti dar acesta nu exceleaza decat prin interpretarea lui Bogdan Dumitrache.

O posibilă explicație a titlului https://en.wikipedia.org/wiki/Pororoca

M-am bucurat cand am vazut ca va rula pe Cinemax un film romanesc. Nu stiam la ce sa ma astept, mi-a starnit curiozitatea titlul si nu neg ca aveam oarecari sperante. Dar inceputul filmului a coincis cu inceputul dezamagirii mele de spectator nesofisticat. Replicile din intimitatea celor doi soti m-au deceptionat. O fi cool sa scrii asa ?! Asa s-or castiga premiile azi ?! Parca in romana suna mai urat, mult mai urat decat, deja tocitul americanesc, fuck you. Un film cenusiu, la fel de cenusiu ca si chelia personajului Tudor din final ( chiar, oare de ce a trebuit sa se cheleasca ? Era un fel de Rambo care pleca la razboi si-si pregatea armamentul - in versiune autohtona, un ciocan home made, ca personajul doar ne aratase ca le are p-astea cu mesteritul prin casa ?!). Unele secvente n-au avut nicio logica, cu toate ca la inceput te lasau sa intrezaresti macar o justificare de 'juma de bilet de intrare (una ar fi faza cu pozele de pe telefonul femeii din parc pe care Tudor le tot studia de ai fi zis ca vede ceva acolo, in scoarta copacului; sau poate chestia aia a fost prea subtila pentru IQ-ul meu ?!).
Mi-a placut jocul lui Bogdan Dumitrache, dar cu o floare nu se face primavara. Mai ales ca nici aia nu e de calibrul monstrilor sacrii pe care am avut privilegiul de a-i vedea in filme romanesti, ceva mai vechi. Singura secventa care m-a cutremurat (in afara celor trei lovituri cu ciocanul in cap, care m-au infiorat...) a fost cea in care Tudor priveste poza din troleu, cu chipul fetitei lui mazgalit cu carioca. Aceea este secventa care spune totul despre empatia noastra, a astora fara griji si fara cei sapte ani de iubire parinteasca - pura, nu cumparata -, fata de durerea celui de langa noi. Atitudinea - in conformitate cu protocoalele (secrete ?!) -politistului e nimic pe langa aceasta secventa. Acolo mi se pare ca s-a jucat tot filmul.
Nu stiti cum se termina ? Pai cred ca administratorul va chema instalatorul sa rezolve pierderile de apa din apartament.
Dar cu bicicleta cum ramane ?!

Chiar nu exista regizor roman care sa termine si el un film? Acest film intrigant nu face exceptie...te lasa cu un sentiment de frustrare...foarte enervant!

UN FILM MAI MULT THRILER-PSIHOLOGIC , UN FILM CARE FEFLECTA TRAIRILE UNEI FAMILII SI MAI ALES A TATALUI CAND II DISPARE COPILUL!!BODAN DUMITRACHE FACE UN ROL MARE!!UN FILM FARA DEZNODAMINT!!ORICUM FILMELE FACUTE DUPA 1989 NU SE COMPARA CU CELE DINAINTE!! DRAMELE NU PREA MAI PRIND LA PUBLICUL ROMANESC!!INTR-O TARA DECEPTIONATA E NEVOIE MAI MULT DE COMEDII!!

Am pus intentionat titlul asta....Poftiti va rog ! Aruncati cu macadame'..Mi se "falfaie"...O "fudulie pe moatze" cu pretentie de capodopera...Acealeasi cacaturi de filme romanesti gen ..."daca vreau sa suier, suier" si 4321 curve bortoase disperate...Flimele lui Malaiele sunt infinit mai bune, cu toate ca nu sunt apreciate de catre bizoni...Va respect si va ador !

Foarte dezamăgită!
Draga scenarist și regizor, de ce trebuie ca 80%din filmele românești sa se termine în aer? De ce trebuie noi sa presupunem finalul filmului? Eu personal o iau ca pe o jignire, pe bune, în toate filmele din toată lumea un timp are un final inteles, în România nu!
Si sa revin la acest film, după ce mi-am pierdut 2 ore jumate în fața filmului nu am inteles nimic. Nu? Ce sa presupun ca ala speră sau nu vinovat? Oricum nu conteaza...păcat de actorii din film pt ca si-au facut treaba dar ei reprezintă filmul, ei au încercat dar scenariul a fost o pierdere de timp.....

Îmi explică cineva finalul? Dar fără cuvinte dintr-alea pompoase ci ca pentru tot prostul care a stat 2 și 1/2 ore că să ce?

Lung, plicticos și cu o sonorizare execrabila. Nu merita timpul!

Noi nu santem in stare sa faxem si un film frumos ccu final pozitiv???? Numai drame socio politice si familiale???? Dc a facut un final trist si.violent si fara sa lamureaaca ???si dupaia va.mirati de toate crimele si violentele care se dau la stiri !!!! Dnii cineaati se cred ca sant mai Interesanti .Si genericu ala cu fonturi mici si intunecare ca abia vezi ce scrie

Dumitrche joaca la fel in toate filmele..a pierut copilul, a lovit un copil cu masina, in alt film, pare ca este acelasi personaj.In fine, regizorii n-or sa tina seama de parerea spectatorilor ever, ei vor propulsa in fata, aceeasi si aceeasi actori..chiar stau si ma intreb, unde sunt generatiile de actori, care ies anual de pe bancile facultatilor de profil?.. ca noi vedem aceeasi si aceeasi actori, in toate filmele.. si de-ar excela, as intelege..si vorbiti bai, cu toata gura, ca dam televizoarele la maxim sa va intelegem..din filmele straine le invatam si limba, iar filmele romanesti nu intelegem doua cuvinte din trei..a juca bine, nu insemna a vorbi din varful buzeleor.. o porcarie de film..si prost jucat si prost gandit.. nota 1.

Fara a fi vreun pudibond sa aud in primele 5 minute ale filmului de 15 ori cuvantul fut a fost prea mult pt mine.

Mai FRAȚILOR dar cine va plateste sa lăsați asa comentarii lungiiiiiiiiiiii ???? Eu nu pierd minute din viata mea pt a citi comentariile voastre aberante... vreți sa pareti superrrrr deștepți...din pacate! ????????????

Filmul românesc pare că a prins un trend al intensității, al unui simț latin de a ne exprima ceea ce simțim cât mai vag și a lăsa loc de interpretare acolo unde numai imaginea ne mai poate salva. Din păcate, cel puțin pentru mine, Pororoca mi-a adus prea mult aminte de Sieranevada, o altă peliculă românească în care timpul s-a oprit...și s-a oprit.

Așadar, dacă la Sieranevada v-ați simțit plutind pe lângă Chronos, nu v-aș recomanda să vă dedicați 152 de minute din viață pentru Pororoca.

Plusuri:
+ Bogdan Dumitrache este de-a dreptul excepțional și consider rolul său ca unul dintre cel mai bine jucate din ultimii mulți ani de cinematografie românească
+ subiect nou, în care ne lovim din nou de iz de birocrație și nepăsare amestecată cu neputință
+ sentimentul de apăsare cu care pleci din sala de cinema
+ prima scenă din film care e un long take (trăiască Alfred) este foarte bine realizată

Minusuri:
- a reușit să mă facă să mă întind mai des pe scaun decât Sieranevada
- Tudor se aseamănă foarte mult cu Travis din Taxi Driver și sper să fie doar o coincidență
- acțiunea curge exasperant de lent și te lasă să reflectezi la propria viață, fără a pierde detalii esențiale din film
- am simțit subiectul ca fiind extrem de ofertant, dar iarăși a fost aleasă calea ușoară a interpretării, că poate-poate vor fi oamenii depășiți de ce văd și-l vor cataloga drept magistral

Am văzut diferite păreri contra acestui film, plecând de la durata filmului, până la faptul că nu are finalitate. Atenție, vorbim de o dramă, o dramă veritabilă, ai cărui protagonişti am putea fi oricare din noi. Un astfel de film nu trebuie judecat din aceste perspective, cât din direcția intensităților şi profunzimilor pe care le-a generat. Un film trebuie să ne ofere emoție, sentimente, trăire, empatie, învățăminte şi nu plăcere sau finalitatea pe care o așteptam noi din comoditate.

Sigur, subiectul filmului este simplu, dar pe cât de simplu, pe atât de tulburător de posibil să se întâmple acelora care au un copil. Îţi dispare copilul. Senzația de disperare în fata sentimentului de teamă pentru ca celui mic să nu i se fi întâmplat ceva este aceeași, sau ar trebui să fie aceeași la orice părinte responsabil. Dar cum gestionăm o astfel de situație? Câtă încredere avem în poliție? Ce pot ei face? Ce putem noi face? Cum gestionăm efectele secundare? Copilul nu e de găsit, iar psihicul îţi joacă feste. nu mai eşti în stare de nimic... Pentru un realizator de filme, o astfel de situație este "ofertantă" în dorința de a oferii emoții pe tavă cu mijloace artistice, dar postura nu este deloc favorabilă. Disperarea îţi slăbește puterile, iar lipsa de perspectivă şi de soluții te vlăguiește şi îţi netezește calea spre un final demolator. Un fel de cum e atunci când toate merg prost până la capăt, când nu mai ai control asupra ta.
Mi-a plăcut Bogdan Dumitrache, face un rol foarte bun, mi-a plăcut regizorul Constantin Popescu, filmează ce trebuie, cât trebuie. Filmul nu este prea lung, conține scene aparent netrebuincioase, dar ele sunt acele etape spre apăsare, spre un sentiment de cădere în prăpastie, de stres, de neputință, care desenează ideea filmului ce ne pune pe gânduri şi ne face să ne întrebăm ce-am face oricare din noi într-o atare situație. Am fi mai buni? Să nu fim ipocriți.
E un film de top, chiar dacă - vorba cuiva,, greu de digerat.

Practic, i se poate întâmpla oricui. Poți fi cotropit oricând de viată, iar filmul arată ce se poate întâmpla într-un astfel de moment. Drama e dusă la exasperare, dar sentimentul care m-a încercat a fost acela de empatie. Este un film puternic, mergeți să-l vedeți. merită.

„POROROCA”, sau „Strigătul de disperare”,
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?p=1657777#post1657777

Am observat că părerile privind filmul regizorului scenarist Constantin Popescu, „POROROCA”, sunt diverse, unele total opuse. Este relativ ușor ca elemente care par nesemnificative unora, altora să le se pară hotărâtoare.

Primul „element” în acest caz, dar și la modul general, ar fi durata filmului. „Pororoca” are două ore și jumătate. Dacă nu știi acest lucru, după o oră și jumătate dai să ieși din sală. Sunt și situații fericite când timpul nu contează, dar nu e cazul aici. Și, totuși, acest film nu putea dura mai puțin, decât dacă s-ar fi ales alt stil, respectiv acela al exteriorizării vulcanice.

Tocmai acele explicații calme, argumentate, logice, justificate ale anchetatorului, afirmațiile că situația este sub control, că înțelege perfect ce simte tatăl care și-a pierdut copilul, că procedura trebuie respectată, la care se adaugă confirmarea tatălui că și el înțelege situația în care se află anchetatorul, vor face ca totul să „explodeze” atât de târziu.

Pe parcurs, spectatorul nu are decât să se pună în locul tatălui, și filmul nu i se va părea prea lung.

Sunt și elemente lipsite de logică, sau chiar greșeli puerile care pot influența mai mult decât ar trebui opinia spectatorului.

De exemplu, pe mine m-a deranjat foarte mult vocabularul folosit de soț, Tudor, interpretat de Bogdan Dumitrache, în discuția de la început cu soția sa, Cristina, interpretată de Iulia Lumânare.
Scenaristul a vrut să arate intimitatea cuplului, deschiderea, sinceritatea, că se iubesc, dar a dat cu bâta-n baltă.
Întrebarea era: Dacă eu aș fi în scaunul cu rotile, tu te-ai f...te cu altul? Nu e același lucru cu: Dacă eu nu aș avea dinți, tu ai mânca mere în fața mea?
Din felul cum pune problema, iar soția acceptă vocabularul, rezultă că ei se f..teau, nu se iubeau. Chiar și dacă întrebarea ar fi fost: M-ai înșela? tot nu ar fi fost justificată, picând din cer, deși scenaristul voia probabil să pregătească următorul moment, și anume apelul telefonic primit de soție de la un bărbat, pentru a crea o pistă, cei drept falsă, a filmului, dar plauzibilă.

Alt amănunt care nu înțeleg de ce nu a fost luat în calcul de autor este faptul că băiețelul arăta ca o fetiță, încât spectatorul nu are timp să stabilească o legătură cu viitoarea victimă, pentru a empatiza, cum se spune, cu aceasta. Degeaba scrie în sinopsis că Maria avea 5 ani, iar Ilie 7 ani, diferențierile trebuie să le facă spectatorul instant, prin imagine.

Eu mi-am pierdut băiețelul de vreo 6 ani într-o piață aglomerată, printre tarabe, dar numai pentru o clipă și mi-a fost suficient. N-am să-i uit niciodată ochii și disperarea de pe față când a strigat „tati!”, și nu eram decât la doi pași distanță. Așa că, în acest film, „Strigătul de disperare”, mai este unul, ascuns vederii: ce se întâmplă cu fetița în acest timp ?

Nu puteam să nu mă gândesc la drama bunicii care-și pierde nepoțelul în parc și-l găsește după un timp mort, sfâșiat de câini. Cazul a zguduit o țară întreagă, dar dacă filmul de față s-ar fi limitat la acesta, ar fi rămas doar „un caz”. Așa cum a rezolvat scenaristul situația, a inclus toate cazurile posibile.

Deși „Pororoca” durează două ore și jumătate, finalul cade brusc, așa că, după aprinderea luminii în sală, mai începe un film cu care spectatorul pleacă acasă. Unde e dreptatea?

„Suspectul” nu trebuie deranjat , că te dă în judecată, nu trebuie stresat, nu trebuie să-i obții mărturia prin intimidare, prin provocare sau capcane. Trebuie să mărturisească de bună voie, adică la „sfântu - așteaptă”! Dar pe victimă cine o protejează? Este incredibil cum s-a ajuns de-a lungul timpului, prin intervențiile „oamenilor de bine” foarte vocali, interesați de fapt de propria lor imagine, ca „infractorii” să aibă mai multe drepturi decât victimele.

Mai nou, la orice intervenție într-un spital, semnezi o declarație potrivit căreia accepți că există niște riscuri, inclusiv decesul. De ce în cazul unui suspect nu i se cere să înțeleagă faptul că anchetatorul își face meseria, că trebuie să caute toate soluțiile pentru prinderea cât mai grabnică a făptașului, cu riscul ca persoane nevinovate să fie inevitabil deranjate o anumită perioadă de timp, dar că, fără dovezi clare, nu vor fi acuzate?

Criticii de specialitate găsesc merite deosebite filmului, cum ar fi un „plan secvență” de 18 minute, iar operatorul urmărește personajul purtând camera pe umăr. Acestea sunt mofturi teoretice care nu au niciun efect asupra spectatorului, dacă acesta nu este interesat de ce se întâmplă în film. Ba efectul chiar devine supărător, pentru că niciodată în creierul uman, „imaginea” nu se zbate în sus și-n jos, în stânga și-n dreapta, ca pe ecran. Spectatorului nu trebuie să i se arunce în ochi niște tehnici cinematografice prea puțin discrete, pentru că nu acestea îl interesează, ca pe criticii de film, ci personajele, povestea.

Nu ma asteptam ca acest film atat de laudat, si care incepe promitator, sa fie o ratare atat de mare, de plictisitoare si de macabra. Mare pacat de banii cheltuiti pe productie si de timpul (imens pentru ziua de azi - 2 ore jumatate) pierdut ca spectator. Citesc un interviu cu Bogdan Dumitrache si nu imi vine sa cred ca lui chiar i-a placut sa joace (in) asa ceva.

Daca sunteti o fire sensibila va recomand sa evitati acest film! Mult prea dramatic chiar horror si fara niciun mesaj clar! Pacat ca un film de 2 ore si jumatate in care se tot repeta unele scene obsesiv nu are nimic de spus! Eram sceptic cand am plecat la film si cand m am intors dezamagit!

Ancota, o mare parte din ceea ce ai spus despre film se adevereste. Actiunea prea liniara, in care protagonistul urmeaza traseul acasa-Politie-parc, urmarindu-si suspectul, se prelungeste prea mult, aproape o ora si jumatate (din totalul de doua ore si jumatate). Totusi, nu ne-ai avertizat de finalul destul de socant (nu este de urmarit de catre oricine), care nu duce la nicio rezolvare. Ar trebui pusa o avertizare, atat pe site, pe afise, cat si pe ecran, la inceputul filmului, cu "Interzis cardiacilor!" sau "Unele imagini va pot afecta emotional". In orice caz, este un film romanesc dramatic de nota 8.

Am vazut filmul. Nu prea mi-a placut. Adica nu mi-a placut deloc. Desi am plecat sa-l vad cu ceva asteptari, din pacate acestea nu mi-au fost confirmate. Pe Bogdan Dumitrache l-am mai vazut in Dublu. E la fel. Adica face exact acelasi tip de rol in ambele filme. Chiar daca nu e un actor rau. Da bine, dar parca are un sictir care-i umbreste toata munca. Pur si simplu nu prea poti sa-l crezi. Ma rog, probabil e o chestiune de gust. Altfel, repet e un actor bun. Din pacate nu toti actorii din acest film sunt la fel de buni. Iulia Lumanare e ok. Mi-a placut Emanuel Pirvu (aici intr-un rol mic) Nu intru in amanunte, dar o parte dintre ceilalti nu m-a convins. Dar nu asta este cea mai mare problema a filmului. Marea problema este scenariul, povestea si motivatia actiunilor personajelor. Nu am sa intru in amanunte pentru ca nu doresc sa dezvalui actiunea filmului, totusi cateva intrebari trebuie puse.
- De ce tatal pleaca singur cu copiii in parc? Nu zic ca e imposibil, dar trebuie motivat mai temeinic. (mama e bolnava, are treaba, are o prietena in vizita, orice. Asta trebuie aratat)
- Ce fac parintii dupa ce unul dintre copii dispare? Pai, in film acestia nu prea fac nimic. Adica primesc prietenii in vizita si la vreo zi doua tatal lipeste niste afise singur. Mama, insa, chiar nu face nimic. In afara de prezenta ei impreuna cu tatal la politie, nimic. E normal? Parca nu prea.

Desi filmul este despre o drama (drama unui cuplu caruia ii dispare un copil) aceasta drama nu prea se simte. Singurul moment cu adevarat dramatic este acela cand tatal constata disparitia fetei si incepe s-o caute disperat. Acesta nu dureaza mult. Restul filmului, cu mici exceptii este o imensa plictiseala. Dar imensa. Cel putin 60 de minute din cele 152 ale filmului puteau sa dispara fara probleme. La un moment dat te simti cumva jignit, ca spectator. Adica ce e asa greu de inteles? Da, trece timpul, da, e o drama in aceasta familie, da, tatal se transforma, nu am nevoie chiar de atata timp ca sa inteleg asta. Nu suntem chiar asa de batuti in cap. Ma rog, sa trecem mai departe.
Emotia - un film dramatic fara emotie nu prea se poate. Ei, aici se poate. Avem un film ce se vrea dramatic, dar care nu reuseste sa transmita emotie. Nu e. Nici macar un pic. Si asta pentru ca metodele folosite nu prea functioneaza. Adica nu prea e de ajuns sa faci protagonistii sa planga pentru a starni emotia si empatia spectatorului. Atata timp cat actiunile, trairile lor interioare nu te determina sa empatizezi cu ei, faptul ca la un moment dat ei plang nu ajuta cu nimic. Actiunea este atat de diluata incat se pierde orice urma de dramatism, iar despre tensiune nici nu mai poate fi vorba. O ora de lalaiala inutila in care nu faci decat sa astepti sa se intample Dumnezeului ceva face un deserviciu major filmului care ar fi putut fi relativ bun. Dar nu e. Tocmai din acest motiv. Asteptarea nu prea iti este rasplatita. Si toate astea pleaca de la scenariu. Un scenariu liniar. Nu exista o poveste paralela ce ar fi putut umple aceste imense goluri.
Desi din cate am observat tatal are o discutie telefonica in parc ce duce cu gandul la o relatie extraconjugala, aceasta pista nu este exploatata. Si chiar daca nu o are era o ocazie buna sa intervina o amanta. Mai ales ca el o suspecta chiar pe sotia sa de asa ceva. Neah, oamenii (adica realizatorii filmului) nu prea vor sa se complice. De asemenea presupusul amant al sotiei era o pista buna care e abandonata imediat si inexplicabil in favoarea alteia.
In concluzie: putea fi ceva, dar n-a prea fost sa fie. Cu cel putin o ora mai scurt, cu o poveste paralela si o actiune mai dinamica putea fi chiar un thriller reusit. Asa nu ramane decat o mare plictiseala.
Dar nu trebuie sa ma credeti pe cuvant. Mergeti si vedeti filmul. De astazi e in cinematografe.

Lungmetrajul „Pororoca”, de Constantin Popescu,a fost inclus în selecţia Rotterdam Film Festival.
Pororoca a fost inclus în secţiunea „Voices”, dedicată filmelor cu viziuni puternice, a celei de-a 47-a ediţii a festivalului.