Poziția copilului (2013)

Luminița Gheorghe, o actriță la superlativ d.t.p.d.v., filmul are un final cu o mare încărcătură emoțională, iar scenariul oglindește perfect mentalitatea și personalitatea copilului de bani gata, într-o generație unde au o sumedenie de complexe, frustrări, lipsuri...o categorie de oameni pierduți între bani și adevărata viață reală...

Inca de la inceput mi-a lasat impresia de film prost, suficient de penibil, impresie care la final mi-a si fost confirmata. Chiar daca sunt pictate niste realitati autohtone, intre care cea cu spaga data peste tot unde trebuie ca sa fie......bine, sa nu fie rau. Acum pun de un film bun, sa ma detoxific, desi apreciez rolul parintilor, in special al maestrului Zamfirescu.

Un film romanesc foarte slab. Poate in mana altui scenarist si a altui regizor subiectul, unul foarte amplu in Romania, ar fi prins si ar fi atins realitatea...Jocul prost al lui Dumitrache coboara si mai mult filmul..L-am vazut in cateva filme si are tot timpul acelasi stil fortat, se simte ca joaca un rol, nu poate atinge firescul..nu este actor de film, clar...

Un film excelent, o radiografie a 'lumii bune ', acea clasa superioară cultural dar mai mult material muritorilor de rând, cei care consideră că banul și relațiile rezolva orice problema. Și din pacate în România chiar asa se intampla, chiar și uciderea unor oameni nevinovati este absolvta de vina de justiție. Nota 9.

Un film submediocru spre slab..
Fara final, sau ca de obicei la orice film romanesc finalul lasat la latitudinea publicului doar din lipsa de inspirație a regizorului..

Trebuie să-l adăugați pe lista "Filme ce trebuie văzute"

A 29-a propunere pentru Academia de Film Americană, la categoria de cel mai bun film străin, din partea României.
Nu a fost nominalizat.

Pozitia copilului (2013)

– filmat tot din mana. but whyyyyy? rili, whyyyy? nu c-a fost de rau, da’ di ceeee, pana si pe cadrele alea de interior. whyyyy :)
– incepe cu niste pozitionari regizorale simpatice. gen, solo de dans pe “Meravigliosa creatura” si repetitia aia de opereta. ulterior sparte-n… ghice ce?
– a fost un film despre coruptie si trafic de influenta? nu. doar un fir, 1/3 din film.
– cum devine fiul ca un catelus, si ce relatie defecta aveau :)
– momentul de varf si de final al partii de coruptie pt mine a fost cum instrumentarea dosarului – in care e vorba de o crima (fara premeditare) omor prin imprudenta si niste pasibili ani de puscarie – devine intrumentarea unui “dosarel”. genial!
– asa cum nici numele “d-l Mititelu” :) nu mi se pare intamplator ales
– mamuca nu gandea foarte tare (nu se repede sa-si puna telefonul pe silent odata “prinsa” in casa fiului de catre nora), ci era pah simtire. ca o mama.
– 100 RON platit amaretto face parte din negociere, nu-i regisorala
– peste certuri se sare, sunt miez corect de umplut parti componente. iar personajul Barbu este construit fix cat trebuie, mai mult ar fi adus… ce?
– sunt doua faze in film care te dau pe spate ca joc actoricesc al Luminitei Gheorghiu :
1. fete-fete cand fiul ii cere extra-perechea de chei de la casa lui. bai, tare!
2. si aproape spre insuportabil datul banilor de inmormantare, ca de fapt e pt ea, de la mama la mama, visceral si in plin plex. te pune-n fund, era lume in sala care-si stergea lacrimile. sa sara gopo-urile, gloabele si alte alea. wow e putin zis.
– si vine asa ca un fel de continuare – desi nu-i cazul de folosit precum grad de comparatie – la “Fața galbenă care râde”
– mi-a placut cum a iesit si rolul matusii
– iar Titieni este de ZILE MARI. nu mai tin minte de un secundar episodic atat de puternic, si atat de bine iesit. cu o transformare… pfua! de se ridica parul pe tine. si enervarea, care-i exagerata dar nu chiar, foarte acolo. deci… te inclini pan’ la podea.

– ultimile 20 de minute sunt de film premiat. filmatul ala din masina, si mai ales mana aia care se strange dar nu chiar, ci e doar apucata. pfuaaa! m-a uns pe suflet.
– final sec, perfect.

Totusi:
– n-am avut catharsis, si asta cred pentru ca s-a ratat in a fi declansat. ori e o intentie care ma depaseste.
– ok, e despre mama, cazul obsesiv (placut si sugestiile de usoara patie erotica, foarte normale in context, parca cumva precum explicatii). dar… se poate reduce la atat? normal ca se poate, si nu e vorba de redus. dar… motherhood-ul… nu-i mai mult? ba e.
– iar personajul principal nu se schimba. dc…
– pacat ca scena de yoga a picat la montaj. ar fi facut personajul mai cult (era nevoie, pare prea parvenit) si ar fi dat semnificatie directa titlului.
– si firul de coruptie? de ce? ca sa ne umple… de ce nu mai mult?
– si un pic de fresca sociala si in familia victimei, de ce nu? prea ma lasa in… “but what?”
– cere o a doua vizionare, care ar valida ori ba multi-premierea.

– cred ca mi-a placut mai mult Rocker, overall. neah, it didn’t.

n-am putut sa ma uit la film... soacrele infecte nu merita mediatizate, mamele denaturate nici atat... nimic genial, doar noroi scos la suprafata. si o musca mare eroina principala. yeak.

Filmul doreste sa contureze ideea: "culegi ceeea ce semeni", referitor la ce educatie dai progeniturilor sau asa cum spune STIMABILA si PREAINSTARITA mama;"parintii se realizeaza prin copii". Doar ca aceste lichele ultraprotejate de mamica si taticu pana la sufocare, devin incapabile de a se adapta in societate (faza cu acul si nasicul nedesigilat, ...spalate bine...) alterand prin actiunile lor iresponsabile si inconstiente pe cei care intradevar iau viata in piept; pe cei care se sprijina intreaga societate. Societatea putrezita de sistemul "flexibil" si parazit. Daca sistemul ar fi promt si integru, n-ar fi existat aceasta banala intrecere intre doi smecheri cu bolizi (...stiti eu am totusi ML care il face pe audi...chiar daca are motor mai bun..) si asa cum ne-a aratat stimabila doamna... se pisa pe noi muritorii de rand...permisiv de la sistem
Totusi filmul ne arata o speranta......familia suferinda a mai ramas cu un copil...iar el smecherul, nu-i capabil de procreere
Subiectul este destul de bun in rest imaginea si sunetul nu iese din tiparul traditiei romanesti...de slaba calitate. M-am obisnuit cu ideea ca echipele romanesti de imagine si sunet sunt oarbe si surde

Filmul mi s-a parut mai mult un semi-documentar (sau reality show, sa ii zic asa) si cred ca au fost cativa figuranti care nu aveau nicio treaba cu actoria. Mi s-a parut foarte realist din multe puncte de vedere, si sa ignori un astfel de lucru este o dovada clara ca inca votezi si nu ar trebui sa ai dreptul asta. Ca baza, ceea ce vezi prin film este ceea ce poti gasi cu usurinta in realitate (desigur, daca inca traiesti in Romania si nu ai fugit in tari calde pentru a-ti lua Mercedes pe care apoi sa il inmatriculezi in Bulgaria). Cred eu ca pentru un asemenea film nu e nevoie de mare talent actoricesc, merge sa te ghidezi si dupa instinctul dobandit in traiul autohton. Filmul este foarte bun si destul de tulburator.
Dar nu ai grija, daca nu te-a prins filmul, exista oricand pentru tine productii mai simple care nu urmaresc sa dezvolte nimic.

Desi nu fac spoilere,filmul ar fi fost remarcabil de bun,daca avea totusi un altfel de final !Oricum jocul actoricesc este foarte bun si sceanariul bunicel ,il recomand spre vizionare fanilor de filme romanesti,fiindca putine sunt bune !

Oribil !

Nu trec acest film printre favoritele mele, nu contest aprecierea juriului berlinez, dar pot spune că problematica e de actualitate, sunt scene- cheie care au semnificații, unele personaje sunt rupte din viață, interpretarea este fără reproș...nu sunt de acord cu trivialitatea limbajului strecurat pe alocuri între părinți și copil, cu anumite lungimi care nu-și au rostul în economia subiectului..Mie finalul mi s-a părut bun...ce era de demonstrat se demonstrase...în câteva discuții...peste masă (în familie, la poliție, în conversația dintre mamă și fiu, în discuția dintre soacră și noră, în dialogul dintre mama făptașului unui regretabil accident pe șosea și familia victimei...de fiecare parte se conturează o...poziție, tradusă fie în atitudiue, fie în reacție, fie în constatare, fie în opinie...Spuneam de final...acolo sunt față în față tatăl distrus și tânărul care i- a răpit copilul în accident...după un schimb scurt de replici neauzite de noi, își dau mâna...am sesizat că făptașul întinde mâna ...stângă, poate din stângăcie, caracteristică a existenței sale, sau că nu mai poate îndrepta nimic...sau ca un semn al încrucișării destinelor tragice...

A fost un film plictisitor, cu replici penibile, discutii despre ciclu. Niste oameni ciudati cu mari probleme. Nu mi-a placut. Mai interesant a fost trailerul. De obicei nu ma uit la filme romanesti dar mi-a captat atentia trailerul. Nu am avut nici taria de a continua sa vad filmul pana la capat. Groaznic film. Tind sa cred ca avem pile la Berlin de tot iau premii cele mai penibile filme.

Am vazut filmul mult dupa premiera de teama ca voi fi dezamagit si temerile mele s-au adeverit. Un scenariu de-a dreptul jalnic, simplist pentru prosti cu un final ce nu spune nimic. Personaje neconturate, actiuni nemotivate (de ce ti-ai injura mama care se zbate sa te scoata din belea? Si reactia tatalui? Pai in loc sa-i arda o palma sa-i sara dintii din gura el ce face? Nimic. Logic, nu? Asa se intampla intr-o familie normala? Haideti! Mana sus cei care v-ati injurat parintii in acest mod! Ce? Nimeni? Asa credeam si eu.) Un film despre care nici nu merita sa discuti. Cred ca premiile la Berlin se dau pe neve sau prin tragere la sorti.
Singura scena credibila din film este discutia dintre Ilinca Goia si Luminita Gheorghiu (soacra si nora), dar care se datoreaza exclusiv celor doua actrite, foarte bune de altfel si care sunt convins ca au avut un aport covarsitor la aceasta scena.
In rest: zero.

Poziţia copilului este un film plin de emoţie, dar şi umor, despre relaţia dintre o mamă si fiul ei , despre Romania din zilele noastre ...
Calin Netzer a reusit sa fac un film complex , cu personaje bine definite si o poveste foarte credibila si deosebita la care vei si rade dar vei si plange ...
RECOMAND acest film castigator a premiului Ursul de Aur la Berlin 2013 si premiul pentru cel mai bun film si regizor la Gopo 2014 (printre alte premii importante) ... poate cel mai bun lung metraj romanesc al anului 2013 !!!

stie cineva cum pot viziona acest film online? multumesc!

Nu-l recomand. E o pierdere de vreme, nu e film - e o reclama continua, nu are actiune,
In afara de faptul ca reflecta perfect coruptia din romania ,nu e nimic interesant.

Cum se numeste acea melodie pe care danseaza Cornelia la inceput?

Un film mai prost n-am vazut in viata mea.cand am vazut acest film la cinema la sfarsit am replicat o porcarie de film. 90% din sala au ras si mi-au impartasit parerea vizavi de acest film

Uimitor!Dupa atata valva am hotarat sa vad si eu Pozitia Copilului...Personal am ramas socata,nu atat de realizarea impecabila,de interpretarea fara cusur a Luminitei Gheorghiu sau a Ilincai Goia,ci de cat de tare s-a apropiat regizorul de realismul dementei de a te afla intr-o asemenea situatie,ca fiu sau ca partenera a fiului unei asemenea mame...Vorbesc din experienta personala asa ca stiu ce zic!Felicitari realizatorilor filmului si marturisesc ca filmul acesta mi-a redat nadejdea ca se mai pot face filme romanesti bune!Recomand!!

Destul de bun filmul pentru un film romanesc . Nu sunt adeptul filmelor romanesti dar pot spune ca acest film chiar a fost foarte bun . Chiar si-a meritat Ursul De Aur .

Un film care m-a impresionat, un film romanesc ancorat cat se poate de bine in realitatea societatii noastre si in viata noastra de zi cu zi, in care ne regasim, mai mult sau mai putin, fie ca suntem copii sau parinti. Cu siguranta poate fi si o lectie de viata pentru multi dintre noi. Merita vazut.

Ca toate filmele romanesti,Pozitia copilului arata partea negativa a Romaniei(oamenii din Romania,sistemul etc).Unele secvente(peste 70%)sunt anoste si unele dureaza asa de mult incat am auzit cascat in sala sau :''nu se mai termina partea asta odata''.

Incercarile mamei de a-si scoate copilul din incurcatura prin mita,rugaminti si alte cele palesc in fata reusitei lui Barbu de a impaca pe toata lumea.Dasprtirea dintre acesta si iubita lui este o alta dilema(din pricina relatiei sexuale care a scazut)dar el incearca sa fie calm si sa isi rezolve problemele si sa scape de gura lui maica-sa.
Incheierea este una neasteptata...de parca se rupe filmul si te trezesti cu luminile aprinse in sala!Oricum,zic ca a meritat acest premiu si ca este un film de vazut...

Cel mai bun film romanesc din ultimul deceniu. Asistam la un joc remarcabil al prestatiilor actorilor. Deznodamantul, dupa parerea mea, este perfect deoarece il lasa la latitudinea telespectatorului. Fiecare il poate interpreta. Chiar il recomand !

Mie mi-a plăcut. E un film care m-a captivat pe toata durata sa.
Singura obiectie as putea spune, este ca nu are final, ca de altfel un lucru care nu e strain filmelor romanesti de acum.

e un film bun,reflecta foarte bine situatia actuala,
daca ai bani si pozitie poti rezolva totul

Imi pare supraapreciat acest film, nu vreau sa-l maI revad , o data e de ajuns .
Ce nu mi-a placut (incep cu astea, au pondere mai mare ) :
-scene nerelevante , lungite ingrozitor sau care sunt complet aiurea in montaj. Cu ce ne lumineaza minutele bune de cautat prin dulapuri ale "eroinei", scena cind e pe WC , sau la spectacolul de opera ,sau alte ipostaze ? Sa-i urmarim reactiile, sa-i vedem transfigurate nelinistea, tulburarile sufletesti (asa ar spune un critic "de arta a 7-a") ? No, thanks , incercarea mi s-a parut nereusita ...frumoasa incercare, vorba unora .
-pe alocuri, limbajul vulgar , se putea sa faca romanii un film fara asa ceva ?!
-"copilul" nu are de fapt nicio pozitie ,pana la sfarsit , cand de fapt ni se sugereaza .
-modul de filmare ,dar si sunetul lasa de dorit .
Ce mi-a placut :
-jocul actoricesc e meritoriu
-scena finala e intr-adevar reusita, tot filmul parca duce spre asta,dar nu este practic un deznodamant in adevaratul sens al cuvantului , e genul acela de filme "taiate' ,sfarsite brusc..
Cum bine zicea cineva pe-aici, filmul e o felie de viata, o fereastra pe care bagi capul si asisti vreo 100 de minute la niste probleme usor de recunoscut in tarisoara nostra draga, coruptie, problema parinti -copii, etc.,etc. "intr-o cheie complexa, in care personajele se transforma...."etc,etc. Asa, si ?!
Intrebarea e : cine are nevoie de asa ceva ? Eu nu ...sunt satul de comment-uri in care se spune ca e ceva din care avem de invatat, bla,bla,bla ...am trecut prin destule pana la varsta asta si viata m-a invatat destule . De ce nu vad un film romanesc cu adevarat emotionant , captivant ,ca Green Mile sau Inchisoarea ingerilor, de exemplu ? Nici eu nu cred ca o sa mai vad curand vreun film romanesc, mi se par puerile ,speculative, chiar ipocrite,slab realizate tehnic, cu scenarii fara imaginatie, autocompatimitoare . Sa nu spuneti ca nu ne plac fiindca ne privim in oglinda, bla,bla,bla, ca va acuz de psihologie de doi bani .Un film bun trebuie sa te captiveze, si acesta nu m-a captivat decat putin, spre final .
Pana la urma , cinste realizatorilor daca au reusit sa castige un asemenea premiu la Berlin, pt. mine e o enigma chestia asta, dupa mine filmul nu e de aruncat ,dar nici de pastrat in colectie ,se pare ca strainii sunt avizi de niste lucruri ,drame ,de care noi suntem satui ,sau de modul de redare a lor.

Si restul distributiei a fost de calitate, dar Luminita Dumitrache si Ilinca Goia au fost de Top. As vrea sa stiu ca vor primii niste premii.
N-am vazut nimic fortat in filmul asta, astfel incat pot afirma ca este superior lui "4,3,2..."

Ma numesc pop horatiu corneliu, din satu mare, str. corneliu coposu, bl.12, ap.6, jud. satu mare.
Vreau sa comand dvul cu titlul pozitia copilului, doresc sa mi-l trimiteti prin posta.
Adresa de mail este: [email protected]

Mi s-a părut indecis filmul – pornește tocmai două povești: cea a Româniilor multiple (a bogaților și amărâților, a celor cu pile și relații și a celor cu legea șchioapă și bunul simț, a celor cu noroc și a celor cu ghinion) și cea a unei familii disfuncționale – dar nu reușește s-o scoată la capăt cu bine vreuna.
Acolo unde era loc de săpat, adică în cameleonismul oamenilor legii care-s întâi oameni și pe urmă slujitori ai legii (polițistul ce vrea favoruri, pilele ce dau telefoane și rezolvă probleme) sau în ipocrizia proaspeților îmbogățiți ce gustă cultură înaltă (opere, romane elitiste) dar care sînt gata să se milogească în ultimul hal când e vorba de osul lor, acolo regizorul a preferat să înece socialul (politicul într-o accepție mai largă) în emoțional.
Iar în emoțional – un întreg ocean inutil de lacrimi. - See more at: http://www.spranceana.com/2013/09/13/pozitia-copilului-2013/#sthash.OxI6d8AP.dpuf

Poziția Copilului (2013). Mi s-a părut indecis filmul – pornește tocmai două povești: cea a Româniilor multiple (a bogaților și amărâților, a celor cu pile și relații și a celor cu legea șchioapă și bunul simț, a celor cu noroc și a celor cu ghinion) și cea a unei familii disfuncționale – dar nu reușește […]

Intuitia mea nu a dat gres.Era imposibil sa vad un film romanesc bun in anul 2013.Injuraturile si trivialitatile din acest film ar ridica si mortii din morminte,ar trebui interzis copiilor sub 20 de ani.Nu se poate face educatie in scoli cu filme de astea,mai bine ne intoarcem la filmele anilor 1950-1990 in epoca de trista amintire unde vedem intr-adevar filme.

Romanii au un mare apetit pentru drame. Ma refer la regizori si scenaristi, nu neaparat la iubitorii de film. Tare m-am mirat si am ramas placut surprins cand am vazut anul acesta "Despre oameni si melci", desi si acesta are pe alocuri accente de drama. Dar " Pozitia Copilului".... drama de pus in rama. Ma intreb cand se va face un film romanesc in care sa se filmeze o inmormantare timp de 30-40 de minute si toata lumea sa jeleasca. De ce sa bagi asa ceva in filmul asta ? Ma mir ca nu au filmat si copilul mort, macar atat. Sau de ce sa bagi scena aia penibila cu cei doi care canta intr-o sceneta si de ce s-o prelungesti inutil cu riscul de a deveni enervanta ? Niste scene care nu-si au rostul, parerea mea. In rest, filmul nu e foarte rau, se trag niste concluzii si se poate intelege unde bate regizorul, dar nici bun nu-l pot considera. Nu merita sa fie numit bun. Cat despre final.... tipic romanesc, in coada de peste. Brusc taiem, îi lasam pe spectatori ca pe prosti, sa se uite cum plang unii intr-o masina. Le-am dat subiect de gandire. Le-am servit ceva profund. Un derbedeu care are, in fine, remuscari. Penibil. Ultrapenibil. Ah, ca nu mai era nimic de spus, asta inteleg, dar nu termini filmul in halul asta. Poti sa faci cateva secunde de final mai bune. Altii au reusit. Bun jocul Luminitei Gheorghiu, in general bun jocul tuturor actorilor, film de vazut. In niciun caz n-o sa-l revad. Nu am de ce. Si inca ceva: nu stiu altiii cum or vorbi cu mamele lor, dar cand îi spui mamei tale: sa te fut in gura ! - nu meriti nici sa te scuipe intre ochi, daramite sa mai ridice un deget pentru tine. Prea fortata replica, zic eu. Regizorul putea sa sublinieze faptul ca personajul Barbu e pornit impotriva maica-sii si fara treaba asta. In mod normal, scena trebuia sa se termine cu o azvarlire pe scari sau cu un platou in cap. E X A G E R A T .

O poveste dramatica, destul de bine "exploatata" in film...

Parinti care vor "sa se realizeze prin copii"",copii care nu reusesc sa -si apuce singuri felia de viata pentru ca le este oferita pe tava de catre parinti si o societate cu pretentii elitiste dar vulgara si corupta,toate sunt o radiografie perfecta a lumii in care traim.

[...] Site: http://www.pozitiacopilului.ro/ Sites: IMDb  Rotten Tomatoes  Metacritic  CinemaRX  Cinemagia Like&Share Pin ItMai multEmailShare on TumblrPocketDiggPrintLike this:Like Încarc... By [...]

Un film foarte bun , mai mult din punctul de vedere al regiei si al jocului actorilor decat al actiunii propriu-zise .Un film care m-a enervat pentru ca asta si-a propus sa ma enerveze , spre deosebire de majoritatea filmelor americane de azi care ma enerveaza cand isi propun sa ma destinda..In tot cazul filmul nu e pentru idioti.

Dupa ce am vazut acest film mi-am jurat sa imi indeplinesc o promisiune mai veche. Si anume sa nu ma mai uit in viata mea la vreun film romanesc. Daca asta a luat premiu si este asa de laudat nici nu vreau sa stiu ce fel de filme sunt restul.
In concluzie un film de doi lei fara cap si fara coada. Sau mai bine zis reprezinta o secventa din viata. Ca si cum ai baga capul pe fereastra unei familii te uiti vreo ora si jumate, doua scoti capul si pleci brusc.
Imi pare rau ca am pierdut vremea vizionand aceasta porcarie dar e si o parte pozitiva in acest lucru: am terminat-o cu filmele romanesti. Definitiv.

Adica vreau sa spun ca nu e ceva nemaivazut si extraordinar, e pura realitate de care sunt satul si chiar ma intreb cat timp o sa mai continue deoarece numai jumatate din pupulatie sufera iar restul e bine merci...
M-a impresionat moartea copilului si nu as dori nimanui sa fie in pielea parintilor pusi intr-o asemenea situatie.

Un film slab, ma asteptam la ceva mai mult! Filmul incepuse bine dar odata cu trecerea timpului s-a stricat! Dialoguri prelungite fara sens, un film plictisitor!

Actori buni...joc actoricesc bun... Dar regia parca e facuta de mine si filmat cu Nokia 3310. Melodia de la sfarsit de pe coloana sonora e cireasa.N-are nicio treaba....Film romanesc fara cap si fara coada ca multe altele...nu ne abtinem sa fim cu p...a in gura, bineinteles.Cadre de 10 min ca asa e trendy in Europa.E un rahat...e doar in capul vostru!Prea multa valva pentru nimic.4 cu indulgenta.

oare de ce filmele romanesti castiga atatea premii? fiindca daca nu ar castiga prea putini le-ar vedea... si daca nu ar fi vazute nu s-ar mai promova neregulile din acest stat si rautatea acestui popor. Cu siguranta daca s-ar face un film care sa ne prezinte intr-o lumina pozitiva indiferent de cat de bun ar fi filmul, nu ar castiga premii deoarece interesul strainilor e sa arate cat de rau pot fi romanii si vor sa ne discrediteze la maxim. Cameramanu cerd ca era beat ca asa rau se misca camera aia... O sa sariti toti in capul meu ca nu inteleg ideea filmului...dar asta e parerea mea

Am vazut filmul la inceputul lunii martie...Cred ca toti cei care am mers la cinematograf sa-l vedem am fost sedusi de mediatizarea intensa care i s-a facut..Dar nu este un film pe care as vrea sa-l revad; consider ca multe dintre comentariile pozitive la adresa filmului sunt mult, mult exagerate....fraza "filmul vorbeste cu emotie dar si cu mult umor...." preluata de multi laudatori ai acestei productii, ma face sa cred ca foarte putini au vazut intr-adevar filmul.Care umor?; n-am remarcat nici o scena umoristica,comica in tot filmul.
In fine,i-am acordat 3 puncte (doar din ratiuni de patriotism..:)

nimic de comentat! isi merita Ursul de aur. ma bucur enorm sa vad ca cinematografia romaneasca urca tot mai sus.

Din categoria cele mai bune filme romanesti...primul film romanesc care m-a miscat, mi-a transmis acel sentiment, cum foarte rar mai vezi in filme romanesti. Il recomand doar cinefililor si celor care stiu destul de bine ce inseamna cea de-a saptea ARTA. Vizionare placuta!

Mie nu mi-a transmis emotia, ii dau nota 7 sau poate ar merita mai mult pentru jocul actorilor care mi s-a parut foarte bun, dar povestea...vedem zilnic la tv...neintelegeri intre copii si parinti...smecheri la volan care nu te lasa sa-i depasesti...repet...pt MINE a fost doar un film bunicel, el in realitate poate fi pt altii ffff bun, merita vazut pt ca are ceva invataminte in el.

nu stiu pentru ce a luat PREMII...acest REPORTAJ romanesc !!!! probabil...,pentru ca a facut reclama GRATUITA la....marcile germane AUDI si BMW...
altfel, nu stiu de ce a fost...APRECIAT !!!
pacat...

[...] Sursă foto: www.cinemagia.ro [...]

M-am dus frumos la cinema sa urmaresc aceasta "capodopera" despre care auzisem atatea cuvinte frumoase... ("copil sufocat de dragostea mamei" + "coruptie" - m-am gandit ca va fi un film superb, ce urma sa prezinte un portret psihologic complex al "copilului" , in schimb filmul nu a fost altceva decat o mare mizerie de la inceput pana la sfarsit ).
1) A fost filmat intr-o maniera infecta.
2) Plin de detalii complet irelevante povestii si asa extrem de neinteresanta (discutia despre "pula lui Ciomu" , modul in care se pisa batranica , cantatul de la inceputul filmului , cautarea casei familiei copilului omorat in accident , asteptarea la usa familiei- in 10 minute putea fi concentrat de 2 ori filmul ).
3) Cred ca principalul motiv pentru care filmul este atat de apreciat este SNOBISMUL - toti intelectualii Romaniei au picat de acord ca reflecta perfect realitatea contemporana si ca este un film superb . Baaa...ne-am tampit??? pupam in cur un film de cacat doar pentru ca suntem romani ? M-am gandit ca multi il apreciaza pentru ca nu au mai vazut filme sau ca nu stiu ca citeasca subtitrarea de la filmele straine ( acum o sa imi sara site-ul in cap : "CARE BA ca yo ma uit la un milion de filme pe zi" - ok , felicitari ).
Probabil o sa se gaseasca cativa sa imi spuna "ignorant" , "incult" pentru ca am o opinie proprie, ancorata in realitate si diferita de cea a opiniei publice . Ce pot sa spun ? Imi pare rau ca gandesc pentru mine si ca nu pot sa pup in cur un film de-a dreptul penibil si slab doar pentru ca este un film romanesc. Daca acesta este noul standard al filmelor bune . Am vazut si "3 2 1" acum cativa ani ...o femeie face un avort SI ATAT - nu e nici un mesaj complex sau ascuns , este pur si simplu un avort de film . Daca filmul " Pozitia Copilului" ar fi fost facut in oricare alta tara sau ar fi primit reviewuri negative bag mana in foc ca toti ati fi spus ca e un cacat . Hai sa ne trezim din snobismul asta jegos si sa gandim un pic in pula mea .

Destul de bun, dar marturisesc ca nu m-a "dat pe spate". Pe undeva mi s-a parut ca relatia parinte-copil, miza filmului pana la urma, e tratata cam simplist, fara mari adancimi. E ceva real, dar si ceva de carton in cele doua personaje - mama si fiul. Mai mult mi-a placut raportul victime - vinovati, construit in secventele finale. Acolo tacerile lungi, pigmentate de lacrimile celor asezati la masa, incercarile inabile ale personajului Luminitei Gheorghiu de a aduce mereu discutia la nefericirea propriului copil si starea de prostratie a mamei victimei construiesc o scena in acelasi timp realista si zguduitoare.

Am vazut filmul de curand si chiar mi-a placut. Dupa parerea mea este un film de nota 8. Probabil, cel mai bun film romanesc aparut in ultimii 5 ani ( daca nu mai mult ). remat craiova

Un film extraordinar, un film greu, un film nu pentru un public larg. Inca un film romanesc care demonstreaza ca cinematografia romaneasca este una de calitate. Isi merita premiile. Felicitari producatorilor, actorilor si regizorului.

Recunosc, am mers sa vad “Pozitia copilului” cu teama cinefilului de a nu experimenta ipostaza culegatorului care pleaca de langa pomul laudat cu sacul gol. Mi se mai intamplase sa fiu dezamagit de filme multipremiate. In plus, eram destul de neincrezator in talentul tanarului Calin Peter Netzer, de a transpune veridic un subiect destul de delicat: cel al unei relatii mama – fiu de o factura nu prea des intalnita, in contextul situatiei extreme a unui accident de circulatie mortal.
Primele 10 minute au fost hotaratoare pentru nesiguranta mea; usururinta cu care povestea se construia m-a cucerit imediat. Aparitia “copilului” Barbu s-a lasat asteptata, in timp ce “mama” Cornelia (transpusa de Luminita Gheorghiu, in rolul carierei) defila déjà la un mod magistral pe ecran. “Mama” Cornelia… Personaj din high-life-ul bucurestean, snoaba, lipsita de eleganta, fara prestanta, hotarata, dar, mai ales, extrem de autoritara cu cei din jur, cu sotul si, in special, cu fiul! Pozand in mama protectoare pana la moarte, care le stie pe toate, care le poate rezolva in clasic-degradantul stil dambovitean, prin abordari directe, arogante, lipsite de eficienta la primele gesturi (asupra politistilor, sau martorului), dar mereu cu finalitatea dorita, ori apeland telefonic la personajele puternice ale zilei (prefecti, consilieri judeteni, sefi de inspectorate de politie), care pot salva pe cine trebuie, inclusiv prin musamalizarea unui dosar de ucidere din culpa! Intr-un cuvant: mama care se sacrifica pentru “cuculetul” ei (jenant nume de alint!), dar care asteapta in schimb recunostinta acestuia si, esentialmente, totala lui obiedienta! Dominatia mamei se extinde pana la cel mai mic aspect existential al fiului, mergand pana intr-acolo incat ii impune chiar si lecturile (Hertha Muller, sau Orhan Pamuk, ca, deh, doar sunt laureati ai Premiului Nobel)
“Copilul” Barbu (fenomenal interpretat de Bogdan Dumitrache, la a 2-a prestatie care m-a impresionat, dupa cea din serialul “In deriva”) este o beizadea de varsta medie, cu aptitudini de “rinocer” al soselelor, dar care se revolta permanent impotriva protectoratului invaziv al mamei; revolta ce se manifesta in mod constient, in special la nivelul limbajului, extrem de dur la adresa parintilor, insa si la un nivel mult mai profund al psihismului sau (fobia fata de microbi/infectii/medii nesterile, manii obsesiv-compulsive, care nu sunt decat o reactie subconstienta la presiunea permanenta a celei care i-a dat viata).
Constructia psihologica a personajelor este reglata cu o finete deosebita, amanuntele fiind amplasate mereu la momentul oportun, realismul scenariului inducand o empatie pe care putini regizori sunt capabili sa o transmita. Marea majoritate a scenelor sunt filmate in spatii inguste, compensata insa prin permanentul balans al camerei, ce creaza o senzatie de dinamism si, de ce nu, de prabusire iminenta, de implozie a relatiei celor 2 personaje principale.
Singura reactie ce se inscrie in nota normalitatii comportamentului de mama este la final, cand, confesandu-se mamei victimei decedate a accidentului de circulatie, toate liniile directoare ale atitudinii autoritare se estompeaza, ramanand lacrimile unei mame care realizeaza ca, implicit, si-a pierdut si ea propriul copil, ca ultim efect la teribilului incident.
Victoria revoltei lui Barbu se produce, de asemenea, la final, cand ii verbalizeaza mamei acel “sau ma lasi pe mine sa te caut cand simt eu nevoia…sau…deloc!”, ori, cand, gasindu-si curajul necesar, reuseste sa coboare din masina pentru a risca o “mea culpa” in fata tatalui victimei.
Finalul poate parea abrupt, sec, chiar lacrimogen, insa acum mi se pare extrem de reusit, cel mai indicat pentru a pune punct conflictelor exterioare si celor interioare.
Concluzia? Cu, sau fara premii, “Pozitia copilului” este un film care nu te poate lasa indiferent! Creeaza emotii transmitand mesajul fragilitatii extreme a relatiilor dintre parinti si copii!...........

Imi pare rau ca tara degradeaza,lumea degradeaza, si noi degradam cu ea. Filme bune sunt tot mai putine si putine.Am asteptat aceasta premiera,si in final am ajuns si eu.Spre marea mea mirare sala era pe jumate goala.Ne-am americanizat si ne uitat la toate rahaturile fara sens din strainatate.
Oameni buni mai exista si filme bune !

- Despre Modul in care s-a filmat:
M-a marcat modul in care s-a filmat, cu camera mobila, e ceva nou, numai ca in unele locuri s-a exagerat, si cum ziceau unii au aparut tulburari vizuale.

- Despre Regie:
Chiar daca e inspirat dintr-o poveste reala, asta nu a impiedicat regizorul sa ecranizeze drama. Motivul.. ? Multi au postat. Dupa parerea mea Regizorul n-a mai putut trai cu gandul ca a omorat un copil, si a vrut sa se elibereze de emotiile acestea facand un film.

- Despre Continut:
Filmul ridica problem stringente din societate, cum ar fi:
Coruptia,Saracia,Bogatia,Relatiile dintre parinti - copii.
Este destul de real si arata cum oamenii cu influienta si bani scapa usor de pedepse.Arata cum intr-o familie instarita exista probleme.Exista probleme pentru copii, care, nu pot sa se afirme, nu pot lua decizii, nu pot asuma raspunderi, pentru faptele savarsite.

- Parerile Mele:
Accidentul s-a produs in urma la 2 dobitoci care se intreceau si n-au impartit carosabilul.Unul in spate care dadea din flash, si altul din fata care nici in ruptul capului n-a vrut sa cedeze, si sa plece pe banda adiacenta.Chiar daca pana la urma a plecat pe banda din dreapta a continuat sa accelereze, pana a vazut copii in fata. E si normal ca acela din stanga sa nu fi vazut.
(ma enerveaza nespus de mult asa conducatori care cred ca sut buricii pamantului avand masini luxoase si isi arata aroganta si prostia in trafic)

Va doresc DRUMURI FARA PRIMEJDII !

Am vizionat filmul la cinema in Constanta la 1 saptamana dupa premiera impreuna cu sotia mea si fiul nostru de numai 3 anishori si jumatate in speranta de a isi deschide apetitul de cinefil. Scenariul filmului merita nota 8+ si cu siguranta daca ar fi fost regizat si transpus pe ecran la Hollywood ar fi candidat la oscar; insa sa ne intoarcem la oile noastre si sa va spunem ca dupa numai 10 minute din film ne dureau ochii. Amatorismul cameramanului sau a regiei de montaj ca nush cum sa-i spun ne-a provocat tulburari de vedere grave. Se vede ca oamenii nostrii de film nu au scule profesionale, nu exista acele camere de filmat pe sine si nici acele blink-uri de pe un personaj pe celalalt. Mutau prim planul de pe un actor pe altul cu tot cu peisaj, ceea ce facea sa te i-a ameteala la propriu. O alta mare problema a fost lipsa suspansului imbinata nastrusnic si cu o totala lipsa de coloana sonora te scoate din minti si te face sa te foiesti inscaun uitandu-te regulat la ceas si asteptand sa se aprinda lumina in sala pentru a pleca acasa. Filmul este totodata o publicitate mascata de prost gust cu trimitere spre brand-uri cocalare : Masimo duti, Grand Marnier, Q7, s.a.m.d.....tipic romanesc .Cineva spunea ca la Zalau parca in ziua premierii au fost 5 persoane in sala. La Constanta au fost vreo 50 de persoane la o saptamana dupa premiera, insa se putea citi dezamagirea pe fetele tuturor. Eu personal nu recomand acest film chiar daca a fost premiat cu "Manzul de Aur" , o facatura groaznica; mai bine ne "ajuta" sa castigam Eurovisionul decat acest trofeu cu o traditie subtila si la care s-au abonat se pare regizorii romani aflati in pana de idei. Mi-e dor de filmele lui Sergiu Nicolaescu si ma face sa inteleg ce pierderea grea a suferit cinematografia romaneasca prin trecerea lui in nefiinta. Calificativul meu este 2 stele (pierdere de timp) pentru ca nu vreau sa-i jignesc pe oamenii care au lucrat la film si au pus suflet.

o falcă din realitate, nimic măsluit, totul o emotie: repulsie, suspans, lacrimi, umor negru şi mult comic de limbaj. Personaje bine construite şi o poveste pe care deşi foarte puţini dintre noi am trăit-o, cam toţi o simţim cumva în oase. s-a râs şi s-a plâns în sală, iar la final s-a aplaudat. recomand!

Ieri 17 martie 2013 am vazut in Cinema Cyti din Bacau acest film .Impresionant sala a fost aprope plina .Filmul a trecut cuviteza foarte mare peste mine pentru ca eram acolo .E o realitate redata far pic de fictiune .pura .Trebuie sa nu ai constiinta sa nu recunosti .Cei care l-au premiat nu cunosc aceasta realitate dar au constientizat-o.E un triumf al libertatii noastre .Ma simt atras de astfel de filme .Trebuie sa invatam ca cei ce vin din urma noastra au viata lor .Nu vom reuusi niciodata in Romania.

Un film exceptional. O capodopera. Un film foarte realist care prezinta atat modul de a trai oamenii bogati dar si cum isi rezolva ei dificultatile ivite in vietile lor. De asemenea trateaza si relatia dintre parinti si copii. Un film care-si merita premiul castigat si toata admiratia noastra. Mergeti la cinematograf sa-l vedeti. Merita. Nu veti regreta.

"Nu-ti cer sa ma iubesti, dar barem putin respect..." este - aproximativ - o replica din film pe care o adreseaza mama catre fiul ei = pai daca ajungi sa te rogi de copilul tau ca acesta barem sa te respecte, inseamna ca ai gresit rau de tot in "functia" de parinte, lucru care - din nefericire - se cam intampla in majoritatea familiilor de pe planeta, dar pentru ca subiectul este vast dar complex, ma opresc aici cu filozofia.
Cat despre film: desi nu mi-au placut filmele RO care au luat premii la competitii internationale, asta n-a fost rau deloc+ foarte bine jucat=9 stelute.

personajele pozitive devin negative si cele negative nu sunt ceea ce par de fapt.......superb

am fost aseara la acest film si regret ca am pierdut 2 ore pentru un asemenea film... jalnic...nu pot sa inteleg cum acest film a luat Ursul de aur....m-am plictisit teribil, abea asteptam sa se termine. Finalul filmului patetic....

Nu sunt un amator al filmelor romanesti dar acesta chiar mi-a placut.
Nu m-am plictisit la el si nu mi s-a parut lung sau neinteresant
Filmul a fost excelent si foarte realist.. cu tot cu un limbaj usor vulgar pe alocuri care pe mine nu m-a deranjat catusi de putin...
Felicitari pentru Luminita gheorghiu care a reusit un rol superb.
Finalul a fost poate putin cam brusc dar per total filmul merita vazut si isi merita celebrul premiu.
Nu stiu daca neaparat la cinema...insa celor care sunt interesati de un film romanesc de calitate le recomand aceasta pelicula...

La premiera slatineana a filmului, vineri 8 martie la ora 16.55 la sala Rosie a Centrului Cultural "Eugen Ionescu", au fost 5 spectatori, ar mai fi putut intra inca 38 pe scaune ca sa fie plin. Din pacate cam asta este soarta unui film romanesc care a castigat recent "Ursul de aur", cam asta este importanta care i se acorda in provincie la el acasa. E dureros, dar simptomatic pentru o societate bolnava care functioneaza cu o scara rasturnata a valorilor, bine macar ca a luat ursu' si l-am putut vedea si la Slatina, n-am avut astfel de sansa cu "Undeva la Palilula", "Visul lui Adalbert", "Rocker" sau "Killing time", alte filme romanesti care cred ca merita vizionate. Cat de bolnava e societatea in care traim ne arata si Calin Peter Netzer intr-un film mult diferit fata de "Medalia de onoare". Acolo, in ciuda dramei, se radea mult si datorita unui Victor Rebengiuc irezistibil, aici nu se poate schita nici macar un zambet... Am vazut deja in 24 de ani cat de had e chipul capitalismului romanesc, am reusit sa-l facem praf si pe asta dupa ce am facut praf comunismul... Tara noastra a ajuns o lume a micii intelegeri in care e tot mai important sa supravietuiesti inciferent cum, pe principiul cine poate oase roade, si mai da-le incolo de valori familiale, important e sa fim liberi si nesupusi. Cata iluzie, cata ipocrizie! Netzer reuseste si de asta data sa valorifice un actor din "generatia veche", dupa Rebengiuc e randul lui Florin Zamfirescu chiar daca el n-are parte aici de rol principal. Bineinteles ca de baza e Luminita Gheorghiu, mult laudata pentru prestatia foarte nuantata intr-un rol foarte solicitant. Bogdan Dumitrache isi joaca din nou impecabil rolul de nesimtit la fel ca "In deriva", ma intreb cum o fi in viata de zi cu zi pentru ca-i ies prea bine astfel de roluri... Din ce-am vazut au cam fost ignorate trei aparitii secundare care ar merita mentionate: Ilinca Goia si Adrian Titieni, la cele mai bune prestatii actoricesti pe care le-am vazut pana acum din partea lor, ei Vlad Ivanov, ajuns un fel de portbonheur al generatiei noului val, dupa Palme d'Or a urmat Ursul de aur, poate regizorul care-l va distribui intr-un viitor aduce si Leul venetian in Romania. Nu i-am acordat nota maxima acestui film admirabil,ci "doar" nota 9, din cauza unor stridente de limbaj care m-au deranjat, dar pelicula ramane obligatoriu de vazut de catre toti cei ce simt cu adevarat romaneste!

A fi singur la parinti – iata o situatie fragila, pe care regizorul Calin Peter Netzer o analizeaza pana la ultima ei consecinta in filmul “Pozitia copilului”, premiat cu Ursul de Aur la Berlin, anul acesta. Vor urma si alte premii, pentru ca e unul din acele filme rare, care te provoaca pana la … transformare!
Intrebarile pe care le ridica nu sunt putine.

Cum se revarsa toata dragostea parinteasca asupra singurei progenituri, si cu ce efecte – atat asupra celor care daruiesc, dar si asupra celui care primeste emotiile afective? Ce se intampla atunci cand o asemenea realatie, fragila prin insasi “datul sortii”, e pusa in criza de … un accident mortal? Cum reactioneaza personajele din ecuatie la tzunami-ul declansat de intamplarea nefericita? A fost, pana la urma-urmei, acest accident obligatoriu – pentru ca tanarul Barbu (Bogdan Dumitrache) sa “se deblocheze” din relatia pe care o are cu propria sa Mama (Luminita Gheorghiu)?

Filmul are ritm, creste spre scena finala intr-un mod echilibrat, aproape matematic …

Iar scena confruntarii finale – aceea a “bocetului dublei ingropaciuni”, in care Mamele isi plang copiii morti (Cornelia ingropand amintirile despre Barbu iar Luminita Angheliu retraind ultimile amintiri care o mai leaga de Baiatul pierdut) este jucata la intensitate maxima. Este scena pentru care s-a scris acest scenariu magistral: o confruntare la care nici unul dintre noi nu vrem sa asistam vreodata, desi stim ca ea exista … undeva acolo, in lumea infinitelor posibilitati, sau poate mai aproape, in lumea stirilor catastrofice pe care ni le serveste zilnic televizorul!

E datoria filmului artistic – ca parte din marele mecanism mediatic – sa arunce in dezbaterea publica zbuciumul individual care insoteste fiecare drama … dupa cum este neputinta buletinelor de stiri de a intra mai adanc in analiza sentimentelor acelor personaje pe care ni le prezinta, atat victime cat si calai. Si ne bucuram sa constatam victoria filmului asupra buletinului de stiri, si avem motive sa ne mandrim, pentru ca discursul este unul … autohton!

Realitatile romanesti sunt prezentate fara perdea: felul in care se intocmesc dosarele anchetatorilor, falsificarea probelor, modelul care functioneaza pe marginea telefonului dat “de sus in jos” … ai spune ca neintrarea noastra in Schengen ar fi in legatura directa cu premierea acestui film, care ne-a mai expus o data slabiciunile in fata Europei … Dar nu e cazul. Filmul lui Calin Peter Netzer e mai mult decat atat!

E o repovestire plina de mult curaj bine cumpanit a mitului oedipian, din perspectiva romaneasca a anului 2013.

Exceptional, merita (re)vazut!

Nu am vazut filmul ca nu a ajuns la noi, dar titlul e bizar.Obstetricienii vorbesc de pozitia copilului cind se naste, adica e normala, cu capul in jos, sau nu, ca sa priceapa toata lumea.Acolo iti zboara mintea, la pozitia copilului in viata intrauterina...
........................................
Am vazut azi filmul , e foarte serios, nu m-am hotarit ce nota sa-i dau , 8 sau 7.Scenaristul e cel care a creat-o si pe "Felicia.....", asa ca trebuie sa ii recunoastem meritele si sa le aplaudam.
Luminita Gheorghiu merita nota maxima, la aceasta ora e cea mai in forma actrita din cinematografia noastra, desi nu si-a facut reclama insotind candidati la presedintie.Face un rol magistral , poate trece de la doamna frivola la mama care ar face orice sa-si scape de pedeapsa copilul.Poate fi si dura si fragila ca o trestie.Nouazeci la suta din meritele filmului i se datoreaza.O bijuterie de rol face Vlad Ivanov care nu are nevoie decit de zece replici ca sa te faca sa-l tii minte.Mare actor.Bun si Mimi Branescu.In schimb regizorul nu vrea sa riste nimic si il distribuie pe veteranul Florin Zamfirescu(plat, neinteresant) in rolul tatalui, la fel cum a facut cu Rebengiuc in Medalia de onoare, de parca nu asta ar fi jobul unui regizor sa vina si cu figuri noi, ca de unii ne-am cam plictisit.
Eu zic sa mergeti sa-l vedeti.

[...] copilului, film castigator al premiului Ursul de Aur la editia cu numarul 63 a Festivalului de Film de la [...]

"Poziţia copilului" - ...de trei ori
Complexul Oedipian nu e un accident

Ultima ca importanţă (şi cronologie), dar semnificativă ca etichetă, era "poziţia copilului" din yoga, adoptată de Cornelia Făgărăşanu într-o secvenţă de meditaţie, spre finalul filmului - exclusă la montaj.
A doua, din aceleaşi puncte de vedere, ar putea fi poziţia copilului accidentat faţă de maşină. N-ar fi stricat şi o secvenţă de reconstituire (eventual artizanală, ca aceea de la masa din cafenea), care s-o puncteze - sau, poate, a existat, şi a căzut şi asta la montaj (căci din film s-a tăiat cam multişor, inclusiv din scenariu, ca să se poată înscrie în parametrii finali).
În sfârşit, a treia dar cea dintâi, adevărata poziţie a copilului, la nivel de conţinut şi subînţeleasă permanent, este aceea în raport cu mama sa exagerat de dominatoare - tema filmului. E o problemă umană larg răspândită şi deosebit de serioasă, adeseori soldată cu traume, tulburări de personalitate şi destrămări familiale.
E un lucru ştiut că artiştii se inspiră nu numai "din viaţă" la modul general (ăsta-i de-a dreptul un truism), ci adeseori din experienţe reale specifice, chiar trăite de ei înşişi. E normal ca întâmplările deosebite prin care trecem să-şi găsească expresia artistică - dar, dincolo de firescul situaţiei, se dezvoltă mari riscuri şi provocări. Într-o asemenea situaţie, autorul trebuie să facă efortul de a se distanţa de eul său iniţial (factorul individual), adoptând o atitudine obiectivă şi cu deschideri spre generalitate - în fond, problema centrală a artei: realizarea particularului, ca sinteză între individual şi general. Întâmplător, foarte recent m-am confruntat cu o situaţie similară, scriind un scenariu inspirat dintr-un eveniment petrecut în urmă cu trei luni. Persoana aflată la originea eroinei principale a protestat, temându-se că se vor dezvălui aspecte din viaţa ei personală, şi a trebuit să-i explic cât de mult intervenisem, transformând-o într-un personaj predominant imaginar al unei poveşti de ficţiune. Scopul acestui proces este nu numai protejarea legitimă a intimităţii, ci mai ales investirea produsului finit cu virtuţi artistice universal valabile.
O asemenea evoluţie a avut loc şi în raport cu "Poziţia copilului": s-au făcut comentarii sceptice cu privire la faptul că Peter Călin Netzer s-a inspirat dintr-un accident rutier similar, comis de el cu ani în urmă, reproşându-i-se pretinsul "cinism" faţă de acea dramă. Or, tocmai pornind de aici se relevă calitatea de detaşare descrisă mai sus. Practic, nu ne interesează detaliile situaţiei reale, şi n-ar avea nici un rost să le scormonim, nu numai din discreţie, ci mai ales pentru că în film nu este vorba de evenimentul respectiv - şi nici chiar de cel ficţional. Accidentul de circulaţie implicat în poveste reprezintă doar factorul declanşator pentru a expune şi analiza adevăratul subiect: drama unei familii disfuncţionale ca urmare a tiraniei materne - din nou având la bază un model real, care la rândul lui nu importă la nivelul detaliilor personale. Călin Netzer şi Răzvan Rădulescu au început prin a conversa despre unele elemente comune din vieţile lor, le-a venit ideea de a le folosi într-un scenariu, şi în continuare au construit o poveste de viaţă care să comprime toate aspectele semnificative într-un răstimp de numai trei-patru zile.
O analiză detaliată a scenariului ar depăşi cu mult spaţiul propriu articolului de faţă, fiind de ajuns să menţionăm că Răzvan Rădulescu, cu profesionalismul său recunoscut (şi, totodată, deschis mereu spre formule novatoare) l-a articulat pe cât de precis, pe atât de subtil. Ceea ce vede spectatorul este un film dramatic, povestit cu dinamism şi susţinut printr-o regie sigură, scindată echilibrat între clasic şi insolit - astfel obţinându-se un film reprezentativ pentru actuala etapă "post-minimalistă". În "Medalia de onoare" (2009), Peter Călin Netzer fusese mult mai conservator, evitând însă platitudinile şi formulele învechite, printr-o mare aprofundare a laturii umane şi o vădită iscusinţă narativă. Acum, îşi propune să experimenteze unele mijloace mai insolite, mai ales la nivelul imaginii şi al montajului - bazându-se cu temeinicie tot pe substratul omenesc solid, atât în concepţia personajelor, cât şi prin lucrul cu actorii.
Aşa cum am spus, tragedia (atât cea iniţială, cât şi cea din film) nu e decât un punct de pornire - lucru firesc, din moment ce hazardul luat ca atare este foarte ingrat artistic: prin însăşi natura sa accidentală, arbitrarul nu semnifică. În cazul de faţă, semnificativ este personajul central, care are doar un rol reactiv faţă de accidentul în cauză, dar a acţionat intens, decisiv şi traumatic asupra vieţii propriului său fiu (la rândul lui, adevăratul "copil") din film. Cornelia este mama de tip "maimuţă", care din prea multă dragoste îşi îmbrăţişează puiul într-un mod strivitor, sufocant, ajungând să-l anihileze ca personalitate. Atitudinile ei de pe parcursul celor câteva zile ulterioare accidentului reconstituie drama unei întregi vieţi omeneşti - iar protagonista (deloc o "eroină", cum e de la sine înţeles), relevă o complexitate rară, cu faţete multiple: sentimentalism, sensibilitate, cinism, autoritate, tupeu, opacitate, inconştienţă, şi aşa mai departe - toate, sub umbrela unui egocentrism suveran. Nu e de mirare că Luminiţa Gheorghiu a suscitat atâtea elogii, după ce a dat chip acestui personaj aşa de plin de "carne", culoare şi adevăr. Toate trăsăturile enumerate mai sus sunt prelungite de actriţă prin detalii interpretative de o maximă expresivitate, dublată de un rafinament extrem, fără nimic din soluţiile facile care pot tenta în cazul unui personaj atât de ofertant, puternic şi multicolor, abordat în cheia unei satire sobre. Totodată, i se remarcă şi marea disponbilitate, după ce bogata ei carieră s-a constituit, în mare parte, din roluri oarecum mai monocrome fiecare în parte, deşi nu mai puţin consistente - de la Catrina din "Moromeţii" (1988 - Stere Gulea) până la Mioara Avram din "Moartea domnului Lăzărescu" (2006) şi "Aurora" (2010 - Cristi Puiu), doamna Jderescu din "A fost sau n-a fost" (2007 - Corneliu Porumboiu) sau doamna Radu din "Patru luni, trei săptămâni şi două zile" (2008 - Cristian Mungiu).
În jurul acestui pivot uman din centrul filmului gravitează toate celelalte personaje, începând cu fiul ei, Barbu - un Bogdan Dumitrache aşa cum îl ştim, substanţial cu discreţie, construind din accente şi tuşe economice portretul bărbatului forţat să rămână "copil", timorat, exasperat, revoltat fără speranţă - de reţinut momentul când face o ultimă încercare de a-şi tempera mama, mărturisind totodată: "ştiu că nu înţelegi..." Mult mai restrâns, dar la fel de bogat în plan interior şi interpretativ, Florin Zamfirescu îl creează pe Aurelian, soţul care nu mai reuşeşte să scoată capul de sub papuc decât prin replici şi ironii acid-sterile - antologică secvenţa despărţirii din antreu, cu schimbul ei de replici simetrice, când atât fiul cât şi nevasta îi reproşează acelaşi lucru, dar de pe poziţii diametral opuse (fiecare, în raport cu celălalt). În schimb, se distinge puternic Ilinca Goia, o mare actriţă pe care cinematografia românească a subfolosit-o de-a dreptul scandalos: dialogul dintre Carmen şi Cornelia, premergător finalului, are o forţă tulburătoare, cu atât mai specială cu cât iese la iveală în contextul unei confruntări absolut calme în aparenţă, însă marcată de tensiuni mocnite, îndelung acumulate - ambele actriţe oferind un regal al mijloacelor de expresie minimale, la nivel de priviri, tresăriri abia perceptibile şi întonaţii subtile.
Portrete convingătoare mai oferă Vlad Ivanov, în Dinu Laurenţiu, şoferul implicat indirect în accident - o altă ipostază, oarecum şi mai perversă (tocmai prin faptul că e mai unsuros) a celebrului său Domn Bebe din "4,3,2", Nataşa Raab, cu robusteţea ei dezinvoltă, în "Guţa", mătuşa-mama-bunica-ce-o-fi - cum aruncă Mimi Brănescu, în discreta schiţă de portret a agentului Pricop - precum şi Adrian Titieni şi Tania Popa, creionându-i eficient, din doar câteva trăsături, pe cei doi oameni simpli şi marcaţi de suferinţă cărora le-a murit copilul; remarcabil momentul strângerii de mână din final, filmat de la distanţă, în oglinda retrovizoare a maşinii - atât de elocvent, ca limbaj corporal...
Aminteam mai sus de virtuţile speciale ale imaginii şi montajului. Directorul de fotografie Andrei Butică foloseşte o concepţie plastică elaborată, distribuind atent culorile, luminile şi umbrele într-o cheie de definiţie fidelă, după cum se remarcă mai ales în secvenţele din casă, cu acele clar-obscururi în tonalitate oranj de o falsă căldură, contrastând cu răceala aseptică a compoziţiilor din alte ambianţe. Îndrăzneţ şi incitant este montajul, în domeniul căruia Peter Călin Netzer a pornit cu intenţia de a încălca deliberat (dar perfect motivat) toate regulile, tăind în cele mai surprinzătoare puncte, pentru a sugera fărâmiţarea universului uman reprezentat, fracturile relaţiilor dintre personaje, caracterul abrupt şi accidentat al evoluţiei poveştii într-un asemenea context. Evident, meritul final îi revine Danei Bunescu, care a aplicat cu precizie şi competenţă instrucţiunile de ordin general ale lui Netzer, obţinând un discurs imagistic alert, permanent marcat de şocuri mărunte şi înnebunitoare. Se impune să menţionăm şi creaţia consacratei maestre a machiajului Dana Roşeanu, situată aici mai puţin în zona compoziţiei cât a corecţiei creative - de la părul blond cu şuviţe al Corneliei, care-i accentuează schismatic personalitatea, până la scoaterea lui Adrian Titieni şi Tania Popa din faciesurile lor cunoscute, spre a-i investi cu noi valenţe caracterologice, conform personajelor descrise mai sus.
Pe undeva, filmul poate trimite cu gândul la "4,3,2,", prin folosirea sugestiei şi a pistelor deliberat nefinalizate - mai ales în trei secvenţe: "negocierea" aluzivă dintre Cornelia şi Dinu Laurenţiu, discuţia ei cu Carmen, ajunsă la dezvăluirile despre relaţia intimă a acesteia cu Barbu, sau momentul masajului, de un substrat incestuos implicit - spectrul Complexului Oedipian care planează asupra întregii drame. Fie şi numai din această perspectivă, "Poziţia copilului" îşi relevă adevăratele sensuri: Freud n-a vorbit despre accidente, ci despre realităţi umane imuabile şi profunde - oricât de incomode.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
4 martie, 2013, 16:09-17:38
Bucureşti, România

Vreau sa il vad neaaparat, din poveste imi atrage atentia si chiar imi doresc sa il vad. Momentan nu il gasesc pe niciun site sa il descarc, iar la cinematograf nu pot tocmai acum. :))

deocamdata, al mentin la stadiul de capodopera, pana al voi si vedea..dupa, imi voi acorda nota finala

ce rusine cat cinism la acest netzer sa faca un film din tragedia vietii lui, povestea acestui film este povestea lui, netzer a omorat un copil intr-un accident de masina prin 2004-2005 a fost stire la vremea respectiva dar lumea uita.
cat de prost sa fi sa faci un film despre crima ta si sa o faci publica intr un film sa recunosti cum ai mituit politisti si martori ca sa scapi...

Parintii se realizeaza prin copii . O individa il dirijeaza pe baiatul major al unei femei cum vrea ea .
Filmul trateaza si coruptia si traficul de influenta in institutiile statului

Este un film potrivit si pt lista : Masini Dezavantaje = un tanar sofer produce accident grav
Este un film potrivit si pt lista : Copii - probleme solutii = un tanar sofer produce accident grav si mama intervine

TVR International
27 Feb 04:00
Duminică, 28 Feb 22:00