Antonio Vivaldi. Spre rusinea mea nu stiam mai nimic despre cel care este considerat astazi a fi unul dintre cei mai mari muzicieni ai secolului al XVIII-lea. Mai nimic, bineinteles, in afara de capodopera sa ,,Cele patru anotimpuri,,. Cand vine vorba de Vivaldi cam asta stie melomanul de rand ignorand faptul ca ,,Preotul rosu,, a scris la vremea sa vreo 75 de sonate si vreo 50 de opere, am fost surprins sa aflu despre opere, din pacate acestea sunt foarte putin cunoscute, poate ca nici n-au ramas prea multe, era o vreme in care erau foarte putin reprezentate, publicul se plictisea repede astfel ca unele n-au fost puse in scena decat de doua-trei ori. Foarte buna, plina de astfel de informatii interesante biografia de 31 de pagini aparuta impreuna cu un CD in urma cu multi ani la ziarul ,,Cotidianul,, , a fost atunci o initiativa excelenta, in zilele noastre nu mai exista nici ziarul si nici astfel de initiative...
Am vizionat filmul la Movieplex Plaza intr-o seara de joi, doar patru spectatori in sala, bineinteles ca ar fi meritat mult mai mult, eventual chiar o sala plina. Pentru ca e un film de o rara frumusete care te face sa intelegi un pic in ce a constat geniul lui Vivaldi. Cei trei scenaristi au brodat o poveste care are destul de multa legatura cu realitatea insa si componenta fictionala e una puternica. Asta pentru ca personajul Cecilia n-a existat in realitate insa s-ar fi putut foarte bine sa existe. Regizorul Damiano Michieletto alege sa ne infatiseze istoria de o maniera clasica recreand cu eleganta si stil Venezia primei jumatati a secolului al XVIII-lea. Numai de bine despre interpretii rolurilor principale, nu stii ce sa admiri mai intai, frumusetea, fragilitatea si nuantele interpretarii Teclei Insolia sau forta pasiunii pentru muzica pe care o transmite Michele Riondino, cel care ne aduce in fata ochilor un Vivaldi neobosit in cautarea perfectiunii. Obligatoriu de vazut.
user-59dcd8347b981
pe 01 Mai 2026 07:14
Merită văzut la cinema, cadrele sunt foarte interesante, sunetul este magic.
dorinagoilean70
pe 05 Aprilie 2026 08:08
Desi povestea e centrata pe viata unei femei violonist crescuta in orfelinatul din Pieta, este atinsa mai mult decat tangential o parte din biografia lui Antonio Vivaldi, in Venetia anilor 1600. Ritmul lent si actiunea minima sunt compensate cu partituri celebre din Vivaldi, muzica lui fiind in cele din urma calea spre libertate a personajului principal.
Mi-a placut sa vad cum a fost redata Venetia asa cum era in acea perioada, cu spatii inguste insalubre, cu institutii religioase rigide, cu ierahie sociala clara in care banii aveau un rol esential, cu femei care nu aveau nici un drept si nu puteau decide nimic pentru ele.
Am vizionat filmul la Movieplex Plaza intr-o seara de joi, doar patru spectatori in sala, bineinteles ca ar fi meritat mult mai mult, eventual chiar o sala plina. Pentru ca e un film de o rara frumusete care te face sa intelegi un pic in ce a constat geniul lui Vivaldi. Cei trei scenaristi au brodat o poveste care are destul de multa legatura cu realitatea insa si componenta fictionala e una puternica. Asta pentru ca personajul Cecilia n-a existat in realitate insa s-ar fi putut foarte bine sa existe. Regizorul Damiano Michieletto alege sa ne infatiseze istoria de o maniera clasica recreand cu eleganta si stil Venezia primei jumatati a secolului al XVIII-lea. Numai de bine despre interpretii rolurilor principale, nu stii ce sa admiri mai intai, frumusetea, fragilitatea si nuantele interpretarii Teclei Insolia sau forta pasiunii pentru muzica pe care o transmite Michele Riondino, cel care ne aduce in fata ochilor un Vivaldi neobosit in cautarea perfectiunii. Obligatoriu de vazut.
Mi-a placut sa vad cum a fost redata Venetia asa cum era in acea perioada, cu spatii inguste insalubre, cu institutii religioase rigide, cu ierahie sociala clara in care banii aveau un rol esential, cu femei care nu aveau nici un drept si nu puteau decide nimic pentru ele.