Este un film destul de bun, dar nu poate fi comparat cu filmele de top!
klute
pe 07 Septembrie 2014 17:39
Cu o acțiune plasată într-un spațiu ceva mai problematic decît am fi tentați să credem (păduri texane devastate de un incendiu mitic, declanșat în 1987 e.n.), Prince Avalanche, în pofida unor elemente stranii și a unei atmosfere bizare, la granița dintre halucinație și suprarealism ghiduș, nu spune, pînă la urmă, decît binecunoscuta poveste despre reconciliere cu viața și regăsire/reinventare de sine, care n-ar sări pentru nimic în lume pîrleazul psihanalizei și care poate fi găsită în mai toate, dacă nu chiar în toate filmele americane. Însă, ce-i drept, o face într-o manieră ludică, plină de prospețime, și reușind să evite vreo 3-4 ticuri ale producțiilor hollywoodiene, precum și vreo 2-3 apucături ale celor independente.
Protagoniștii sînt Alvin și Lance, două firi opuse (unul nevrotic și solitar, celălalt - expansiv și puțin idiot), care, în acea pustietate vag psihedelică (animată însă de o viață minusculă și frenetică, insistent reliefată de "lupa" regizorului, și completată de doi măgăruși cu... două fețe), au de executat marcajele unei șosele pe care nu circulă nimeni, în afara unui camion care, paradoxal, devine tot mai straniu pe măsură ce te obișnuiești cu aparițiile lui. Protagonist este și stilul de filmare al lui David Gordon Green, care, în cîteva rînduri, se ține de glume și de suprize. Astfel, chiar la debut (dar fenomenul se repetă și pe parcurs), imaginea suferă distorsiuni bizare, pixelii o iau la vale, laolaltă cu peisajul (în prima clipă, nici nu știam ce atitudine să adopt: să mă neliniștesc că am probleme cu tv-ul, sau să mă enervez că am probleme cu semnalul). Mai tîrziu, în scena în care Alvin dă peste casa ruinată de incendiu, filmul capătă brusc aspectul realist-concret al unui documentar sau reportaj de televiziune. Însă partea amuzantă survine atunci cînd, ceva mai încolo, realizezi că eroina acelei scene (bătrînica ex-pilot și vorbitoare de germană) s-ar putea să fie o fantomă. Sau, mai știi drăcie, o ființă în carne și oase, însă dintr-un plan temporal paralel cu cel al lui Alvin & Lance, și care totuși nu se dă în lături de la a-l și intersecta din cînd în cînd.
Cu lecția pînă la urmă învățată (răul prezent este relativ, binele nu e sinonim cu trecutul, timpul mai ia și el o pauză, iar spațiul trece cum trece și viața), cei doi "pacienți", mulțumită comerțului sufletesc reciproc la care i-au silit împrejurările și grație unor întîlniri enigmatice, ajung nu doar să se suporte unul pe celălalt, dar chiar să plănuiască o escapadă grea de promisiuni la un concurs de miss, sau la un beauty pageant, sau la un fresh pussy contest, în fine, nu contează, ideea e că are balta pește și pădurea iepurași destui. Că veni vorba de miss... Jean-Luc Godard spunea că, pentru a face un film, nu ai nevoie decît de o femeie și un pistol. Ei bine, DGG alege calea mai spinoasă și face un film (căruia nu-i lipsesc tensiunea și umorul) în care singurele prezențe feminine sînt o bătrînă (episodică și... fantomatică) și o voce la capătul unui fir de telefon; cît despre pistol - nici pomeneală (cu mențiunea că totuși femeile constituie un permanent subiect de discuție între cei doi bărbați). Pariu riscant, dar, în opinia mea, cîștigat.
xerses
pe 27 August 2014 08:27
Chiar daca scenariul nu exceleaza in a fi unul interesant, mi-a placut sa urmaresc povestea celor doi tineri muncitori, mai ales pentru dinamica relatiei dintre ei.
pe 20 Martie 2014 17:37
[...] Prince Avalancheeste agreabil de urmărit și, un alt mare plus, nu are pretenții de film revelator - neavând neapărat un sens care să ne fie transmis. [...]
Rippa
pe 23 Februarie 2014 16:37
.Tinerii sunt in stare de multe dar mai trebe si un baston batran langa ei , permanent , nu doar cateva minute odata pe saptamana . Altfel se intampla ca in filmu asta . Tinerii pornesc tare dar se opresc brusc . Batranii sunt mai constanti , calmand spiritele nebunatice , pornindule in momentele grele , diminiata etc . Tanar langa tanara ca paiele langa foc . In filmu asta si tanar langa tanar sunt ca paiele langa foc . Munca in padure nu este pt oricine .
wildinthecountry
pe 22 Februarie 2014 12:05
O dramedie interesanta, minimalista, introspectiva, meditativa, in care nu se intampla mare lucru la capitolul actiune deoarece filmul este un studiu de personaje.
Dupa incercari nereusite in comedii mainstream regizorul filmului revine la filmele indie ,independente, de calitate, care l-au consacrat.
Per total mi-a placut filmul,desi clar nu poate fi gustat de oricine.
Un singur lucru am sa-i reprosez regizorului:faptul ca a realizat un remake dupa un film islandez mai putin cunoscut. Ma asteptam la mai multa originalitate,o calitate rar intalnita la regizorii din ziua de azi.In schimb filmul pluseaza la capitolele cinematografie (scena cu omida este superba),peisaje ,replici interesante,dialog minimalist si nu in ultimul rand performante actoricesti.
Este greu sa faci un film in care ai doar 2 actori,actiune aproape zero si sa ii oferi privitorului o experienta cinematografica satisfacatoare dar regizorul a reusit acest lucru in opinia mea.
Paul Rudd face cel mai bun rol din cariera in acest film si ne arata ca are si talent dramatic nefolosit inainte. Personajul lui este Alvin, un tip serios,introspectiv,fara simtul umorului, care aparent se simte bine, izolat in natura si este indragostit de Madison,sora lui Lance,partenerul sau in munca si aventura.
Si Emille Hirsch impresioneaza in rolul lui Lance,un tip libertin,neserios,fara responsabilitati si afemeiat.
Desi ambele personaje sunt total opuse ca si firi,au un lucru in comun si anume o oarecare vulnerabilitate care-i va apropia pe parcursul peliculei.Ambii isi doresc ce nu pot avea:unul isi doreste cat mai multe femei si sa fie rezolvat sexual in weekend,celalalt isi doreste sa fie iubit si inteles de sora partenerului.De aici pornesc frustrarile si cei 2 vor lega o frumoasa prietenie bazata pe intelegerea nevoilor fiecaruia...
Chimia dintre cei 2 actori este punctul forte al filmului si acest lucru da bine pe ecran...
Filmul la prima vedere pare foarte simplist , insa ascunde cateva subtilitati si profunzimi , pe care fiecare dintre noi le va interpreta diferit, inclusiv titlul dat metaforic.
Cu acest film regizorul este din nou pe calea cea buna si de abia astept sa vad urmatoarea sa pelicula pe nume,Joe..
Nota finala -8/10
Jazz-Stalker
pe 29 Ianuarie 2014 06:23
asta-i remake dupa un film islandez: Á annan veg (2011).
un film cam ciudat, clar nu e pentru oricine.
cosmin742000
pe 16 Noiembrie 2013 00:40
Perfect cretin sinopsisul de pe cinemagia .................................
Vegetarian
pe 04 Iunie 2013 11:18
Un film care merita vazut de cei care sunt tentati sa faca reclamatii la Agentiile judetene pt ocuparea fortei de munca , pt ca un angajator a angajat muncitori straini desi erau muncitori locali dispusi sa lucreze in functia oferita . Pt angajatorii care angajeaza doar muncitori tineri . Un film si pt sindicalisti , politicieni care voteaza legile referitoare la muncitorii straini .
. . .Tinerii sunt in stare de multe dar mai trebe si un baston batran langa ei , permanent , nu doar cateva minute odata pe saptamana . Altfel se intampla ca in filmu asta . Tinerii pornesc tare dar se opresc brusc . Batranii sunt mai constanti , calmand spiritele nebunatice , pornindule in momentele grele , diminiata etc . Tanar langa tanara ca paiele langa foc . In filmu asta si tanar langa tanar sunt ca paiele langa foc . Munca in padure nu este pt oricine . Nu prea e profitabila angajarea la munte a celor carora le plac discotecile , ringurile de dans , femeile multe etc .
. . . In SUA sunt sanctionati si angajatorii care ofera locuri de munca doar pentru tineri . Parca se numeste discrimanarea pe varste . Varsta nu este criteriu pt angajare .
. . . In Spania la vopsit de drumuri erau angajati tineri romani necalificati . Romanii isi faceau cu seriozitate sarcina nu ca si localnicii din filmu asta . Legea il obliga parca pe angajator sa caute intai forta de munca locala ..
. . .Este un film despre vopsitorii de marcaje de pe drumurile de munte rar circulate din Texas , SUA , iarna . Probabil este singurul film despre viata celor care se ocupa cu aceasta ocupatie temporara , mai ales pe drumuri izolate de munte .
Protagoniștii sînt Alvin și Lance, două firi opuse (unul nevrotic și solitar, celălalt - expansiv și puțin idiot), care, în acea pustietate vag psihedelică (animată însă de o viață minusculă și frenetică, insistent reliefată de "lupa" regizorului, și completată de doi măgăruși cu... două fețe), au de executat marcajele unei șosele pe care nu circulă nimeni, în afara unui camion care, paradoxal, devine tot mai straniu pe măsură ce te obișnuiești cu aparițiile lui. Protagonist este și stilul de filmare al lui David Gordon Green, care, în cîteva rînduri, se ține de glume și de suprize. Astfel, chiar la debut (dar fenomenul se repetă și pe parcurs), imaginea suferă distorsiuni bizare, pixelii o iau la vale, laolaltă cu peisajul (în prima clipă, nici nu știam ce atitudine să adopt: să mă neliniștesc că am probleme cu tv-ul, sau să mă enervez că am probleme cu semnalul). Mai tîrziu, în scena în care Alvin dă peste casa ruinată de incendiu, filmul capătă brusc aspectul realist-concret al unui documentar sau reportaj de televiziune. Însă partea amuzantă survine atunci cînd, ceva mai încolo, realizezi că eroina acelei scene (bătrînica ex-pilot și vorbitoare de germană) s-ar putea să fie o fantomă. Sau, mai știi drăcie, o ființă în carne și oase, însă dintr-un plan temporal paralel cu cel al lui Alvin & Lance, și care totuși nu se dă în lături de la a-l și intersecta din cînd în cînd.
Cu lecția pînă la urmă învățată (răul prezent este relativ, binele nu e sinonim cu trecutul, timpul mai ia și el o pauză, iar spațiul trece cum trece și viața), cei doi "pacienți", mulțumită comerțului sufletesc reciproc la care i-au silit împrejurările și grație unor întîlniri enigmatice, ajung nu doar să se suporte unul pe celălalt, dar chiar să plănuiască o escapadă grea de promisiuni la un concurs de miss, sau la un beauty pageant, sau la un fresh pussy contest, în fine, nu contează, ideea e că are balta pește și pădurea iepurași destui. Că veni vorba de miss... Jean-Luc Godard spunea că, pentru a face un film, nu ai nevoie decît de o femeie și un pistol. Ei bine, DGG alege calea mai spinoasă și face un film (căruia nu-i lipsesc tensiunea și umorul) în care singurele prezențe feminine sînt o bătrînă (episodică și... fantomatică) și o voce la capătul unui fir de telefon; cît despre pistol - nici pomeneală (cu mențiunea că totuși femeile constituie un permanent subiect de discuție între cei doi bărbați). Pariu riscant, dar, în opinia mea, cîștigat.
Dupa incercari nereusite in comedii mainstream regizorul filmului revine la filmele indie ,independente, de calitate, care l-au consacrat.
Per total mi-a placut filmul,desi clar nu poate fi gustat de oricine.
Un singur lucru am sa-i reprosez regizorului:faptul ca a realizat un remake dupa un film islandez mai putin cunoscut. Ma asteptam la mai multa originalitate,o calitate rar intalnita la regizorii din ziua de azi.In schimb filmul pluseaza la capitolele cinematografie (scena cu omida este superba),peisaje ,replici interesante,dialog minimalist si nu in ultimul rand performante actoricesti.
Este greu sa faci un film in care ai doar 2 actori,actiune aproape zero si sa ii oferi privitorului o experienta cinematografica satisfacatoare dar regizorul a reusit acest lucru in opinia mea.
Paul Rudd face cel mai bun rol din cariera in acest film si ne arata ca are si talent dramatic nefolosit inainte. Personajul lui este Alvin, un tip serios,introspectiv,fara simtul umorului, care aparent se simte bine, izolat in natura si este indragostit de Madison,sora lui Lance,partenerul sau in munca si aventura.
Si Emille Hirsch impresioneaza in rolul lui Lance,un tip libertin,neserios,fara responsabilitati si afemeiat.
Desi ambele personaje sunt total opuse ca si firi,au un lucru in comun si anume o oarecare vulnerabilitate care-i va apropia pe parcursul peliculei.Ambii isi doresc ce nu pot avea:unul isi doreste cat mai multe femei si sa fie rezolvat sexual in weekend,celalalt isi doreste sa fie iubit si inteles de sora partenerului.De aici pornesc frustrarile si cei 2 vor lega o frumoasa prietenie bazata pe intelegerea nevoilor fiecaruia...
Chimia dintre cei 2 actori este punctul forte al filmului si acest lucru da bine pe ecran...
Filmul la prima vedere pare foarte simplist , insa ascunde cateva subtilitati si profunzimi , pe care fiecare dintre noi le va interpreta diferit, inclusiv titlul dat metaforic.
Cu acest film regizorul este din nou pe calea cea buna si de abia astept sa vad urmatoarea sa pelicula pe nume,Joe..
Nota finala -8/10
un film cam ciudat, clar nu e pentru oricine.
. . .Tinerii sunt in stare de multe dar mai trebe si un baston batran langa ei , permanent , nu doar cateva minute odata pe saptamana . Altfel se intampla ca in filmu asta . Tinerii pornesc tare dar se opresc brusc . Batranii sunt mai constanti , calmand spiritele nebunatice , pornindule in momentele grele , diminiata etc . Tanar langa tanara ca paiele langa foc . In filmu asta si tanar langa tanar sunt ca paiele langa foc . Munca in padure nu este pt oricine . Nu prea e profitabila angajarea la munte a celor carora le plac discotecile , ringurile de dans , femeile multe etc .
. . . In SUA sunt sanctionati si angajatorii care ofera locuri de munca doar pentru tineri . Parca se numeste discrimanarea pe varste . Varsta nu este criteriu pt angajare .
. . . In Spania la vopsit de drumuri erau angajati tineri romani necalificati . Romanii isi faceau cu seriozitate sarcina nu ca si localnicii din filmu asta . Legea il obliga parca pe angajator sa caute intai forta de munca locala ..
. . .Este un film despre vopsitorii de marcaje de pe drumurile de munte rar circulate din Texas , SUA , iarna . Probabil este singurul film despre viata celor care se ocupa cu aceasta ocupatie temporara , mai ales pe drumuri izolate de munte .