Tema contrastului dintre inocenţa copiilor/adolescenţilor şi jocurile perverse ale adulţilor, precum şi consecinţele ce decurg din intersectarea (uneori inevitabilă) a acestor două lumi este interesantă şi bine aleasă, dar realizarea lasă mult de dorit. Este prea simplistă, minimalistă chiar, iar ideea de a reda acea lume a copilăriei prin tot soiul de scălâmbăieli o găsesc total nefericită (inocenţa putea fi redată şi altfel, de exemplu prin plimbări în natură sau apropierea faţă de necuvântătoare). Totuşi, există o anumită tensiune, un anumit dramatism în toată povestea, iar micuţa Shira Haas are şi momente de sclipire în interpretare, chiar dacă este inegală. Descoperirea sexualităţii este un lucru firesc, dar folosirea ei pentru atingerea unui scop pur hedonist nu mai este. Avem dreptul să îi atragem pe adolescenţi în propria lume, plină de decadenţă şi desfrâu, să îi tratăm ca pe nişte obiecte ale dorinţei? Categoric, nu, ci trebuie să îi îndrumăm şi să le fim aproape. Pentru realităţile crude ale existenţei vor avea o viaţă întreagă înainte. După cum spuneam, realizarea nu m-a mulţumit pe deplin, dar nu este un film chiar complet banal.
gbanescu
pe 03 Martie 2017 20:05
O drama psihologica care “paseste” pe un teren tabu. O introspectie in viata unei familii compuse din 1. o mama senzuala si feminina, 2. o fiica adolescenta care descopera sexualitatea si 3. Iubitul mamei, un tip care pare super de treaba (mama e despartita de tatal fetei).
De fapt, totul este “messed up”: femeia oscileaza intre comportamente de mama iubitoare, prietena si confidenta a fiicei, pe de o parte, respectiv de respingere, raceala si gelozie (!?) fata de fiica sa, pe de alta parte.
In film apare un tanar efeminat, copie fidela a fetei, cu care aceasta se imprieteneste. E greu de stabilit daca este un personaj real sau unul imaginar, daca derularea actiunii in continuare este realitate sau fantezie, daca fata este doar nesigura de sexualitatea ei sau e vorba de o tulburare bipolara sau, in fine, daca e vorba de o tusa estetica a regizorului.
Simpaticul si boemul iubit al mamei este, de fapt, un pic cam pedofil si nu reuseste sa isi tina in frau impulsurile sexuale indreptate catre un adolescent: tanarul prieten al fetei, sosia masculina a acesteia (daca el este un personaj real) sau chiar fiica concubinei sale (daca tanarul e doar un personaj virtual) – greu de stabilit.
M-am uitat pana la sfarsit, pentru ca nu e un film de duzina, iar jocul actorilor e foarte bun. Insa filmul e tare ciudatel..
De fapt, totul este “messed up”: femeia oscileaza intre comportamente de mama iubitoare, prietena si confidenta a fiicei, pe de o parte, respectiv de respingere, raceala si gelozie (!?) fata de fiica sa, pe de alta parte.
In film apare un tanar efeminat, copie fidela a fetei, cu care aceasta se imprieteneste. E greu de stabilit daca este un personaj real sau unul imaginar, daca derularea actiunii in continuare este realitate sau fantezie, daca fata este doar nesigura de sexualitatea ei sau e vorba de o tulburare bipolara sau, in fine, daca e vorba de o tusa estetica a regizorului.
Simpaticul si boemul iubit al mamei este, de fapt, un pic cam pedofil si nu reuseste sa isi tina in frau impulsurile sexuale indreptate catre un adolescent: tanarul prieten al fetei, sosia masculina a acesteia (daca el este un personaj real) sau chiar fiica concubinei sale (daca tanarul e doar un personaj virtual) – greu de stabilit.
M-am uitat pana la sfarsit, pentru ca nu e un film de duzina, iar jocul actorilor e foarte bun. Insa filmul e tare ciudatel..