A fost odată ca niciodată un tărâm îndepărtat în care locuiau o mulțime de flori și o prințesă nespus de frumoasă, la fel de micuță ca ele. Soarele strălucea mereu acolo, iar florile se deschideau în toate culorile curcubeului, dar prințesa se plictisea de moarte, căci nu avea pe nimeni cu care să vorbească, să se joace sau să danseze.
Într-o bună zi, ea a hotărât să plece în lume și să-și găsească prieteni. Prima țară pe care a vizitat-o semăna cu tărâmul de pe care plecase. Era primăvară, așa că toată natura revenea la viață. Tare s-a mai bucurat Prințesa când și-a găsit parteneri de dans - flori, fluturi și gărgărițe - toți dansau cu ea sub soarele cald. Dar locul acesta nu era lipsit de primejdii. Dintr-o dată o Broască uriașă a prins-o și a dus-o la balta în care trăia. Broasca era impresionată de frumusețea fetei și vroia neapărat să o mărite cu fiul ei, Broscoiul. Prințesa nu-l plăcea defel pe Broscoi, dar Broasca îi vedea deja căsătoriți, așa că a așezat-o pe fată pe o frunză de
nufăr ca să nu poată pleca. Spre norocul ei, Fluturele a văzut-o pe micuța prizonieră și cu ajutorul prietenului său Cărăbușul a eliberat-o. Mulțumindu-le din inimă, Prințesa și-a continuat călătoria prin lumea cea mare.
Cât timp vremea a fost frumoasă, Prințesa s-a plimbat și s-a împrietenit cu o Doamnă Șoarece și cu ai săi copii jucăuși. Pe măsură ce frunzele au început să se veștejească, iar vântul să se înăsprească, Prințesa și-a dat seama că lumea aceasta nu semăna deloc cu regatul mereu însorit din care plecase. Primii fulgi de zăpadă au găsit-o aproape înghețată. Din fericire, chiar atunci a trecut pe lângă ea o Doamnă Cârtiță, bona celor doi copii ai Domnului Cârtiță. Bonei i s-a făcut milă de fată, așa că a luat-o în mușuroiul Domnului Cârtiță, unde i-a dat să mănânce, a acoperit-o cu un șal și i-a făcut cunoștință cu familia acestuia. Toată lumea spera că Prințesa se va căsători cu Domnul Cârtiță, care-și pierduse demult soția. El avea multe bogății, pe care le număra de dimineață până seara. Singurul lucru care mai lipsea din mușuroi era o nevastă. În vreme ce Prințesa căuta scuze ca să nu se mărite cu seriosul Domn Cârtiță, o Rândunică cu o aripă frântă s-a adăpostit lângă casa lor.
Prințesa, bună la suflet, a vindecat grațioasa rândunică, iar aceasta, ca mulțumire, i-a promis să o ducă în zbor într-un loc unde trăiesc ființe care se aseamănă cu ea. După plecarea Prințesei, Domnul Cârtiță și Doamna Cârtiță și-au dat seama că în tot acest timp fuseseră îndrăgostiți unul de celălalt, așa că s-au căsătorit cu mare alai. Prințesa și Rândunica au zburat departe, peste mări și țări, până când au ajuns într-un regat mic de tot. Iar acolo - ce minune! - erau pretutindeni numai flori și zâne, micuțe și ele precum prințesa noastră. In timp ce un minunat Mac Negru dansa în fața Prințesei, a apărut un tânăr chipeș. Era Prințul acelui regat. Inconjurați de flori și zane, Prințesa și Prințul dansau împreună și așa Prințesa și-a dat seama că aceasta este țara în care trebuie să rămână, devenind astfel Prințesa Florilor.
Spectacol de balet - recomandat copiilor cu vârsta de peste 3 ani.
