Pe la mijlocul filmului eram nesigur daca se merita sa vad filmul pana la sfarsit. Noroc ca inainte de el am vizionat la cinema Cravata Galbena. Poate veti zice ca ...ce lagatura are... ?
Pentru mine a avut.
Intr-un anumit fel in ambele filme personajul principal (Celibidache sau Fonda) insista pe suprinderea noutatii si a momentului, dar nu fara o pregatire temeinica, chiar titanica - de ex scena cu sahul de la inceput in care Fonda da de inteles ca joaca sah cu sine insusi ca sa se autodescopere si pentru a vedea perspective noi. Iar abordarea pe care o are Fonda cu fata este tot asa nonconformista si nu accepta abordari tip cliseu ale celorlalti din centrul de detentie. Ba chiar se lupta cu tendinta acestora de a reactiona la violentele fetei cu aceeasi moneda care nu facea altceva decat sa se reia cercul vicios si care o condamna pe fetita.
Cu un geniu precum este fetita nu poti sa abordezi lucrurile cu clisee si nici cu asa-zise tehnici noi doar pentru ca sunt noi si par mai eficace. Poti apela la proceduri clasice dar stapanind foarte foarte bine detaliile observate si diferentele fine ce transpar cu greu dar care pot oferi indicii decisive.
Da, scenariul putea fi valorificat mai mult, dar pentru mine filmul a fost o capodopera cap-coada termindandu-se intr-un mod apoteotic dar foarte conciliant si inocent.
Demonstreaza ca dincolo de cliseele de termeni precum iubire de parinte, iubire de copil etc... chiar daca in mintea unui geniu se poate demitiza total sau se pot dezbraca acesti termeni de orice sens, dincolo de toate pentru un fin observator se pot distinge farame mici de lumina de care agatandu-te poti observa o mana intinsa a unui copil geniu ce necesita si el pana la urma ...o alta mana intinsa, in ciuda contrariului evident pentru ceilalti.
xerses
pe 10 Septembrie 2018 21:07
Un psiholog care ajuta o fetita considerata pericol pentru societate.Parca insa insuficient valorificat scenariul.
Pentru mine a avut.
Intr-un anumit fel in ambele filme personajul principal (Celibidache sau Fonda) insista pe suprinderea noutatii si a momentului, dar nu fara o pregatire temeinica, chiar titanica - de ex scena cu sahul de la inceput in care Fonda da de inteles ca joaca sah cu sine insusi ca sa se autodescopere si pentru a vedea perspective noi. Iar abordarea pe care o are Fonda cu fata este tot asa nonconformista si nu accepta abordari tip cliseu ale celorlalti din centrul de detentie. Ba chiar se lupta cu tendinta acestora de a reactiona la violentele fetei cu aceeasi moneda care nu facea altceva decat sa se reia cercul vicios si care o condamna pe fetita.
Cu un geniu precum este fetita nu poti sa abordezi lucrurile cu clisee si nici cu asa-zise tehnici noi doar pentru ca sunt noi si par mai eficace. Poti apela la proceduri clasice dar stapanind foarte foarte bine detaliile observate si diferentele fine ce transpar cu greu dar care pot oferi indicii decisive.
Da, scenariul putea fi valorificat mai mult, dar pentru mine filmul a fost o capodopera cap-coada termindandu-se intr-un mod apoteotic dar foarte conciliant si inocent.
Demonstreaza ca dincolo de cliseele de termeni precum iubire de parinte, iubire de copil etc... chiar daca in mintea unui geniu se poate demitiza total sau se pot dezbraca acesti termeni de orice sens, dincolo de toate pentru un fin observator se pot distinge farame mici de lumina de care agatandu-te poti observa o mana intinsa a unui copil geniu ce necesita si el pana la urma ...o alta mana intinsa, in ciuda contrariului evident pentru ceilalti.