Părerea criticului
Zilele trecute publicam o ştire cu impresiile cronicarilor străini cu privire la Prometheus, categoric unul dintre cele mai aşteptate filme ale anului (probabil doar The Dark Knight Rises se mai joacă atât de mult, în 2012, cu nerăbdarea amatorilor de blockbustere americane), dar iată că astăzi îţi putem prezenta în exclusivitate primele impresii locale! Cinemagia a văzut acum câteva săptămâni filmul şi poate să-ţi garanteze că nu e deloc o idee proastă să vezi Prometheus (e 3D) într-o sală de cinema ultra-modernă.
Este evident că Ridley Scott a cheltuit imens pe efecte speciale, iar rezultatul se vede pe ecran: Prometheus arată foarte bine şi, deşi păstrează întrucâtva aerul lui Alien şi Aliens, nu face deloc notă discordantă printre cele mai noi producţii SF. Scott are grijă să aducă şi omagii filmelor anterioare, refuzând să utilizeze imagini generate de computer pentru a da viaţă creaturilor din film, prin urmare cu siguranţă o să te simţi "acasă" printre "monstruleţii" din Prometheus. Şi dacă ai crezut vreo clipă declaraţiile încăpăţânate ale producătorilor cum că Prometheus doar are ADN-ul lui Alien, dar că tehnic nu este un prequel la celebra serie, iată că nu-i deloc adevărat: legăturile dintre noua premieră şi cvadrilogie sunt cât se poate de consistente. Ba chiar au codiţă ascuţită şi două şiruri de dinţi...
Sugestia noastră e să mergi la cinema fără a vedea neinspiratul trailer lansat acum câteva luni, căci acesta conţine nişte spoilere impardonabile, care aproape îţi strică plăcerea vizionării. Să ştii cât mai puţine despre film te ajută să-l apreciezi mai mult, mai ales că scenariul co-scris de Damon Lindelof (una dintre minţile din spatele serialului LOST) are nişte ambiţii cam exagerate şi anume să-ţi dezvăluie nici mai mult nici mai puţin decât originea omenirii. Ca să mergi la film nu trebuie decât să ştii că o echipă de arheologi descoperă o hartă stelară antică ce apare în diverse locuri de pe Terra, fără să existe vreo şansă ca autorii să fie umani. Un magnat al viitorului (ne aflăm la sfârşitul acestui secol) echipează ultra-moderna navă Prometheus pentru o călătorie în îndepărtatul sistem solar localizat cu ajutorul hărţii, iar aici descoperirile sunt o idee mai dure decât şi-ar fi dorit echipajul.
În ajutorul atmosferei sumbre (dar nu chiar atât de sumbre) vine scenografia realizată de acelaşi H.R. Giger, fără de care seria Alien cu siguranţă nu ar fi avut impactul atât de familiar. 3D-ul bine realizat ajută şi el să savurezi aventurile extreme ale personajelor, dar impresia generală este că multe dintre scenele celebre din Alien sunt întrucâtva reciclate, ambalajul "originii umanităţii" nefiind în stare să ofere energia necesară pentru ca Prometheus să ducă seria la un nou nivel. Numai de bine despre actori, mai ales Michael Fassbender, excelent în rolul androidului David, şi Charlize Theron, în rolul lui Meredith Vickers, reprezentanta finanţatorului expediţiei, compania Weyland. Ce putem spune despre Noomi Rapace este că Ridley Scott nu a descoperit-o pe "noua" Sigourney Weaver şi că actriţa suedeză pare tot mai antipatică. Cu atât mai antipatică la final, când îţi dai seama că în câţiva ani urmează o continuare la Prometheus.
Bineînţeles, trebuie să contextualizăm: seria Alien este unul dintre punctele de referinţă din istoria cinematografului. Un asemenea clasic este foarte greu de egalat, iar aşteptările mari nu fac decât dezavantajeze Prometheus, care nu-i decât o mostră de divertisment bine făcut (aşteaptă-te la câteva Oscaruri tehnice), dar cu probleme de concepţie şi ritm şi câteva concesii nefericite, printre care coloana sonoră ce te face să-ţi fie dor de tăcerile încăpăţânate din primele două filme ale seriei. Dezamăgirile majore? Nu ajungi să-ţi pese de personaje, iar toată povestea cu "inteligenţa superioară" aflată la originea umanităţii nu face decât să trimită la un sequel încă şi mai dificil de controlat din punctul de vedere al scenariului.
Concluzia? Dacă te aştepţi la un "instant classic" o să fii dezamăgit. Dacă nu vrei decât un SF care să te ţină în priză timp de două ore, Prometheus e filmul tău.
Este evident că Ridley Scott a cheltuit imens pe efecte speciale, iar rezultatul se vede pe ecran: Prometheus arată foarte bine şi, deşi păstrează întrucâtva aerul lui Alien şi Aliens, nu face deloc notă discordantă printre cele mai noi producţii SF. Scott are grijă să aducă şi omagii filmelor anterioare, refuzând să utilizeze imagini generate de computer pentru a da viaţă creaturilor din film, prin urmare cu siguranţă o să te simţi "acasă" printre "monstruleţii" din Prometheus. Şi dacă ai crezut vreo clipă declaraţiile încăpăţânate ale producătorilor cum că Prometheus doar are ADN-ul lui Alien, dar că tehnic nu este un prequel la celebra serie, iată că nu-i deloc adevărat: legăturile dintre noua premieră şi cvadrilogie sunt cât se poate de consistente. Ba chiar au codiţă ascuţită şi două şiruri de dinţi...
Sugestia noastră e să mergi la cinema fără a vedea neinspiratul trailer lansat acum câteva luni, căci acesta conţine nişte spoilere impardonabile, care aproape îţi strică plăcerea vizionării. Să ştii cât mai puţine despre film te ajută să-l apreciezi mai mult, mai ales că scenariul co-scris de Damon Lindelof (una dintre minţile din spatele serialului LOST) are nişte ambiţii cam exagerate şi anume să-ţi dezvăluie nici mai mult nici mai puţin decât originea omenirii. Ca să mergi la film nu trebuie decât să ştii că o echipă de arheologi descoperă o hartă stelară antică ce apare în diverse locuri de pe Terra, fără să existe vreo şansă ca autorii să fie umani. Un magnat al viitorului (ne aflăm la sfârşitul acestui secol) echipează ultra-moderna navă Prometheus pentru o călătorie în îndepărtatul sistem solar localizat cu ajutorul hărţii, iar aici descoperirile sunt o idee mai dure decât şi-ar fi dorit echipajul.
În ajutorul atmosferei sumbre (dar nu chiar atât de sumbre) vine scenografia realizată de acelaşi H.R. Giger, fără de care seria Alien cu siguranţă nu ar fi avut impactul atât de familiar. 3D-ul bine realizat ajută şi el să savurezi aventurile extreme ale personajelor, dar impresia generală este că multe dintre scenele celebre din Alien sunt întrucâtva reciclate, ambalajul "originii umanităţii" nefiind în stare să ofere energia necesară pentru ca Prometheus să ducă seria la un nou nivel. Numai de bine despre actori, mai ales Michael Fassbender, excelent în rolul androidului David, şi Charlize Theron, în rolul lui Meredith Vickers, reprezentanta finanţatorului expediţiei, compania Weyland. Ce putem spune despre Noomi Rapace este că Ridley Scott nu a descoperit-o pe "noua" Sigourney Weaver şi că actriţa suedeză pare tot mai antipatică. Cu atât mai antipatică la final, când îţi dai seama că în câţiva ani urmează o continuare la Prometheus.
Bineînţeles, trebuie să contextualizăm: seria Alien este unul dintre punctele de referinţă din istoria cinematografului. Un asemenea clasic este foarte greu de egalat, iar aşteptările mari nu fac decât dezavantajeze Prometheus, care nu-i decât o mostră de divertisment bine făcut (aşteaptă-te la câteva Oscaruri tehnice), dar cu probleme de concepţie şi ritm şi câteva concesii nefericite, printre care coloana sonoră ce te face să-ţi fie dor de tăcerile încăpăţânate din primele două filme ale seriei. Dezamăgirile majore? Nu ajungi să-ţi pese de personaje, iar toată povestea cu "inteligenţa superioară" aflată la originea umanităţii nu face decât să trimită la un sequel încă şi mai dificil de controlat din punctul de vedere al scenariului.
Concluzia? Dacă te aştepţi la un "instant classic" o să fii dezamăgit. Dacă nu vrei decât un SF care să te ţină în priză timp de două ore, Prometheus e filmul tău.
