Desi e comedie, si niciodata nu sunt suficiente comedii pe ecrane, cand vorbim de francezi si umor mingea poate sa cada in ambele parti ale terenului (ca in Match Point) : ori esti surprins placut ca la OSS 117, ori aduci langa tine revolverul si sticla de whisky ca la Bronzes 3. Sau (poate mai grav) nici una, nici alta si filmul ti-e indiferent, cazul peliculei lui Christian Vincent.
Franssou (Isabelle Carre, pe care nu prea ai de unde s-o cunosti decat daca urmaresti atent cinema-ul francez), profa de angla prin Paris, mosteneste 50 000 de euro de la o matusa si, subit, cade pe ganduri. Pe ce sa-i sparga? Cum nesaratul ei partener de viata ii sugereaza un pat nou, nu mai e nimic de facut decat sa-i dea papucii si sa se duca la Cannes unde sa se relaxeze, sa inchirieze masini de lux si sa dea pe gat pahare cu sampanie. Si unde il intalneste pe Stephane (Jose Garcia), sarmant, bine imbracat si putin escroc. In continuare e treaba de manual: el incearca sa o tepuiasca, ea nu cade in plasa si prinde gustul ‘meseriei’, dupa care cei doi isi unesc fortele, indreptandu-si atentia spre Rene, pilot de Formula 1, sarac cu duhul, indragostit iremediabil de Franssou si full de bani. Deci Franssou va fi aruncata in ghearele lupului iar lui Stephane nu-i va pica prea bine.
Desi se vizioneaza lejer, calatoria prin Quatre Etoiles e monotona (si cam lunga) in cea mai mare parte, imposibil de salvat de ambianta Cannes-ului (filmat, oricum, anost) si de lipsa de pretentii a filmului. Ceva suspans n-ar fi stricat si mult mai bine era daca am fi avut un adevarat caper movie. Mintea lui Vincent insa n-a stat deloc la inselaciunile pe care cei Franssou si Stephane le-ar putea derula ci la relatia lor, cu discutii in camera de hotel, flirturi interminabile si, evident, un strop de gelozie spre final cand elementul Rene risca sa-i desparta. Ceva totusi n-o sa prea vedeti in alte filme, unde de obicei domnul urmareste doamna (care, la inceput cel putin, joaca dur): aici Franssou e lipita de Stephane ca marca de scrisoare si, desi mananca si bataie in cateva momente (o mana rasucita, o palma in figura), nu vrea sa-l lase in pace cu una cu doua.
Putin sadism si misoginism asadar, ceva zambete la modul sporadic, o ocheada la ceas urmata de privirea inapoi in ecran, si am mai bifat un film.
de Alin-Adrian Moise
