Cum te comporți atunci când o persoană dragă începe pur și simplu să se șteargă treptat, lăsând în urmă un corp ce funcționează pe instincte? Cum o ajuți fără să îi faci mai mult rău? De la aceste întrebări pornește drama psihologică și fără filtru Regina și marea, al doilea lungmetraj al regizorului-scenarist Lance Hammer. Filmul prezintă o distribuție de excepție și a avut premiera mondială la Berlinale 2026, unde a primit Ursul de Argint atât pentru Cea mai bună regie, cât și pentru Cei mai buni actori secundari (nominalizata la Globurile de Aur Anna Calder-Marshall și Tom Courtenay, de două ori nominalizat la Oscar).
Când Amanda (câștigătoarea de Oscar Juliette Binoche) își aduce fiica, Sarah (Florence Hunt) în vizită la mama ei cu demență, Leslie (Anna Calder-Marshall), o găsește în mijlocul unei partide de sex cu tatăl vitreg, Martin (Tom Courtenay). Expresia de șoc și confuzie de pe fața femeii o îngrozește pe protagonistă, iar aceasta cheamă poliția pentru a-l forța pe Martin să se oprească odată și pentru totdeauna din a întreține relații sexuale cu o soție ce își pierde gradual luciditatea și, odată cu ea, puterea de a-și da consimțământul. Însă situația nu este atât de simplă pe cât pare, fiindcă Leslie inițiază adeseori conexiunea, funcționând tot mai mult pe instincte.
Atât Amanda, cât și Martin, își doresc cu adevărat ce e mai bun pentru cea mai importantă persoană din viața lor, însă pur și simplu unele ecuații nu au o rezolvare concretă, cum nici unele întrebări nu au un răspuns exact. Încercând să o ajute pe Leslie cu cele mai nobile intenții, cei doi riscă de multe ori să facă mai mult rău. Fiecare are și propriile probleme: Amanda s-a mutat în Londra doar pentru un an, fiind proaspăt separată de partener, iar Martin, chiar dacă e sănătos, se confruntă și el cu vârsta înaintată și cu frica de singurătate.
De cealaltă parte, Sarah, aflată în adolescență, profită la maxim de independența obținută acum că mama ei își îndreaptă atenția altundeva. Pe măsură ce Leslie se pierde tot mai mult, Sarah se descoperă tot mai mult - o antiteză dureroasă, dar atât de comună odată cu succesiunea generațiilor și a ciclului vieții. Amândouă, fiecare cu calități extraordinare, navighează pe ape tulburi pentru a încerca să își (re)găsească identitatea și să fie reginele propriei lumi, iar titlul reflectă această etapă de confuzie în ambele cazuri.
Cu o cromatică predominant albastră ce simbolizează întinderea fără sfârșit de apă, interpretări actoricești calibrate fin și încadraturi geometrice plăcute vizual, Regina și marea expune nuanțat o situație dificilă, atât de comună și totuși atât de puțin explorată în cinematografie. Filmul nu se sfiește să arate pe ecran cele mai neplăcute momente, deopotrivă vizual și psihologic, ale unei astfel de boli necruțătoare, iar sentimentele intense sunt accentuate de muzica orchestrală cu compoziții de pian și vioară. Finalul nu oferă verdicte, ci doar adresează și mai multe întrebări despre limitele dintre autonomie, iubire și grijă.
Când Amanda (câștigătoarea de Oscar Juliette Binoche) își aduce fiica, Sarah (Florence Hunt) în vizită la mama ei cu demență, Leslie (Anna Calder-Marshall), o găsește în mijlocul unei partide de sex cu tatăl vitreg, Martin (Tom Courtenay). Expresia de șoc și confuzie de pe fața femeii o îngrozește pe protagonistă, iar aceasta cheamă poliția pentru a-l forța pe Martin să se oprească odată și pentru totdeauna din a întreține relații sexuale cu o soție ce își pierde gradual luciditatea și, odată cu ea, puterea de a-și da consimțământul. Însă situația nu este atât de simplă pe cât pare, fiindcă Leslie inițiază adeseori conexiunea, funcționând tot mai mult pe instincte.
Atât Amanda, cât și Martin, își doresc cu adevărat ce e mai bun pentru cea mai importantă persoană din viața lor, însă pur și simplu unele ecuații nu au o rezolvare concretă, cum nici unele întrebări nu au un răspuns exact. Încercând să o ajute pe Leslie cu cele mai nobile intenții, cei doi riscă de multe ori să facă mai mult rău. Fiecare are și propriile probleme: Amanda s-a mutat în Londra doar pentru un an, fiind proaspăt separată de partener, iar Martin, chiar dacă e sănătos, se confruntă și el cu vârsta înaintată și cu frica de singurătate.
De cealaltă parte, Sarah, aflată în adolescență, profită la maxim de independența obținută acum că mama ei își îndreaptă atenția altundeva. Pe măsură ce Leslie se pierde tot mai mult, Sarah se descoperă tot mai mult - o antiteză dureroasă, dar atât de comună odată cu succesiunea generațiilor și a ciclului vieții. Amândouă, fiecare cu calități extraordinare, navighează pe ape tulburi pentru a încerca să își (re)găsească identitatea și să fie reginele propriei lumi, iar titlul reflectă această etapă de confuzie în ambele cazuri.
Cu o cromatică predominant albastră ce simbolizează întinderea fără sfârșit de apă, interpretări actoricești calibrate fin și încadraturi geometrice plăcute vizual, Regina și marea expune nuanțat o situație dificilă, atât de comună și totuși atât de puțin explorată în cinematografie. Filmul nu se sfiește să arate pe ecran cele mai neplăcute momente, deopotrivă vizual și psihologic, ale unei astfel de boli necruțătoare, iar sentimentele intense sunt accentuate de muzica orchestrală cu compoziții de pian și vioară. Finalul nu oferă verdicte, ci doar adresează și mai multe întrebări despre limitele dintre autonomie, iubire și grijă.