Aurelien suferă de o tulburare din spectrul autist ce se caracterizează prin dificultăţi semnificative în interacțiunea socială şi în comunicarea nonverbală. Realizatorul Diego Governatori ne pune față în față cu el, pe toată durata filmului, forțându-ne să reflectăm la tot felul de lucruri, unul dintre cele mai importante fiind chestionarea conceptelor de „normalitate” și de „boală”. Protagonistul este inteligent, șarmant, sensibil și are o capacitate fantastică de a se exprima. Revine obsesional în discursul său la prezentarea deficiențelor sale și a efectelor lor sociale, pe care nu le poate controla, deși le conștientizează perfect sursele, rămase inițial aproape neobservabile pentru spectatori. Pe măsură ce relația noastră cu el se dezvoltă, concluziile superficiale și pripite devin însă tot mai improbabile. Înțelegerea faptului că realitatea mentală în care trăiește e particulară se acutizează treptat și cu ajutorul alegerilor stilistice ale lui Governatori, menite să îi dea concretețe. Suntem diferiți, iar această constatare poate fi începutul unei frumoase fascinații.