Rabbit Hole (2010)

O mizerie de film incomprensibil.............................................................................................

Un film simplu trist și cu actori talentați în frunte cu Nicole Kidman care joacă bine ca de obicei. Cred ca este cel mai slab film a lui Kidman,filmul având o acțiune foarte lenta asta și datorită poveștii triste.Filmul arată durerea unor părinți care încearcă sa treacă peste pierderea copilului lor. Doar dacă ești fan Nicole Kidman merge să-l vezi.

Oamenii se confruntă în mod diferit cu durerea sufletească, dar pașii depășirii acesteia sunt în general aceeași. Unul dintre cei mai importanți este acceptarea pierderii suferite, pentru că el constituie un prag către refacerea vieții. Neputința de a trece acest prag te duce încet-încet spre nebunie.

Tragedia suferită de soții Corbett, care și-au pierdut singurul copil într-un accident de mașină, scoate în evidență durerea omului de a fi neputincios în fața fatalității și oboseala de a mai continua lupta cu destinul. Nicolae Kidman și Aaron Eckhart realizează interpretări convingătoare, care te răvășesc în anumite momente și-ți reamintesc că viața este o succesiune inevitabilă de bucurii și de nenorociri. Un film simplu la nivel epic, dar deosebit de complex la nivel psihologic.

Povestea soţilor care şi-au pierdut fiul într-un stupid accident este tulburătoare prin felul cum trăieşte fiecare viaţa de după dispariţia copilului: tatăl pare mai pătruns, mai îndurerat, mama- interiorizată, ştergând toate "urmele" care îi pot aminti de băiat...interesantă este relaţia ei cu tânărul care a produs accidentul...oricum, un film apăsător, psihologic, jucat cu intensitate dramatică de Nicole Kidman şi Aaron Eckhart...

icole Kidman & Aaron Eckhart sunt un cuplu aflat intr-o situatie tragica.Fiecare incearca sa-si acopere durerea, provocata de pierderea unicului fiu, in moduri diferite.

Regia subtilă a lui John Cameron Mitchell și montajul discret al lui Joe Klotz nu fac altceva decât să accentueze ambianța intimă și nostalgică a poveștii. Coloana sonoră compusă de Anton Sanko de o delicatețe și melancolie aparte, devine totodată ecoul durerii personajelor. Acea jale intrinsecă în schimb se cumulează uneori în reale erupții vulcanice, cărora li se adaugă formidabile fluctuații de materii piroclastice sub formă de voce îndurerată și plânset, atingându-și paroxismul în bijuteria de secvență a trezirii la realitate a eroilor.
Film puternic, emoționant, viu, și mai presus de orice real, Rabbit Hole înseamnă o experiență fascinantă și emoționantă în suburbiile New Yorkului, pătrunzând în sânul unei familii îndurerate, simțind și palpitând alături de ei fiece clipă.

Cred ca toti am auzit de-a lungul timpului ca nu este durere\trauma mai mare pt un parinte decat cea a pierderi unui copil, filmul trateaza bine acest subiect (unele famili pot sa treaca cu timpul peste pierderea unui copil, alte famili divorteaza, altele devin niste ''umbre'' a ceea ce au fost odata, etc). Filmul este o drama buna, captivanta, emotionanta, ce trateaza un subiect grav (pierderea singurului copil si urmarile acestei tragice intamplari, cum ar fi: acuzati, remuscari, frustrari, etc)............un film ce merita vizionat cu siguranta!

Film bun, dar se termina cam sec.
Arata cum se poate schimba viata de cuplu de la o tragedie sau un soc.

Minunat filmul.
Merita vazut!
Nu m-am gandit ca va fi atat de bun!

Cred ca filmul are menirea sa demontreze inca o data, daca mai era nevoi, ca Nicole Kidman este una dintre cele mai bune actrite ale momentului. Lasand la o parte subiectul filmului, o drama a zilelor noastre, vreau sa amintesc faptul ca acest rol Becca, a primit o nominalizare la Oscar pe merit.

Un film emotionant, o drama care desi este facuta sa transmita un sentiment de tristete, o face, dar intr-un mod placut, lasand loc si de speranta, nu doar de durere. Interesant de urmarit modalitatile diferite prin care cei doi soti isi plang copilul.

e un fim f bun din pct meu de vedere!...................................

Cu o distributie de exceptie, emotional transparent, condus de Nicole Kidman şi Aaron Eckhart, ambi oferind cele mai bune performanţe ale carierei lor.
uneori, durere mare este pur şi simplu dincolo de cuvinte. Excelent film

Pot oferi multe argumente care să sprijine cinstita dramă americană Rabbit Hole/ Trezirea la realitate, însă nu pot veni cu niciunul că ar fi extraordinar. Cel mai important argument la care mă pot gândi pe moment sunt Nicole Kidman şi Aaron Eckhart, care reuşesc amândoi nişte roluri excepţionale, ce par, văzute din afară, ca un îndelungat înot în adâncul sufletelor a doi soţi – Becca şi Howie Corbett – ce şi-au pierdut copilul în vârstă de numai 4 ani: mişcările lor sunt îngreunate şi obosite, durerea lor e mocnită şi nu răsună decât rareori (au trecut 8 luni de la incident şi au avut puţin timp măcar să îl accepte).

Un film care desi spune multe, este vag, banal sau poate chiar plictisitor, nu facut pentru oricine. Filmul arata o viata foarte trista,se prezinta drama pe care o sufera cele 2 personaje, un adevarat cosmar pentru orice persoana,si poate ca samburele unei asftel de tragedii scos la suprafata, a atras atatea aprecieri. Din pacate din partea mea nu primeste decat un 5, nu m'a impresionat cu nimic, putea fi facut de o mie de ori mai trist si mai convingator, dar na.... nu toti sunt genii

o drama destul de buna ia venit ca o manusa acest film lui Nicole Kidman

e un film plictisitor si fara un final concret nu pot sa cred ca este atat de apreciat .....nu stiu ce poate fi atat de extraordinar la filmul asta !

Unul din elementele care fac filmul o capodoperă e rolul perfect pe care cei doi actori îl fac,în special Nicole Kidman.Se poate comenta,se poate judeca dar niciodată nu va putea fi pe deplin înțeles de cei ce sunt doar martori la această tragedie.Să fi ajutat de o revistă de benzi desenate să treci peste așa ceva este de-a dreptul uimitor.Simpla speranță că în altă lume ești fericit te poate ajuta să treci peste tot?

Interesant filmul.Nu-i de 10, nici de 9, insa un 8 i se poate acorda cu siguranta

E un film plin de emotii; de tristete si faptul ca Nicole a putu pune atata durere in personaj spune mult despre talentul ei. E un film care trebuie vazut, DAR poate ar trebui o atentionare pentru anumite persoane ( aflate in cauza sau prea "slabe de inger" ) .

Rabbit Hole este ca o lecție. Și nu atât o lecție de viață, cât o lecție despre cum să faci un film bun, de calitate. Pentru că trăim într-o vreme în care la Hollywood nu prea mai găsești filme care merită văzute, Rabbit Hole are un rol important în îndreptarea privirii noastre spre adevărata valoare [...]

Un film emotionant si un rol care i-a venit manusa sensibilei Nicole Kidman.

un film cu adevarat trist, mai ales pt cei care, ca si parintii din film , si-au pierdut copilasul, ei nu-si gasesc rostul vietii fara copii. un film lacrimogen as spune, despre care sa nu astepti prea multa actiune. LE DORESC SANATATE TUTUROR PARINTILOR SA AIBA PUTEREA SA-SI CREASCA COPII SANATOSI !

"Rabbit Hole" - Conţinut şi stil
Staţionar, dar şi static

Nu demult, analizând "Aurora" lui Cristi Puiu, arătam că divorţul este cel mai traumatic eveniment din categoria celor de familie - the second worst fiind decesul unui copil. Ambele situaţii au motivaţiile lor, unele evidente, altele surprinzătoare - iar în cel de-al doilea caz, dincolo de compasiune, de sentimentul în mod legitim egoist al pierderii personale, de disperarea în faţa ireversibilului şi revolta contra absurdităţii, se situează imensa bulversare pe care o aduce faptul că, în fond, un copil este ceea ce dă sens vieţii - la nivel atât individual, cât şi de cuplu. Orice părinte ştie că, începând de la testul de sarcină pozitiv, se conturează un proces complex şi profund prin care existenţa familiei se reconfigurează în jurul principalei sale semnificaţii: rolul care-i revine în construirea unui nou destin. Zădărnicirea acestei misiuni (mai ales când se produce subit şi evitabil, ca în cazul unui accident) determină traume mult mai adânci, complicate şi greu gestionabile decât ar putea să pară la prima vedere - şi asupra acestei teme se apleacă noul film al lui John Cameron Mitchell, un actor care, în ultimii zece ani, s-a orientat şi spre regie, cu "Hedwig and the Angry Itch" (2001) şi "Shortbus" (2006), la care se adaugă recentul său scurt-metraj "Lady Grey London" (2011).
Scenaristul David Lindsay-Abaire, adaptându-şi pentru ecran propria piesă laureată a Premiului Pulitzer în 2007, a preferat formula unui film "de stare", cu componentă narativă secundară, urmărind nu atât povestea "trezirii la realitate" (echivalent românesc nu tocmai inspirat al titlului, deşi sună bine - e vorba mai degrabă de o "revenire la normalitate"), cât labirintul inextricabil de frământări pe care le parcurg cei doi soţi în lunile imediat următoare tragediei. Sub acest aspect, filmul este în mod asumat staţionar (ceea ce nu e neapărat rău) şi static (rezultat mai puţin fericit, întrucât demarează lent şi pierde şansa unei implicări prompte şi puternice a spectatorului în universul psihologic atât de problematic al protagoniştilor. David Lindsay-Abaire excelează nu în planul povestirii, ci la nivelul acelor secvenţe de sine stătătoare care, prin combinaţii dramaturgice insolite, marchează reperele definitorii şi resorturile interioare ale dramei - inclusiv cu aportul lui John Cameron Mitchell, care dovedeşte că stăpâneşte cu mână sigură mijloacele filmului intelectual, elegant şi expresiv. Unul dintre cele mai reuşite momente, în acest sens, este cel al pierderii clipului video din telefonul mobil - un mini-accident ce pare să scurtcircuiteze în sens negativ întregul parcurs al vindecării (de fapt, accelerându-l prin înlăturarea unei reminiscenţe din trecut care, dincolo de componenta sa afectivă, începuse să devină un balast inerţial). La fel de semnificativă este scena confruntării dintre Howie (Aaron Eckhart, tot timpul insuportabil de convingător în rolul tatălui impulsiv şi hipersensibil, nu prea inteligent şi nici deosebit de puternic) şi Jason, adolescentul care i-a ucis involuntar (şi absolut nevinovat) copilul (Miles Teller, discret şi autentic, la primul său rol de lung-metraj după trei scurte şi un serial de televiziune) - şi ar mai fi destule exemple, dintre care mă voi mărgini să citez doar momentul accidentului propriu-zis, prezent într-un flash-back compus numai din prim-planuri în ralenti: dialogul de priviri între Jason şi Becca (Nicole Kidman), exprimând laconic, bogat şi expresiv întregul tumult de sentimente al momentului fatal.
De altfel, principala contribuţie la rezolvarea nevoii dramatice o are tocmai sub-plotul acestei relaţii alunecoase dintre ucigaşul inocent (în toate sesurile) şi mama traumatizată. De aici porneşte motivul "vizuinii de iepure" (ca poartă spre un ipotetic univers paralel - refugiu logic şi sentimental, oferind în mod paradoxal acea cale de revenire la normalitate despre care vorbeam, tocmai prin contrapunerea unei lumi imaginare). Din păcate, ipoteza rămâne în mare parte la stadiul de enunţ: banda desenată a lui Jason se rezumă să existe, jucând prea puţin, iar intervenţia ei în viaţa celor doi părinţi e succintă şi nefinalizată - produce un incident major, cu valenţe catalizatoare, dar nu funcţionează în sine. De fapt, prin aceeaşi zonă se situează şi principalul neajuns al filmului: drama personajelor se susţine în primul rând prin cuvinte şi imagini (nenumărate cadre insistent-contemplative, însoţite de o muzică redundantă), apoi cu ajutorul interacţiunilor de moment, şi abia în al treilea rând pe palierul acţiunii coerente de ansamblu (fie şi doar în plan psihologic), care trebuie să constituie în fond coloana vertebrală a oricărui film.
Situaţia e salvată în măsură semnificativă de Nicole Kidman, nominalizată atât la Globul de Aur, cât şi la Oscar. Practic, actriţa reuşeşte să ducă în spinare tot filmul, evitând cu justeţe capcana atât de pernicioasă a deraierilor melodramatice, printr-un joc sugestiv şi subtil, construit mai ales pe priviri (care compensează în mare parte demonstrativismul regisoral al acelor portrete mult prea predominante la care făceam referire mai sus). În ultimă instanţă, interpretarea ei este valorificată printr-o osmoză echilibrată cu regia şi imaginea - Frank G. DeMarco, autorul unei fotografii eterice şi stilizate meticulos, pe care-l cunoaştem atât din "Delirious" (2006), cât şi de la cele două filme anterioare ale lui John Cameron Mitchell. Îl sprijină montajul precis şi rafinat al lui Joe Klotz, în tandem cu muzica lui Anton Sanko (inspirată în sine - dar nu fără a uita suprapunerea ei nu întotdeauna balansată optim cu imaginea). Dincolo de toate ezitările şi dezechilibrele sale, "Rabbit Hole" rămâne totuşi un film de conţinut lucrat cu stil, capabil să acceseze atât resorturile intelectuale ale spectatorului, cât şi resursele sale de sensibilitate.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
1 septembrie, 2011, h. 02:00-03:38
Bucureşti, România

Un film bun pe care il consider "obligatoriu de vazut".

Doamne ce film , superb! asta in primul rand , acuma urmeaza o gramada de randuri.

Nu este prima oara cand intalnesc subiectul asta sensibil dar niciodata nu lam mai vazut dus la o limita sau nu stiu , un punct atat de sensibil si , pur si simplu te atinge , te pui tu intr-o asemenea postura si tot asa .

Aaron Eckhart - este a 3 a oara cand ma uimeste actorul asta cu rolurile lui surprizator de bune interpretate. In filmul asta joaca rolul tatalui care ramane pe loc , nu vrea sa traiasca in continuare , desi are acolo o scanteie , cand vrea sa mai incerce odata sa faca un alt copil .

Nicole Kidman - in schimb , joaca rolul ,,mamei realiste" care are ,,puterea" de a merge mai departe si multe altele , increzatoare dar totusi in ceata , asta la un momendat , pana incepe sa se vada cu adolescentul si totul se cam , cade.

Asa , mi-a placut extrem de mult filmul asta , si il recomand cu acelas drag ,desigur , nu stiu daca este un film de familie sau ceva de genul , eu daca las vedea , tot singur las vedea . Un lucru e sigur , finalul ma cam lasat ,, in copac" adica , cred ca iar trebuii o parte a 2 a doar ca sa vad ce doamne iarta-ma sa intamplat cu cei 2 soti , ce ganduri au avut sau ce solutie au avut pe viitor.

Nu e cu impuscaturi,crime,multe gloante..fara numar zburand in toate directiile..;))..este un film despre sentimente omenesti,dureri tinute in suflet si care rabufnesc la un moment dat.Cu adevarat merita vazut!

Da, lent, dar nu plicticos. Nu sunt de acord cu 'un film in care nu se intampla nimic' - eu cred ca se intampla.... multe. Mi-a placut f. mult, poate pt ca sunt amatoare de 'drame' . :)

Bazata pe o piesa de teatru omonima scrisa de catre dramaturgul David Lindsay-Abaire, drama "Rabbit Hole" ii are in centrul actiunii pe Becca si Howie Corbett, doi soti care se confrunta in moduri diferite cu tragedia pierderii unicului lor copil. In urma cu opt luni, baietelul lor in varsta de 2 ani pe nume Danny a alergat in strada dupa cainele familiei si a fost accidentat mortal de un automobil condus de catre un adolescent.
In vreme ce Howie apeleaza la terapia de grup pentru a depasi socul mortii lui Danny si se imprieteneste cu o mamica care si-a pierdut la randul ei copilul, Becca respinge toate tentativele mamei, surorii si sotului de a o consola si de a se apropia sufleteste de ea, traversand o faza de negare si fiind extrem de furioasa pe Dumnezeu si pe lumea intreaga.
Singura persoana cu care Becca relationeaza si in fata careia isi deschide inima este chiar adolescentul care i-a ucis fiul, un autor de benzi desenate pe nume Jason, care regreta profund consecintele nefaste ale accidentului care i-a influentat si lui in mod negativ existenta.

fiecare traieste durerea diferit asta ii indeparteaza uneori si apropie intr-un final...bine surprinsa drama precum si schimbul de replici dintre mama si bunica

does it ever go away?.....si raspunsul durerea se transforma si devine o parte din tine

Tot filmul nu se intampla nimic. In afara de faptul ca ar trebui sa fim impresionati de drama unei familii, filmul nu ne arata nimic. Nici actori nu au momentele lor cele mai bune. Stiu ca s-a vrut un film elevat, dramatic, care sa prezinte o pagina din viata unui cuplu, insa nici acest moment nu este prezentat foarte bine. Am impresia ca filmul a dorit sa arate multe, insa a reusit foarte putin. Aaron Eckhart mai bine ramanea la filme gen "Thank you for smoking". Nu poti sa joci intr-un film dramatic si sa ai afisat tot filmul pe fata un ranjet stupid. Nicole Kidman nu prinde cel mai bun rol al ei. Poate cu alti actori filmul ar fi iesit mult mai bun, insa asa. Au incercat cate ceva din fiecare, insa nu le-a iesit mai nimic.

Am urmarit filmul cu acelasi nod in gat provocat de subiectul ce nu are cum sa te lase rece,dar deja pe la jumatatea filmului imi doream sa se termine mai repede,cred ca lupta pentru existenta din viata noastra de zi cu zi ne-a amortit simturile,am inceput sa percep putin estompat dramele altora!De retinut ideea de care se agata Becca,cea cu universurile paralele posibile,in care alterego-urile noastre se descurca mai bine decat noi...Si mult mai emotionant mi sa parut rolul mamei Beccai!

Pentru mine ar fi obligatoriu de vazut. Adica ma bucur ca am facut-o..
Incredibila actrita asta.. daca inca nu ma convinsesem ca e preferata mea..

Si-mi place mult relatia dintre ei. Chiar daca pare trista, se simte ca are baza aia solida inca vie. Chiar daca par sa se resemneze, de fapt in interior lupta si fac multe ca sa le fie "bine". Binele ala despre care vorbeste si ea.. dar care se va schimba pozitiv. I-am apreciat pe rand, pe fiecare.. ba ea ne facea sa o iubim si sa o admiram pur si simplu, ba el.. deseori amandoi. Ehe.. Dar cel mai mult mi-a placut cand el i-a zis chinezoaicei "Imi pare rau" si a plecat :D iuhuhuhu.. A trebuit sa se duca totusi, ca sa ne arate ca uneori putem alege calea mai simpla. Care oricum nu ar fi dus nicaieri. Dar el a ales calea mai grea: sa nu ignore, sa nu incerce sa o inlocuiasca..; O cale care i-a adus din nou impreuna :) nu doar fizic.

Frumos film!

Este un film bun, inspirat dintr-un fapt real. Totusi parca mi-as fi dorit mai mult de la scenariu si de la prestatia actorilor.

Nicole Kidman & Aaron Eckhart sunt un cuplu aflat intr-o situatie tragica.Fiecare incearca sa-si acopere durerea, provocata de pierderea unicului fiu, in moduri diferite.

A fost un film bun, dar sa nu va asteptati la ceva special pt. ca nu prea are nimic special in afara de interpretarea lui Nicole Kidman.
E un film calm, emotionant trist cam plicticos dar intr-un cuvant e un film bun.
Dc. tot e perioada premiilor hai sa zic ceva si despre interpretarea lui Nicole Kidman , e foarte buna nu ma uimit chiar atat de tare dar e buna pt.ca parca devine una cu personajul, emotiile prin care personajul ei trece il joaca genial parca nici nu ar fi o Nicole Kidman ci doar personajul ei deci a jucat chiar foarte bine. Nota 7.

CoolRank: 8/10
- atmosfera & entertainment: 7/10
- regie: 8.5 /10
- actori: 9/10
- scenariu: 8/10
- montaj: 7.5/10
Nota IMDb: 7.5/10
Rabbit Hole este cea mai buna drama pe care am vazut-o anul asta. Filmul are acea calitate de a oferi privitorului si iubitorului de drame exact ceea ce-si doreste. Un subiect foarte sensibil este expus intr-un mod care pur si simplu te cutremura, iar maestria actorilor fac acest film sa ajunga in my top 10.
The only way out is through
Rabbit Hole spune povestea unui cuplu care se izbeste de o tragedie care-i va urmari ...

un film destul de bun. ( nu cred ca v-a creste natalitatea cu acest film)

Ambii actori atat Nicole Kidman cat si spre surprinderea mea Aaron Eckhart fac doua roluri reusite in acest film despre lupta unui cuplu de a depasi durerea provocata de pierderea unicului fiu intr-un accident.Am mai vazut filme care aveau la baza acest subiect insa scenariul deosebit si interpretarea celor doua vedete fac acesta productie reusita

Bun dar lent construit, poate lejer sa traga pe dreapta orice privitor care nu prea se intelege cu genul asta de film, film de actor daca merge zis asa, daca nu merge zic eu.. care sa scoata in evidenta mai mult prestatia actoriceasca decat povestea filmului in sine, ca dovada Nikole Kidman care`i deja o candidata serioasa la Oscar . De vazut doar pentru amatorii de drame, sau cum a fost si cazu’ meu pentru Kidman.

A aparut pe torenti. In cinematografe nu stiu daca il vom viziona prea curand.

Dupa ce a fost proiectat la diverse festivaluri internationale pe parcursul ultimelor luni, ieri seara a avut loc premiera oficiala a dramei “Rabbit Hole”. De la eveniment, desfasurat @Paris Theatre din New York, nu putea lipsi protagonista filmului, actrita Nicole… Citeste in continuare

Cand va aparea si la noi acest film ? Nu gasesc niciunde data premierii in RO. Merci