Părerea criticului
Îl ştiam pe John Cameron Mitchell din Shortbus şi Hedwig and the Angry Inch, iar în 2009, când s-a anunţat că Nicole Kidman va juca în cel de-al treilea film al regizorului, decizia ni s-a părut cam riscantă pentru actriţă, în contextul în care Shortbus a fost considerat de membrii comisiei de rating a CNC, acum câţiva ani, drept echivalentul unui film pentru adulţi. Dacă te aştepţi ca Rabbit Hole să fie în vena predecesoarelor sale, trezeşte-te la realitate, căci nu e cazul. Poţi vedea de ce de vineri, când filmul se lansează în cinematografele Hollywood Multiplex şi Movieplex din Bucureşti.
Nicole Kidman şi Aaron Eckhart sunt Becca şi Howie Corbett, un cuplu a căror viaţă a fost perfectă până când, cu câteva luni înainte de evenimentele descrise în film, o tragedie înfiorătoare a distrus totul. Din fericiţii posesori ai visului american, Becca şi Howie s-au trezit ca nişte victime ale unei naufragiu, pescuind dintre dărâmături rămăşiţe ale vechii lor existenţe, rămăşiţe pe care încearcă să clădească o nouă viaţă. Pe umerii celor doi actori stă întreaga greutate a filmului, iar John Cameron Mitchell îşi consolidează prestigiul unui regizor extrem de atent cu protagoniştii săi: nicio replică falsă, niciun gest nejustificat, nicio exagerare melodramatică nu dăunează subiectului incomod, dar adesea mai amuzant decât te-ai putea aştepta de la context.
Totul se învârte în jurul modului în care cei doi soţi încearcă să se lege (sau poate să se despartă?) de trecut. Un filmuleţ pe iphone poate fi unica verigă ce ţine totul laolaltă. Sau o conversaţie cu rudele? Sau una cu cel pe umerii căruia atârna vina tragediei? Iarba fumată în maşină ajută? O relaţie extraconjugală? Mitchell întinde fire ca de păianjen şi explorează noi teritorii de învingere a durerii în cel de-al treilea film al său, în care îţi vor plăcea şi actorii secundari (mai ales Dianne Wiest în rolul lui Nat, mama Beccăi).
Dacă intri la acest film care ajunge mult prea târziu pe ecranele din ţară (avut proiecţii în cadrul festivalului Transilvania, în iunie), s-ar putea să-ţi mulţumeşti: nu strică niciodată să-ţi aminteşti că inevitabilul se poate produce oricând şi că ar fi o idee foarte bună să nu laşi pe mâine ce poţi face azi. Trezirea la realitate categoric nu este pentru amatorii de entertainment, ce pentru spectatorii doritori de mai mult decât câteva ore de uitare. La prima vedere poate că titlul în limba română nu este foarte inspirat, dar respectă fidel esenţa dramei lui Becca şi Howie. Categoric avem ce învăţa din ea...
Nicole Kidman şi Aaron Eckhart sunt Becca şi Howie Corbett, un cuplu a căror viaţă a fost perfectă până când, cu câteva luni înainte de evenimentele descrise în film, o tragedie înfiorătoare a distrus totul. Din fericiţii posesori ai visului american, Becca şi Howie s-au trezit ca nişte victime ale unei naufragiu, pescuind dintre dărâmături rămăşiţe ale vechii lor existenţe, rămăşiţe pe care încearcă să clădească o nouă viaţă. Pe umerii celor doi actori stă întreaga greutate a filmului, iar John Cameron Mitchell îşi consolidează prestigiul unui regizor extrem de atent cu protagoniştii săi: nicio replică falsă, niciun gest nejustificat, nicio exagerare melodramatică nu dăunează subiectului incomod, dar adesea mai amuzant decât te-ai putea aştepta de la context.
Totul se învârte în jurul modului în care cei doi soţi încearcă să se lege (sau poate să se despartă?) de trecut. Un filmuleţ pe iphone poate fi unica verigă ce ţine totul laolaltă. Sau o conversaţie cu rudele? Sau una cu cel pe umerii căruia atârna vina tragediei? Iarba fumată în maşină ajută? O relaţie extraconjugală? Mitchell întinde fire ca de păianjen şi explorează noi teritorii de învingere a durerii în cel de-al treilea film al său, în care îţi vor plăcea şi actorii secundari (mai ales Dianne Wiest în rolul lui Nat, mama Beccăi).
Dacă intri la acest film care ajunge mult prea târziu pe ecranele din ţară (avut proiecţii în cadrul festivalului Transilvania, în iunie), s-ar putea să-ţi mulţumeşti: nu strică niciodată să-ţi aminteşti că inevitabilul se poate produce oricând şi că ar fi o idee foarte bună să nu laşi pe mâine ce poţi face azi. Trezirea la realitate categoric nu este pentru amatorii de entertainment, ce pentru spectatorii doritori de mai mult decât câteva ore de uitare. La prima vedere poate că titlul în limba română nu este foarte inspirat, dar respectă fidel esenţa dramei lui Becca şi Howie. Categoric avem ce învăţa din ea...
