Părerea criticului
In orice caz, lui Helen nici prin cap nu i-ar fi trecut ca o sa fie mama de azi pe maine. Helen, adica: pantofi cu toc (cu ei se deschide „Mamica de ocazie” /„Raising Helen” de Garry Marshall), viata de petreceri & defilari de moda, un iubit model & un job cool la „Dominique”.

Dar Helen are trei surori, iar una dintre ele are proasta inspiratie sa moara in timp ce Helen era la un brunch top cu prietenii, intr-un restaurant sic... Si iat-o pe Helen cu trei copii pe cap! Fata mai mare are un inceput de mustacioara & pare latino - in orice caz, petrece cam mult timp cu baietii. Fata mai mica scoate muci din nas la defilarile de moda si-i arata lui Dominique (“Da draguta, sunt verde Prada… Dar nu se mai poarta sezonul asta!”) Iar baiatului ii put picioarele.

Si toti se muta din Manhattan in Queens, unde e o comunitate interrasiala foarte plina de umanitate mereu gata sa te ajute, iar Helen cunoaste un pastor luteran mereu scos din cutie (cutia milei), si-si schimba jobul cool cu unul de receptionera la un magazin de masini de ocazie, si toata lumea e in fine libera si fericita si – opriti-ma sa nu vars: filmul acesta e cea mai gretoasa piesa de moralitate republicana marca Bush jr. de la “Sweet Home Alabama” incoace! Doar ca ala avea mai mult haz.


Helen e Kate Hudson, care incearca sa ne convinga ca rolul de mamica de ocazie/periferie e mai bun decat acela de „party girl” cool... yeah, nice try! Pastorul e John Corbett, care ultima oara cand l-am vazut se casatorise cu o grecoaica, tot cu mustacioara, in “My Big Fat Greek Wedding” - lucru care probabil i-a cauzat, uite unde-a ajuns. In fine, Helen Mirren e Dominique (sac parizian in plin Manhattan) si-i mare pacat ca nu ea este Helen din titlu: tipa are clasa… Apropo: daca mergeti la film, luati plasa!