O drama tensionata, o tragedie prezentata fără perdea. Protagoniștii la înălțime, cu un plus pentru Mastroianni. Un film care te trezește, un moment întunecat al istoriei, martiriu vs brutalitate. Valoarea sacrificiului aici judeca partea opusa. O rana deschisa care nu poate fi vindecata. Sa speram ca istoria nu se va mai repeta niciodată, spre binele celor care vor veni dupa noi. Prețuiți viata parca ne spune regizorul. Vizionare plăcuta.
blacksea_rider
pe 16 August 2017 21:17
Din distributie lipsesc multi actori...printre ei,Delia Boccardo...
Iulidesprefilme
pe 06 Aprilie 2017 16:44
Un fapt istoric tragic tratat cinematografic de un reputat regizor angajat precum Cosmatos, cu un duo actoricesc remarcabil, format din actori ca Richard Burton și Marcello Mastroianni...Finalul cu ei doi în prim-plan e șocantă...Merită vizionat !
cezarika21
pe 06 Aprilie 2017 09:35
23 martie 1944. Un batalion SS defilează pe străzile Romei ca un act provocator la adresa populației romane. Acționând după un plan pregătit din timp, o mână de partizani comuniști plasează o bombă pe îngusta via Rasella aflată pe traseul defilării, iar soldații germani, originari din nordul Italiei, cad secerați. Urmează represaliile germane, iar peste 300 de italieni sunt împușcați în ceea ce este azi cunoscut ca ”Masacrul de la Roma”. Fapt istoric real.
Pornind de la aceste evenimente tragice, un romancier american a scris o carte de ficțiune, care a stat la baza acestui film. Nu ar fi fost nimic rău cât timp s-ar fi respectat acuratețea istorică, iar ficțiunea nu ar fi denaturat adevărul, omițând apartenența politică a partizanilor și transformându-l pe colonelul SS implicat în masacru (în fond un semianalfabet fanatic nazist) într-un om educat, măcinat de conflictul între datoria respectării ordinelor și propria sa conștiință. Nu a fost nici pe departe așa. Atentatul de pe via Rasella a fost un act terorist premeditat, absolut inutil, ce a fost organizat de comuniști fără nicio preocupare pentru consecințele ulterioare. Răspunsul naziștilor a fost pe măsură: o crimă de război nejustificabilă. Cine a câștigat? Absolut nimeni.
Acțiunea este organizată realist și credibil, în ciuda aspectelor controversate descrise anterior, și poate fi considerată o lecție de istorie necesară. Ceea ce conferă valoare filmului este însă confruntarea de idei ce-i opune pe colonelul Kappler (interpretat de Richard Burton) și pe părintele Antonelli (Marcello Mastroianni), o confruntare între doi oameni educați (cel puțin în film) cu privire la valoarea vieții și a necesității de a-ți asculta în primul rând propria conștiință și abia apoi de a urma orbește ordinele primite. Nota mea: 7,5.
balta67verde
pe 05 Aprilie 2017 09:21
Film acceptabil. Mastroianni este un actor exceptional, Burton nu prea se potriveste in filmele de razboi, cum s-a vazut si in Steiner II sau in filmul iugoslav despre Tito si partizanii lui.
Pornind de la aceste evenimente tragice, un romancier american a scris o carte de ficțiune, care a stat la baza acestui film. Nu ar fi fost nimic rău cât timp s-ar fi respectat acuratețea istorică, iar ficțiunea nu ar fi denaturat adevărul, omițând apartenența politică a partizanilor și transformându-l pe colonelul SS implicat în masacru (în fond un semianalfabet fanatic nazist) într-un om educat, măcinat de conflictul între datoria respectării ordinelor și propria sa conștiință. Nu a fost nici pe departe așa. Atentatul de pe via Rasella a fost un act terorist premeditat, absolut inutil, ce a fost organizat de comuniști fără nicio preocupare pentru consecințele ulterioare. Răspunsul naziștilor a fost pe măsură: o crimă de război nejustificabilă. Cine a câștigat? Absolut nimeni.
Acțiunea este organizată realist și credibil, în ciuda aspectelor controversate descrise anterior, și poate fi considerată o lecție de istorie necesară. Ceea ce conferă valoare filmului este însă confruntarea de idei ce-i opune pe colonelul Kappler (interpretat de Richard Burton) și pe părintele Antonelli (Marcello Mastroianni), o confruntare între doi oameni educați (cel puțin în film) cu privire la valoarea vieții și a necesității de a-ți asculta în primul rând propria conștiință și abia apoi de a urma orbește ordinele primite. Nota mea: 7,5.