Este un film, cu adevărat special, pe care trebuie să-l urmărești decuplat de la alți stimuli ( telefon, pisică, vecini etc). Altfel nu ai nicio șansă de a intra în atmosfera/tensiunea creată de Kurosawa. Din păcate eu nu am reușit azi.
Dar sigur o să încerc altădată.
lili22
pe 02 Aprilie 2023 21:38
Minunat film, nici nu poti sa crezi.ca au trecut peste 70 de ani de cand a fost realizat.Din film nu poti sa nu remarci prestatia lui Toshiro Mifune.
Pana la urma nu stiu care poveste a fost adevarata
andrei_oarga
pe 11 Noiembrie 2022 20:47
Un film excepțional cu o poveste sfâșietoare spusa din patru puncte de vedere într-un mod cât mai complex si care te tine conectat pe toată durata sa,Akira Kurosawa are o regie ca la carte iar toți actorii si-au intrat fantastic in roluri,obligatoriu de vazut pentru orice cinefil!
mihaelatb
pe 29 August 2019 19:19
Daca si la filme s-ar da note ca la patinaj, ar fi perfect. Pentru ca executia tehnica este de 10.
Cele patru versiuni ale aceleiasi povesti, fiecare din ele ocrotind onorabilitatea povestitorului. Dar acea impresie artistica, dorinta de-a mai revedea o secventa sau alta,(asa cum recitim pasaje din cartile pe care le iubim) este absenta. Nu pot sa vibrez la salturile si miscarile necontrolate, ca ale unui nebun, ale personajului jucat de Toshiro Mifune. Nu ma misca ploaia ce cade incontinuu sibolizand mai stiu eu ce. Recunosc este perfect gandit, minunat regizat, pe un scenariu original , dar nu cred ca voi mai simti nevoia sa-l vad.
sabinalin
pe 25 Decembrie 2018 22:00
O alegorie, infrangerea Japoniei la capatul celui de-al doilea razboi mondial , bombele atomice aruncate la Hiroshima si Nagasaki ingenunchind un popor care nu parea ca va putea fi ingenuncheat, comentatorii au cautat sa inteleaga toate sensurile, nu s-au pus de acord, singurul care le stie pe toate e marele regizor care a fost Akira Kurosawa si el nu mai e printre noi, atat timp cat a fost n-a gasit de cuviinta sa ne dezvaluie intregul, asa se intampla cu marile creatii, intotdeauna se descopera sensuri noi, prospetimea e aceeasi, au trecut aproape sapte decenii si filmul e la fel de puternic intru simplitatea lui cea plina de complexitate, obligatoriu de vazut de orice cineast care se respecta.
borisvultur
pe 15 Aprilie 2018 23:29
Am revăzut filmul lui Kurosawa din 1950 și...„m-am speriat” : e la fel de genial, după atâtea decenii! Ploaia ca un potop, compoziția ingenioasă, relativitatea adevărului, Boleroul lui Ravel...O regie incredibil de modernă, cu inflexiuni de tragedie greacă, cu „viața omului fragilă ca roua de dimineață”...
Robert.Chetan
pe 18 Decembrie 2017 23:43
Fiecare marturisire la crima il avantajeaza pe cel care o povesteste(si el parte din actiune) dar care e de fapt adevarul? Un film despre psihologia umana,sunt mult pe aceasta tema dar nu imi vine in minte unul care sa puna in evidenta dualitatea caracterului uman la fel cum o face acest film.In aparenta complicat daca ii intelegi mesajul iti dai automat seama ca este un film de mare valoare artistica.CAPODOPERA...
Stephen2D
pe 20 Aprilie 2016 11:30
radu3455
pe 04 Iulie 2014 12:17
un film ce nua fost chiar pe gustul meu,nu pot spune ca este un film rau doar ca nu mi-a placut maniera in care a fost relatata actiunea
cezarika21
pe 17 Aprilie 2014 08:56
Sub acoperişul străvechi şi ruinat al porţii Rashōmon (Poarta Demonului) din Kyoto, trei oameni (un călugăr budist, un tăietor de lemne şi un trecător) se adăpostesc de o ploaie torenţială şi discută un incident produs de moartea sângeroasă a unui samurai. Cele patru versiuni ale poveştii sunt însă contradictorii, iar în final reiese că niciunul dintre cei patru povestitori nu a spus adevărul, ei dorind să-şi protejeze propria onoare pe care o pun deasupra adevărului. Culmea este că versiunea cea mai apropiată de realitate pare a fi şi cea mai neverosimilă, iar ascultătorii o consideră mincinoasă.
Dincolo de adevărul cu privire la moartea samuraiului, filmul “Rashōmon” este o meditaţie cu privire la dualitatea caracterului moral al omului: combinaţia între bine şi rău, între bunătate şi josnicie. Preotul susţine că cele auzite i se par a fi mai îngrozitoare decât molimele, foametea, focul sau războiul şi i-au zdruncinat credinţa în oameni. Trecătorul afirmă că toţi oamenii sunt răi: “Dar există cineva care este într-adevăr bun? Poate că bunătatea este să faci doar ceea ce crezi. (...) Omul preferă să uite ceea ce nu-i place şi să creadă propriile minciuni. E mai uşor aşa!”. În faţa preotului care susţine speriat că “dacă nu mai credem în nimeni, lumea asta e un iad”, trecătorul îi răspunde: “ Da, lumea asta e un iad! (…) Se zice că infamia oamenilor l-a făcut să fugă pe demonul care locuia la Rashōmon! (…) Câinii o duc mai bine în ziua de azi. Dacă nu eşti egoist nu poţi supravieţui. ” Finalul surprinzător oferă totuşi o speranţă că bunătatea va învinge răutatea ce sălăşluieşte în sufletele oamenilor, iar omenirea va avea o şansă de a supravieţui.
“Rashōmon” este o capodoperă a cinematografiei universale atât din punct de vedere al subiectului, cât şi ca realizare artistică. Scenariul este simplu, dar briliant, iar interpretările actorilor sunt excepţionale aproape în totalitate. Regia lui Akira Kurosawa este genială, alternând luminile şi umbrele în mod expresiv pe tot parcursul filmului, combinând planurile la distanţă cu prim-planurile şi gros-planurile, compunând o secvenţă dintr-un număr mare de instantanee scurte sau folosindu-se de sunetele pădurii alăturate unei adaptări emoţionante a piesei “Boléro” a lui Maurice Ravel (o prezenţă destul de neaşteptată într-un film asiatic).
Iulidesprefilme
pe 12 August 2013 22:06
În 1951, Academia Americană de Film apreciază această performanţă artistică acordându-i un Oscar pentru Cel mai bun film străin.
cosmin_kedii
pe 22 Martie 2013 13:34
"Rashomon" este cu adevărat sublim cu privire la toate punctele, conducerea și editarea este excelenta, fiecare plan este o sărbătoare pentru ochi, intriga este profundă și interesantă. Caracterele sunt bine studiate iar coloana sonora este foarte buna
pisicuta1
pe 14 Ianuarie 2013 14:27
un film deosebit,mi a placut f mult,pacat ca lumea
nu l a vazut si prefera sa vada filme comerciale!
stalex
pe 01 Noiembrie 2012 17:30
Film bun. Foarte interesante nuantele din cele patru relatari ale aceleiasi intamplari. Finalul m-a descumpanit putin, mi se pare cam simplist si demonstrativ. Nota 10 pentru interpretarile lui Toshiro Mifune si Takashi Shimura.
alex_il_fenomeno
pe 12 Aprilie 2012 09:53
o productie geniala , care fac cuvintele sa fie de prisos ! este atat de complex in desfasurare , cel putin in desfasurarea actiunii , deoarece inceputul este unul chiar relaxant , realizat intr-o atmosfera ambianta . apoi incepe totul , povestea fiind spusa din mai multe puncte de vedere , realizandu-se un joc psihologic in care te intrebi : care este adevarul din poveste ? , ce s-a intamplat cu adevarat ? , ca in final sa ajungi sa nu stii cine minte ! iar deznodamantul , atat de impresionant , te lasa fara cuvinte ! Akira Kurosawa a demonstrat din nou de ce este un mare cineast ! a realizat un film care merita vazut cu numeroase ocazii !
aayana
pe 28 Ianuarie 2011 02:13
Patru oameni, patru versiuni diferite pentru aceeaşi întâmplare. Nimic ciudat până aici dar, în momentul în care vezi că cele zece mici diferenţe sunt de fapt cei zece elefanţi, te întrebi cine are dreptate.
Regizorul condamnă egoismul şi spune că lipsa încrederii în oameni face pământul să devină un iad. Până şi un preot e pe cale să-şi piardă credinţa dar, adevărul are formele sale de a ieşi la iveală, de a pătrunde în suflet.
Rashomon este un alt film foarte bun marca Akira Kurosawa. Alături de el menzionez Ikiru şi Seven Samurai.
ovidiudincr
pe 27 Decembrie 2010 02:10
pacat ca nu si-a dat nimeni cu pararea despre filmul acesta pana acum...e pur si simplu fabulos...finalul:cireasa de pe tort
p.s:vizionare placuta.
Dar sigur o să încerc altădată.
Pana la urma nu stiu care poveste a fost adevarata
Cele patru versiuni ale aceleiasi povesti, fiecare din ele ocrotind onorabilitatea povestitorului. Dar acea impresie artistica, dorinta de-a mai revedea o secventa sau alta,(asa cum recitim pasaje din cartile pe care le iubim) este absenta. Nu pot sa vibrez la salturile si miscarile necontrolate, ca ale unui nebun, ale personajului jucat de Toshiro Mifune. Nu ma misca ploaia ce cade incontinuu sibolizand mai stiu eu ce. Recunosc este perfect gandit, minunat regizat, pe un scenariu original , dar nu cred ca voi mai simti nevoia sa-l vad.
Dincolo de adevărul cu privire la moartea samuraiului, filmul “Rashōmon” este o meditaţie cu privire la dualitatea caracterului moral al omului: combinaţia între bine şi rău, între bunătate şi josnicie. Preotul susţine că cele auzite i se par a fi mai îngrozitoare decât molimele, foametea, focul sau războiul şi i-au zdruncinat credinţa în oameni. Trecătorul afirmă că toţi oamenii sunt răi: “Dar există cineva care este într-adevăr bun? Poate că bunătatea este să faci doar ceea ce crezi. (...) Omul preferă să uite ceea ce nu-i place şi să creadă propriile minciuni. E mai uşor aşa!”. În faţa preotului care susţine speriat că “dacă nu mai credem în nimeni, lumea asta e un iad”, trecătorul îi răspunde: “ Da, lumea asta e un iad! (…) Se zice că infamia oamenilor l-a făcut să fugă pe demonul care locuia la Rashōmon! (…) Câinii o duc mai bine în ziua de azi. Dacă nu eşti egoist nu poţi supravieţui. ” Finalul surprinzător oferă totuşi o speranţă că bunătatea va învinge răutatea ce sălăşluieşte în sufletele oamenilor, iar omenirea va avea o şansă de a supravieţui.
“Rashōmon” este o capodoperă a cinematografiei universale atât din punct de vedere al subiectului, cât şi ca realizare artistică. Scenariul este simplu, dar briliant, iar interpretările actorilor sunt excepţionale aproape în totalitate. Regia lui Akira Kurosawa este genială, alternând luminile şi umbrele în mod expresiv pe tot parcursul filmului, combinând planurile la distanţă cu prim-planurile şi gros-planurile, compunând o secvenţă dintr-un număr mare de instantanee scurte sau folosindu-se de sunetele pădurii alăturate unei adaptări emoţionante a piesei “Boléro” a lui Maurice Ravel (o prezenţă destul de neaşteptată într-un film asiatic).
nu l a vazut si prefera sa vada filme comerciale!
Regizorul condamnă egoismul şi spune că lipsa încrederii în oameni face pământul să devină un iad. Până şi un preot e pe cale să-şi piardă credinţa dar, adevărul are formele sale de a ieşi la iveală, de a pătrunde în suflet.
Rashomon este un alt film foarte bun marca Akira Kurosawa. Alături de el menzionez Ikiru şi Seven Samurai.
p.s:vizionare placuta.