Sinopsis
Un soldat roman (Ovidiu Niculescu) dezerteaza in timpul conflictului din martie ´90 de la Tg. Mures. Se ascunde la un canton unde incepe o poveste de dragoste cu fata cantonierului (Imola Kezdi), impotriva adversitatii cantonierului maghiar (Gheorghe Dinica). Conflictul din strada se muta in bucatarie.
Filmul a fost realizat in doua versiuni: una pentru televiziune, in 1997, si una pentru cinematografe, lungmetraj, cu premiera in 2001.
"O poveste de dragoste pe un fundal de adversitate etnica, o poveste cu personaje putine, dificil de filmat, cu o distributie decisiva pentru care am calatorit de mai multe ori pe ruta: Cluj, Oradea, Tg. Mures, astfel descoperind-o pe Imola Kezdi, o poveste care trebuia sa fie filmata vara si natural ca aceasta s-a intimplat sa fie iarna, care mi-a oferit posibilitatea de a lucra cu "marele si notabilul" Gheorghe Dinica, un film realizat in conditii pure-adevarate-tipic de fruste de Europa de Est... Dificultatea primordiala era de a face o poveste credibila si de a tine balanta unui conflict in care fiecare tabara (in cazul nostru, romana sau maghiara) isi cerea partea. Imi placea povestea, mai ales pentru ca opera cu individualitati, in travaliul regizoral am putut s-o dezvolt, iar aceasta problematica de conflict etnic, in care energiile negative se dezvolta exponential, obturind rationalitatea, nu imi era straina" (Marius Theodor Barna).
"Acest film este un avertisment. Ideea mi-a venit in martie '90 la TG.Mures, cand fugeam pe strazi ca sa nu fiu prins la mijloc si strivit. Am inercat sa reduc conflictul la esenta, l-am inghesuit in bucatarie, unde continua dezlantuit, printre oale si cratiti, dupa aceiasi logica a raului, numai ca protagonsitii sunt diferiti" (Rasvan Popescu).
"Filmul, defaimator sub aspectul ideilor si primitiv sub cel al limbajului, a fost finantat de TVR sub directia regizorului Stere Gulea" (Tudor Caranfil).
Filmul a fost realizat in doua versiuni: una pentru televiziune, in 1997, si una pentru cinematografe, lungmetraj, cu premiera in 2001.
"O poveste de dragoste pe un fundal de adversitate etnica, o poveste cu personaje putine, dificil de filmat, cu o distributie decisiva pentru care am calatorit de mai multe ori pe ruta: Cluj, Oradea, Tg. Mures, astfel descoperind-o pe Imola Kezdi, o poveste care trebuia sa fie filmata vara si natural ca aceasta s-a intimplat sa fie iarna, care mi-a oferit posibilitatea de a lucra cu "marele si notabilul" Gheorghe Dinica, un film realizat in conditii pure-adevarate-tipic de fruste de Europa de Est... Dificultatea primordiala era de a face o poveste credibila si de a tine balanta unui conflict in care fiecare tabara (in cazul nostru, romana sau maghiara) isi cerea partea. Imi placea povestea, mai ales pentru ca opera cu individualitati, in travaliul regizoral am putut s-o dezvolt, iar aceasta problematica de conflict etnic, in care energiile negative se dezvolta exponential, obturind rationalitatea, nu imi era straina" (Marius Theodor Barna).
"Acest film este un avertisment. Ideea mi-a venit in martie '90 la TG.Mures, cand fugeam pe strazi ca sa nu fiu prins la mijloc si strivit. Am inercat sa reduc conflictul la esenta, l-am inghesuit in bucatarie, unde continua dezlantuit, printre oale si cratiti, dupa aceiasi logica a raului, numai ca protagonsitii sunt diferiti" (Rasvan Popescu).
"Filmul, defaimator sub aspectul ideilor si primitiv sub cel al limbajului, a fost finantat de TVR sub directia regizorului Stere Gulea" (Tudor Caranfil).
