Părerea criticului
Scapă cine poate/Ready or Not duce conflictul obişnuit al tinerei soţii cu socrii la propriu, într-o cursă nocturnă pentru supravieţuire. Este o comedie horror de tip slasher, în linia filmelor de groază Cabin in the Woods, The Most Dangerous Game, You're Next - în care eroii negativi vânează personajele principale sub forma unui joc bizar şi sângeros, iar ceea ce rezultă este un film de groază plin de suspans, dar şi o critică generală la adresa celor bogaţi şi cu aere de aristocraţi.

Noaptea nunții unei mirese ia o întorsătură terifiantă când familia excentrică a proaspătului mire o forțează pe tânără să ia parte la un joc înspăimântător. În curând Grace (Samara Weaving) descoperă cu spaimă că ea este prada, şi victima unei vânători sângeroase în acest horror independent, echivalentul anului 2019 a horror-ului ieşit din tipare şi mult apreciat al anului 2017 Get Out-Fugi!.

Grace nu scapă cu graţie (cum îi sugerează numele) de urmăritorii ei, ci cu duritatea învăţată probabil într-o copilărie grea, luptându-se corp la corp, sărind de la înălţime, încasând lovituri şi multe altele.
Împinsă la limitele ei fizice şi emoţionale, Grace devine extrem de hotărâtă nu doar să rămână în viaţă, dar şi să schimbe jocul sângeros în care este implicată prin orice mod posibil. Scenariştii, se vede, au apreciat filme precum clasicul Rosemary's Baby, în care Mia Farrow a jucat rolul principal, o femeie chinuită dar tenace. Miza este una letală, iar filmul este perfect axat pe personaj. Scapă cine poate/Ready or Not este înspăimântător şi totuşi nu este lipsit de o notă de umor şi una de absurd.
Grace e o tânără mireasă care vine la pachet cu un trecut problematic: a crescut cu mai multe serii de părinţi adoptivi iar aceste experiențe au călit-o. Acum are de-a face cu o nouă „mamă”, preţioasa ei soacră Becky (Andie MacDowell), care pare că nu se enervează niciodată, dar care - dincolo de severitate - dă semne de furie. Grace, prezentată publicului ca nou-venita într-o familie caracterizată de bizare ritualuri secrete, se vede forțată să joace „jocul” noii sale familii. Noua sa familie locuiește într-o casă veche plină de coridoare secrete şi de arme deghizate în artefacte decorative. Casa e sinistră, întunecoasă şi cu scârţâituri tenebroase, fiind moştenită de la vechile generaţii, care privesc cu severitate din portretele de pe pereţi. Totuşi, filmul aduce o notă veselă: Grace, deşi mireasă îmbrăcată în alb, nu e chiar domnişoara naivă şi neajutorată, şi nici membrii familiei soţului nu reuşesc să îşi mascheze personalitatea dezagreabilă.

În locul acestor clişee, în loc să insiste pe diferenţele sociale dintre Grace şi scorţoşii ei socri, conflictul se derulează mult mai la suprafață: un sângeros joc de v-aţi-ascunselea. Pe măsură ce Grace (ajutată în secret de însuşi soţul ei) încearcă să scape de urmăritorii ei, filmul recurge la strategii mai degrabă raţionale şi logice decât ingenioase. Grace nu are nevoie să dea dovadă de o creativitate extremă în supravieţuire, dialogul depăşind în isteţime acţiunea.

Grace nu scapă cu graţie (cum îi sugerează numele) de urmăritorii ei, ci cu duritatea învăţată probabil într-o copilărie grea, luptându-se corp la corp, sărind de la înălţime, încasând lovituri şi multe altele. Acest ton întunecat nu pare totuşi unul sadic mulţumită interpretării puternice ale lui Weaving, „noua” Robbie Margot.

Scenariul filmului a fost supervizat de James Vanderbilt (Zodiac).