Părerea criticului
Dacă există vreo certitudine în ceea ce priveşte filmele lunii august, aceasta este că actorii din Greu de pensionat 2 s-au distrat de minune la filmări. Comedia lansată vineri debordează de energie şi entuziasm şi compensează haosul total din scenariu cu situaţii imprevizibile şi momente comice pe măsură. Astfel, Greu de pensionat 2 devine o soluţie bună pentru petrecut două ore în cinema, chiar dacă sunt minime şanse să ţi-l mai aminteşti după derularea genericului de final.

Bruce Willis este din nou Frank Moses, specialist în operaţiuni secrete ieşit la pensie. Alături de el, prietenii Marvin (John Malkovich) şi Victoria (Helen Mirren) trebuie să ia urma unui arme nucleare imposibil de detectat şi în stare să ucidă milioane de oameni. Este o miză mare pentru eroi, nevoiţi să lege noi alianţe, să reînnoade prietenii vechi şi să admită că lumea spionajului este mai volatilă decât credeau. Lumea spionajului este şi explozivă, iar regizorul Dean Parisot profită de situaţie pentru a încinge ecranul cu o mulţime de efecte pirotehnice.

Adesea mai interesante sunt personajele secundare: sequelul îi are în distribuţie pe Anthony Hopkins, dar şi pe Catherine Zeta-Jones, în rolul Katiei, agentă KGB şi cunoştinţă suficient de veche a lui Moses pentru a provoca probleme în relaţia acestuia cu Sarah (Mary-Louise Parker). Astfel, specialistul în operaţiuni speciale va trebui să evite nu doar gloanţele inamicilor, ci şi înţepăturile şi sarcasmele iubitelor, fostă sau actuală. O achiziţie bună este şi Byung-hun Lee, unul dintre starurile absolute ale cinema-ului sud-coreean, aflat la a treia colaborare cu Hollywood-ul după ce l-a interpretat pe Storm Shadow în cele două filme G.I.Joe.

Urmăriri, focuri de armă, lupte corp la corp (chiar dacă încheieturile mai trosnesc) şi infiltrări periculoase sunt ingredientele principale ale lui Greu de pensionat 2, iar aglomerarea de răsturnări de situaţie nu lasă timp spectatorului să observe că scenariul nu are nicio direcţii. Eroii pozitivi devin negativi şi invers doar de dragul surprizelor şi nu pentru că ar avea vreo motivaţie, prin urmare comedia de acţiune se menţine la stadiul de miştocăreală simpatică şi lejeră, dar eficientă în încercarea de a smulge câte un hohot de râs spectatorului.