Părerea criticului
Acţiune cu moşnegei, cam aşa ai putea descrie RED (acronim de la Retired - Extremely Dangerous), deşi Bruce Willis mai are vreun deceniu până la acest statut. În orice caz, cei patru actori principali au vârste între 50 şi 70 şi ceva de ani, aşa că, dacă-i gândeşti ca un întreg, s-ar putea să avem de-a face cu cel mai mortal (la propriu şi la figurat) erou de vârsta a treia din istoria recentă a filmelor de acţiune. Şi să rămână aşa, dacă nu insistă Clint Eastwood să facă un action în care să omoare de unul singur toţi răii...
Bruce Willis, Helen Mirren, John Malkovich şi Morgan Freeman stau dovadă că "găina bătrână face ciorba bună". Bine, ajutată de un scenariu imprevizibil, glumiţe ataşante şi entuziasm, toate puse laolaltă cu Mary-Louise Parker, care ar trebui să mai lase serialul Weeds în pace şi să apară mai des pe marele ecran. De ajutor sunt şi Richard Dreyfuss, dar şi ultra-seniorul Ernest Borgnine, care, la cei 93 de ani ai săi, are în spate şase decenii de cinema, asta după o carieră plină de fapte eroice în marina SUA.
Premisa lui RED (patru foşti agenţi, acum "pensionari", sunt repuşi în acţiune când unul dintre ei devine ţinta unui atac) stă foarte bine în picioare, mai ales că afli imediat că rezolvarea unei misiuni dificile nu presupune muniţie inepuizabilă, ci mai degrabă o abordare inteligentă. Exact asta şi fac eroii, într-un creuzet de poante unde sunt amestecate mai toate agenţiile celebre, atât de multe că le pierzi numărul. Oricum, CIA, KGB şi MI5 sunt în meniu, ca şi o mulţime de înţepături între eroi care cu decenii în urmă ar fi dat orice să se ucidă unul pe celălalt, dar cărora "pensia" le oferă acum "perspectivă"...
Nu te duce la Greu de pensionat cu gândul că vei vedea doar un film de acţiune. Este mai degrabă comedie, şi, chiar dacă o s-o vezi pe Helen Mirren trăgând în stânga şi-n dreapta cu mitraliera, excesele actriţei britanice şi-ale colegilor ei de platou (John Malkovich scapă de o rachetă într-unul din cele mai neverosimile feluri) se înscriu mai degrabă la categoria gaguri şi nu în cea a cascadelor spectaculoase.
De remarcat este multitudinea de poante, micile expresii şi umorul fizic din afara centrului de greutate al ecranului, susceptibile să scape unei priviri neatente: aici acelaşi Malkovich este campion, în rolul dementului Marvin Boggs, care n-are nevoie decât de plastic, un porc de pluş roz şi câteva grimase pentru a fura scene de la ceilalţi câştigători de Oscar din distribuţie. Mary-Louise Parker are nevoie chiar de mai puţin, replici şi grimase, pentru a fi singura în stare să-i ţină piept.
Chiar dacă nu primează, componenta de acţiune din RED este şi ea suficient de inteligentă ca să-ţi menţină atenţia trează, asta până spre sfârşit, când lucrurile nu se mai leagă şi scenariştii parcă rămân fără idei, alegând soluţia cea mai facilă (şi neinspirată) de rezolvare a tuturor problemelor.
Alert şi imprevizibil, RED are toate şansele să fie cel mai amuzant film de văzut ceva vreme la cinema (poate până pe 5 noiembrie, când vine Due Date/Sorocul, pe care-l simţim un fel de Marea mahmureală cu un Robert Downey Jr. extrem de isteric şi un Zach Galifianakis mai mult decât enervant). De văzut alături de cât mai mulţi prieteni.
Bruce Willis, Helen Mirren, John Malkovich şi Morgan Freeman stau dovadă că "găina bătrână face ciorba bună". Bine, ajutată de un scenariu imprevizibil, glumiţe ataşante şi entuziasm, toate puse laolaltă cu Mary-Louise Parker, care ar trebui să mai lase serialul Weeds în pace şi să apară mai des pe marele ecran. De ajutor sunt şi Richard Dreyfuss, dar şi ultra-seniorul Ernest Borgnine, care, la cei 93 de ani ai săi, are în spate şase decenii de cinema, asta după o carieră plină de fapte eroice în marina SUA.
Premisa lui RED (patru foşti agenţi, acum "pensionari", sunt repuşi în acţiune când unul dintre ei devine ţinta unui atac) stă foarte bine în picioare, mai ales că afli imediat că rezolvarea unei misiuni dificile nu presupune muniţie inepuizabilă, ci mai degrabă o abordare inteligentă. Exact asta şi fac eroii, într-un creuzet de poante unde sunt amestecate mai toate agenţiile celebre, atât de multe că le pierzi numărul. Oricum, CIA, KGB şi MI5 sunt în meniu, ca şi o mulţime de înţepături între eroi care cu decenii în urmă ar fi dat orice să se ucidă unul pe celălalt, dar cărora "pensia" le oferă acum "perspectivă"...
Nu te duce la Greu de pensionat cu gândul că vei vedea doar un film de acţiune. Este mai degrabă comedie, şi, chiar dacă o s-o vezi pe Helen Mirren trăgând în stânga şi-n dreapta cu mitraliera, excesele actriţei britanice şi-ale colegilor ei de platou (John Malkovich scapă de o rachetă într-unul din cele mai neverosimile feluri) se înscriu mai degrabă la categoria gaguri şi nu în cea a cascadelor spectaculoase.
De remarcat este multitudinea de poante, micile expresii şi umorul fizic din afara centrului de greutate al ecranului, susceptibile să scape unei priviri neatente: aici acelaşi Malkovich este campion, în rolul dementului Marvin Boggs, care n-are nevoie decât de plastic, un porc de pluş roz şi câteva grimase pentru a fura scene de la ceilalţi câştigători de Oscar din distribuţie. Mary-Louise Parker are nevoie chiar de mai puţin, replici şi grimase, pentru a fi singura în stare să-i ţină piept.
Chiar dacă nu primează, componenta de acţiune din RED este şi ea suficient de inteligentă ca să-ţi menţină atenţia trează, asta până spre sfârşit, când lucrurile nu se mai leagă şi scenariştii parcă rămân fără idei, alegând soluţia cea mai facilă (şi neinspirată) de rezolvare a tuturor problemelor.
Alert şi imprevizibil, RED are toate şansele să fie cel mai amuzant film de văzut ceva vreme la cinema (poate până pe 5 noiembrie, când vine Due Date/Sorocul, pe care-l simţim un fel de Marea mahmureală cu un Robert Downey Jr. extrem de isteric şi un Zach Galifianakis mai mult decât enervant). De văzut alături de cât mai mulţi prieteni.
