Red Road (2006)

O mizerie de thriller american , deci nimic nou........................................

Un film dur, cu atmosferă întunecată, apăsătoare, al cărui hiperrealism (vezi bucățile șocante de viață de cartier muncitoresc) se învecinează cu suprarealismul. La un moment dat, nu mai ești sigur dacă ceea ce Jackie trăiește pe pielea ei, atunci cînd se hotărăște să treacă dincolo de ecranele pe care le urmărește zilnic, este realitate sau coșmar. Tocmai din acest motiv, cum nici nu ni se spune decît tîrziu "ce și cum", n-am putut să nu simt o ușoară dezamăgire cînd am aflat motivele pentru care personajele acționaseră așa cum au facut-o. După o amorsare teribilă, povestea lui Jackie mi s-a părut oarecum prea terestră. Totuși, filmul își păstrează verosimilitatea, mai ales că nu se mulțumește cu "dezvăluirile", miza și miezul său fiind în altă parte. Există, pe ultima sută de metri, răsturnări de situație de mare efect, dar neavînd în ele nimic exterior-senzaționalist, căci mai degrabă e vorba de modificări și aprofundări de perspectivă asupra oamenilor și lucrurilor. Și, reflectînd un pic, îți dai seama că totul fusese pregătit cu minuțiozitate și subtilitate încă de mai înainte. Finalul aduce o notă profund emoțională (a nu se înțelege melodramatică) și reliefează convingător temele acestui film: mărturisirea greșelilor, ispășirea lor și eliberarea de ele, ceea ce are ca rezultat luminos revenirea la viață.

Andrea Arnold a castigat cu acest film, cu care a si debutat in cinematografie, un premiu la festivalul de la Cannes. Il merita pe deplin pentru sensibilitatea cu care reda drama unei femei care incearca sa-si regaseasca linistea sufleteasca dupa pierderea familiei.