A 24-a propunere pentru Academia de Film Americană, la categoria de cel mai bun film străin, din partea Serbiei.
Nu a fost nominalizat.
Al doilea film al regizorului.
blackmore
pe 19 August 2019 00:41
Un film excelent asemanator cu capitalismul , in sensul ca nimic bun nu se petrece in el.Toate lucrurile ca si in capitalism merg impotriva firii.,impotriva omului , a omeniei.Nu este o drama la care sa plangi, dar este sub semnul unei stari depresive , apasatoare continue.
wildinthecountry
pe 04 Iunie 2017 10:12
Un alt film bun vazut la TIFF, de data asta unul sârbesc (recunosc ca am vazut putine filme sârbesti la viata mea), mai static si cu multe tente de gri,dar totusi deloc neinteresant.
S-au mai facut tragicomedii care sa trateze depresia unei persoane dintr-o familie disfunctionala,insa regizorul merge mai departe si amesteca mai multe stiluri,de la comedie neagra la minimalism romanesc new wave, la drama pura plina de suflet,ducand la un final emotionant si pe deplin meritat/asteptat.
Fara sa dau prea multe spoilere, pot spune ca este un film cu tenta de happy-end si optimism (ma bucura ca filmul se termina cu bine raportat la personajul principal), intr-o societate in care avem din ce in ce mai multa nevoie de speranta si lucruri pozitive care sa ne aduca deasupra liniei de plutire.
Mirjana Karanovic o interpreteaza magistral pe doamna J , o femeie de varsta mijlocie, cu sotul decedat in urma cu un an, concediata de la locul de munca, prizoniera si pierduta intr-o lume care nu mai are nevoie de ea si pe care nu o mai intelege, aflata intr-o depresie atat de adanca si puternica incat isi pregateste din timp sinuciderea,fara a se mai gandi la cei dragi lasati in urma .
Expresia faciala a actritei este suficienta si ne spune tot ce trebuie sa stim,incat suntem implicati in poveste si afectati de ce intentioneaza sa faca .
Putinele secvente comice ce apar pe parcursul filmului mai elibereaza din starea de tensiune si apasare iar finalul este de mare arta, unul dintre cele mai bune finaluri de film vazute de mine la TIFF.
Nota finala 8/10
Nu a fost nominalizat.
Al doilea film al regizorului.
S-au mai facut tragicomedii care sa trateze depresia unei persoane dintr-o familie disfunctionala,insa regizorul merge mai departe si amesteca mai multe stiluri,de la comedie neagra la minimalism romanesc new wave, la drama pura plina de suflet,ducand la un final emotionant si pe deplin meritat/asteptat.
Fara sa dau prea multe spoilere, pot spune ca este un film cu tenta de happy-end si optimism (ma bucura ca filmul se termina cu bine raportat la personajul principal), intr-o societate in care avem din ce in ce mai multa nevoie de speranta si lucruri pozitive care sa ne aduca deasupra liniei de plutire.
Mirjana Karanovic o interpreteaza magistral pe doamna J , o femeie de varsta mijlocie, cu sotul decedat in urma cu un an, concediata de la locul de munca, prizoniera si pierduta intr-o lume care nu mai are nevoie de ea si pe care nu o mai intelege, aflata intr-o depresie atat de adanca si puternica incat isi pregateste din timp sinuciderea,fara a se mai gandi la cei dragi lasati in urma .
Expresia faciala a actritei este suficienta si ne spune tot ce trebuie sa stim,incat suntem implicati in poveste si afectati de ce intentioneaza sa faca .
Putinele secvente comice ce apar pe parcursul filmului mai elibereaza din starea de tensiune si apasare iar finalul este de mare arta, unul dintre cele mai bune finaluri de film vazute de mine la TIFF.
Nota finala 8/10