Nu stiu cum e romanul dar filmul e foarte incalcit.Are niste scene in plus, care nu aveau ce cauta; faza cu cei doi gay e deranjanta.Ideea principala a filmului nici macar nu e originala.
borisvultur
pe 27 Septembrie 2017 16:17
Reconstituire. Suspans. Dar și multe indecizii regizorale. Un sens ar fi : cum se construiește o operă de artă - „decorul e prea plat, iar cerul prea senin”:
gbanescu
pe 28 August 2017 10:07
Un alt film despre o bucla temporala. Interesant si cam ciudat. A inceput bine, promitator, insa senzatia mea a fost ca s-a cam „pierdut” pe traseu.
Pentru a-ti da cu adevarat de gandit, genul asta de filme trebuie sa pastreze, totusi, o legatura rezonabila cu logica. Or, reconstructia amintirilor – de la angajarea de zeci de actori si figuranti care sa puna in scena amintirile personajului principal, Tom, pana la cumpararea de cladiri imense si amenajarea lor si chiar construirea de „ceruri” (!?) care sa fie cat mai fidele „flash”-urilor sale de memorie, toate cu scopul de a-si recapata memoria dupa accident – asadar toate acestea sunt cam mult pentru o asociere rezonabila cu logica. Si in orice caz, nu cu banii pe care ii avea la dispozitie – 8,5 milioane de lire sterline.
Oricum, in linii mari, filmul a fost destul de interesant. Pana la scena cu Tom care se saruta cu cel care ii punea in scena amintirile, Naz (un tip de religie musulmana)... WTF ?? Ce-a fost cu secventa aia ? Vreun mesaj subliminal al regizorului israelian ? Ar fi descalificant.
into_the_labyrinth
pe 15 Iunie 2017 01:14
Pe scurt, ar fi vorba despre un tânăr care suferă un accident grav şi nu îşi mai aminteşte trecutul, de reconstituirea căruia devine obsedat, împingând acest joc până la limită şi dând deseori dovadă de un cinism fără margini. Banii (pe care îi obţine ca despăgubire) îl fac arogant, suferinţa îl face lipsit de sentimente autentice. Prin modul bizar în care este realizat, mi-a amintit parţial de The Butterfly Effect şi de The I Inside (deşi scenariile diferă, există câteva puncte comune), dar nu mi-a plăcut la fel de mult ca acestea. Story-ul devine prea ”ghiveci” (iertaţi-mi termenul colocvial) de la un moment dat încolo, personajele sunt lipsite de emoţii autentice, ceea ce le face să pară artificiale. Nu este capodoperă, dar nici film foarte slab - are totuşi o ingeniozitate aparte. Nota mea: 7,5. (Precizez că nu am citit romanul care a stat la baza ecranizării, posibil ca acesta să fie superior).
Pentru a-ti da cu adevarat de gandit, genul asta de filme trebuie sa pastreze, totusi, o legatura rezonabila cu logica. Or, reconstructia amintirilor – de la angajarea de zeci de actori si figuranti care sa puna in scena amintirile personajului principal, Tom, pana la cumpararea de cladiri imense si amenajarea lor si chiar construirea de „ceruri” (!?) care sa fie cat mai fidele „flash”-urilor sale de memorie, toate cu scopul de a-si recapata memoria dupa accident – asadar toate acestea sunt cam mult pentru o asociere rezonabila cu logica. Si in orice caz, nu cu banii pe care ii avea la dispozitie – 8,5 milioane de lire sterline.
Oricum, in linii mari, filmul a fost destul de interesant. Pana la scena cu Tom care se saruta cu cel care ii punea in scena amintirile, Naz (un tip de religie musulmana)... WTF ?? Ce-a fost cu secventa aia ? Vreun mesaj subliminal al regizorului israelian ? Ar fi descalificant.