Părerea criticului
Datorită (din cauza?) serialelor americane cu avocaţi şi cu medici, românii ştiu mai multe despre cum funcţionează sistemele judiciar şi medical din Statele Unite decât cele din România. Datorită platformelor de streaming, echivalente europene şi-au făcut treptat loc pe ecranele noastre, unul din exemple fiind serialul italian DOC - Nelle tue mani, ajuns deja la al treilea sezon, iar pe 30 august se lansează pe Netflix Respira/Sufocant/Breathless, un serial spaniol. Fără să evite capcanele genului, Respira are câteva atuuri pe care le trecem în revistă mai jos.
Serialele cu medici sunt cea mai facilă catapultă spre emoţie, din simplul motiv că la tot pasul pe ecranul din faţa ta se află o persoană a cărei viaţă (sau stil de viaţă) este în pericol. Teama de boală sau de invaliditate (cazurile extreme şi cu totul iraţionale au căpătat numele de "nosofobie") este omniprezentă în societatea umană, prin urmare conectarea la acel personaj aflat într-un moment de totală vulnerabilitate este rapidă şi deplină. Spre deosebire de alţi reprezentanţi ai genului, de pildă The Good Doctor (o cronică aici), Respira nu explorează excepţionalul, adică acele cazuri medicale care adesea necesită rezolvări revoluţionare, ci se concentrează pe situaţii mai accesibile şi familiare, dar prin nimic mai puţin emoţionante sau mai puţin provocatoare din punct de vedere moral.
Acţiunea are loc într-un spital public din oraşul Valencia şi, ca de obicei, porneşte de la triunghiul familiar al serialelor similare: rezidenţii aflaţi la început de drum, medicii cu reputaţie ireproşabilă care ar trebui să le fie mentori, dar nu reuşesc întotdeauna, şi personalul nemedical al spitalului, care adesea se transformă într-un obstacol în calea abnegaţiei medicilor. Într-un mod extrem de inspirat, Respira introduce în scenă factorul politic, când preşedinta guvernului autonom valencian, Patricia Segura (Najwa Nimri), o promotoare a privatizării sistemului medical, ajunge la spital în urma unui accident de maşină şi i se descoperă un cancer, ceea ce ar putea-o determina să-şi reevalueze poziţia politică.
Nimri, devenită o celebritate globală după rolul principal din Fabrica de bani/La casa de papel, şi care ar trebui văzută pe Netflix şi în captivantul Vis a vis, dinamitează relaţiile dintre medici cu personajul ei manipulator şi hotărât să se agaţe de putere chiar şi în situaţia medicală extrem de vulnerabilă în care se află. În jurul ei gravitează rezidentul Biel (Manu Ríos), un prieten de familie, dar şi cel mai bun oncolog din oraş, doctorul Moa (Borja Luna), întâmplător şi cel mai vocal apărător al sistemului public de sănătate şi un promotor al unei greve generale ce ar putea restarta întreaga relaţie dintre autorităţi şi medici.
Deşi se simte mult mai aproape şi mai viu decât serialele cu medici americane, Respira pierde puncte importante cu abordarea sa telenovelistică. În primul episod un rezident are o aventură cu o doctoriţă care are o relaţie cu directorul spitalului, care e fostul soţ al şefei secţiei de ginecologie, şi aşa mai departe, într-o încrengătură ce devine curând sufocantă şi neverosimilă.
Serialul recuperează propunând câteva dileme morale entuziasmante. De la greva care ar putea rezolva problemele sistemului medical (refuzând în acelaşi timp tratamentul pentru pacienţi cărora greva le pune realmente viaţa în pericol) până la decizia discutabilă a unui medic ginecolog care "înfrumuţesează" dosarul unei victime de viol, decizie cu consecinţe dezastruoase asupra propriei familii a medicului... Respira este categoric un nou-venit meritoriu şi cât se poate de vizionabil al unui gen extrem de popular.
Serialele cu medici sunt cea mai facilă catapultă spre emoţie, din simplul motiv că la tot pasul pe ecranul din faţa ta se află o persoană a cărei viaţă (sau stil de viaţă) este în pericol. Teama de boală sau de invaliditate (cazurile extreme şi cu totul iraţionale au căpătat numele de "nosofobie") este omniprezentă în societatea umană, prin urmare conectarea la acel personaj aflat într-un moment de totală vulnerabilitate este rapidă şi deplină. Spre deosebire de alţi reprezentanţi ai genului, de pildă The Good Doctor (o cronică aici), Respira nu explorează excepţionalul, adică acele cazuri medicale care adesea necesită rezolvări revoluţionare, ci se concentrează pe situaţii mai accesibile şi familiare, dar prin nimic mai puţin emoţionante sau mai puţin provocatoare din punct de vedere moral.
Acţiunea are loc într-un spital public din oraşul Valencia şi, ca de obicei, porneşte de la triunghiul familiar al serialelor similare: rezidenţii aflaţi la început de drum, medicii cu reputaţie ireproşabilă care ar trebui să le fie mentori, dar nu reuşesc întotdeauna, şi personalul nemedical al spitalului, care adesea se transformă într-un obstacol în calea abnegaţiei medicilor. Într-un mod extrem de inspirat, Respira introduce în scenă factorul politic, când preşedinta guvernului autonom valencian, Patricia Segura (Najwa Nimri), o promotoare a privatizării sistemului medical, ajunge la spital în urma unui accident de maşină şi i se descoperă un cancer, ceea ce ar putea-o determina să-şi reevalueze poziţia politică.
Nimri, devenită o celebritate globală după rolul principal din Fabrica de bani/La casa de papel, şi care ar trebui văzută pe Netflix şi în captivantul Vis a vis, dinamitează relaţiile dintre medici cu personajul ei manipulator şi hotărât să se agaţe de putere chiar şi în situaţia medicală extrem de vulnerabilă în care se află. În jurul ei gravitează rezidentul Biel (Manu Ríos), un prieten de familie, dar şi cel mai bun oncolog din oraş, doctorul Moa (Borja Luna), întâmplător şi cel mai vocal apărător al sistemului public de sănătate şi un promotor al unei greve generale ce ar putea restarta întreaga relaţie dintre autorităţi şi medici.
Deşi se simte mult mai aproape şi mai viu decât serialele cu medici americane, Respira pierde puncte importante cu abordarea sa telenovelistică. În primul episod un rezident are o aventură cu o doctoriţă care are o relaţie cu directorul spitalului, care e fostul soţ al şefei secţiei de ginecologie, şi aşa mai departe, într-o încrengătură ce devine curând sufocantă şi neverosimilă.
Serialul recuperează propunând câteva dileme morale entuziasmante. De la greva care ar putea rezolva problemele sistemului medical (refuzând în acelaşi timp tratamentul pentru pacienţi cărora greva le pune realmente viaţa în pericol) până la decizia discutabilă a unui medic ginecolog care "înfrumuţesează" dosarul unei victime de viol, decizie cu consecinţe dezastruoase asupra propriei familii a medicului... Respira este categoric un nou-venit meritoriu şi cât se poate de vizionabil al unui gen extrem de popular.
