Părerea criticului
Leonardo DiCaprio si Kate Winslet reusesc pe deplin sa portretizeze un cuplu casatorit, in America anilor 50, sub Eisenhower, care se confrunta - pe de o parte - cu o viata pe care nu si-au dorit-o, iar - pe de alta, cu dorinta (inabusita pana la urma) de a evada din acest spatiu. Te impresioneaza cum cei doi actori isi fac personajele deosebit de complexe, chiar cu un scenariu (Justin Haythe, adaptat dupa romanul lui Richard Yates) care mai da rateuri - la nivel de motivatii si decizii ale personajelor, plus cat priveste "nonconformismul", pe care se bate moneda, dar care este schematic argumentat.
Certurile, pana la isterie, apoi entuziasmul, pasiunea, dupa care disperarea, sunt aratate in cele mai fine nuante de catre cei doi, prima data impreuna pe marile ecrane dupa Titanic, o ironie poate, sau o incercare fortata de a prelua din dramatismul acelui cuplu, Rose/Jack. Ce reusesc DiCaprio-Winslet in "Nonconformistii" este sa portretizeze o drama sumbra, in care iubirea lasa loc dezgustului, iar sfidarea lasa loc tragediei. Un film pe care merita sa-l vezi, in regia lui Sam Mendes (American Beauty).
Nu este in nici un caz prima productie care arata conformismul Americii, care prin contrast cu Anglia acelorasi ani (anii '50 ), pare o tara din povesti. In realitate, oamenii nu erau ceea ce doreau. Atmosfera acelei perioade este foarte bine redata: barbatii ies din birourile lor mici ca sa le-o traga secretarelor, sa dea peste gat cocktail-uri si sa ia trenul inapoi acasa, in comunitati aparent fericite; asa este lumea din Revolutionary Road: fete zambitoare ascund vieti pline de o disperare muta. In mod clar un teren fertil pentru observarea nuantelor, mare parte vizuale si nu verbale, pe care actorii le redau memorabil. Unul dintre cele mai emotionante momente ale filmului este reactia fizica devastatoare a lui DiCaprio, de o sinceritate care schimba definitiv aparentul echilibru al cuplului.
Hotarati sa-si traiasca viata intr-un mod care sa-i reprezinte, DiCaprio si Winslet hotarasc sa plece la Paris. Chiar daca au deja doi copii, iar el un job stabil, decizia pare ca luata; mai mult, lui nu-i place ce lucreaza, ea nu se poate obisnui cu ideea de a fi casnica, si – e clar - nimic nou nu are cum sa apara la orizont. Insa inradacinarea in acest mod de viata este mai adanc decat preconizeaza ei. O data ce personajul lui DiCaprio obtine o avansare la serviciu, iar ea ramane gravida pentru a treia oara, planul lor de evadare din aceasta lume pe care nu si-o doresc, se naruie.
Chiar plasat in contextul anilor '50, cuplul Wheeler (DiCaprio si Winslet) pare extrem de actual; in mod evident, pe langa demascare brutala a realitatii visului american, filmul face si o disectie brutala, o radiografie a casniciei in general.
Certurile, pana la isterie, apoi entuziasmul, pasiunea, dupa care disperarea, sunt aratate in cele mai fine nuante de catre cei doi, prima data impreuna pe marile ecrane dupa Titanic, o ironie poate, sau o incercare fortata de a prelua din dramatismul acelui cuplu, Rose/Jack. Ce reusesc DiCaprio-Winslet in "Nonconformistii" este sa portretizeze o drama sumbra, in care iubirea lasa loc dezgustului, iar sfidarea lasa loc tragediei. Un film pe care merita sa-l vezi, in regia lui Sam Mendes (American Beauty).
Nu este in nici un caz prima productie care arata conformismul Americii, care prin contrast cu Anglia acelorasi ani (anii '50 ), pare o tara din povesti. In realitate, oamenii nu erau ceea ce doreau. Atmosfera acelei perioade este foarte bine redata: barbatii ies din birourile lor mici ca sa le-o traga secretarelor, sa dea peste gat cocktail-uri si sa ia trenul inapoi acasa, in comunitati aparent fericite; asa este lumea din Revolutionary Road: fete zambitoare ascund vieti pline de o disperare muta. In mod clar un teren fertil pentru observarea nuantelor, mare parte vizuale si nu verbale, pe care actorii le redau memorabil. Unul dintre cele mai emotionante momente ale filmului este reactia fizica devastatoare a lui DiCaprio, de o sinceritate care schimba definitiv aparentul echilibru al cuplului.
Hotarati sa-si traiasca viata intr-un mod care sa-i reprezinte, DiCaprio si Winslet hotarasc sa plece la Paris. Chiar daca au deja doi copii, iar el un job stabil, decizia pare ca luata; mai mult, lui nu-i place ce lucreaza, ea nu se poate obisnui cu ideea de a fi casnica, si – e clar - nimic nou nu are cum sa apara la orizont. Insa inradacinarea in acest mod de viata este mai adanc decat preconizeaza ei. O data ce personajul lui DiCaprio obtine o avansare la serviciu, iar ea ramane gravida pentru a treia oara, planul lor de evadare din aceasta lume pe care nu si-o doresc, se naruie.
Chiar plasat in contextul anilor '50, cuplul Wheeler (DiCaprio si Winslet) pare extrem de actual; in mod evident, pe langa demascare brutala a realitatii visului american, filmul face si o disectie brutala, o radiografie a casniciei in general.
