Părerea criticului
Recunoaştem de la început că numele gigantice de pe generic ne-au făcut să avem aşteptări o idee mai mari de la Ricki and the Flash, dar Meryl Streep reuşeşte din nou să se scufunde într-un rol extraordinar şi să-ţi ia ochii de la previzibilul scenariului. Premiera de vineri nu este doar una dintre cele mai bune drame văzute în ultima vreme la cinema, ci şi o captivantă explorare a două mentalităţi foarte diferite în ceea ce priveşte familia.
Încă de la primele secunde ale filmului facem cunoştinţă cu Ricki: îmbrăcată în piele neagră, cu trupul acoperit de tatuaje şi piercing-uri, Ricki e rockeriţă de vârsta a treia care întreţine cu trupa ei The Flash publicul cam bătrâior al unui diner obosit din California. Marile ei probleme, în fara contului gol? Insistenţele basistului, Greg (Rick Springfield), care îi tot spune că o iubeşte, şi repertoriul datat de coveruri după celebre melodii rock. Dar Ricki are parte de o surpriză când este sunată de fostul soţ Pete (Kevin Kline), care îi spune că fiica lor Julie (Mamie Gummer) se luptă cu o depresie cumplită după ce a fost părăsită de soţ pentru o altă femeie. Este momentul ca Ricki să se întoarcă la viaţa de familie, viaţă pe care a părăsit-o fără mari regrete pentru a-şi împlini destinul de rockstar.
Diablo Cody, câştigătoare de Oscar pentru scenariul lui Juno, controlează şi povestea lui Ricki, punând-o pe protagonistă într-un contrast captivant: pentru orice exemplu de conformism clasic american, Ricki are un răspun cool şi ieşit din tipare. Este un spirit liber, complet indiferent la atât de doritul confort al visului american. Falimentară, obligată să muncească pentru mai nimic la un supermarket, Ricki revine la viaţă în fiecare seară, când cântă dezlănţuit despre dragoste, curaj, viitor şi urmarea visurilor, făcându-şi publicul să danseze în ciuda beteşugurilor. Reîntoarcerea în sânul familiei, unde va trebui să-şi plătească datoriile sentimentale, o scoate pe Ricki din zona de confort, pregătind terenul pentru răbufniri comice.
Chiar dacă Meryl Streep este primul nume care îţi vine în minte când vorbeşti despre Ricki and the Flash, şi restul distribuţiei este la înălţime. Kevin Kline îl interpretează pe Pete, soţul afacerist care îşi permite să locuiască într-un adevărat palat într-o suburbie atât de exclusivistă încât are pază la intrare. Mamie Gummer, fiica din viaţa reală a lui Meryl Streep, face toţi banii în rolul lui Jamie, fiica depresivă din film: un rol care le va înfuria pe feministe, dar care subliniază mediul călduţ al familiei şi nevoia obsesivă de confort material şi sentimental. Audra McDonald, singura actriţă din istorie câştigătoare a şase premii Tony, este Maureen, noua soţie a lui Pete, care va intra inevitabil pe radarul lui Ricki, într-un interesant conflict al mentalităţilor cu privire la familie.
Orice părere am avea despre rolul de mamă al lui Ricki, personajul este unul dintre cele mai simpatice văzute anul acesta pe marile ecrane. Cu siguranţă mulţi dintre spectatori îşi vor dori să aibă măcar o parte din curajul ei sau aplombul cu care ignoră convenţiile şi îşi croieşte propriul drum, fără să privească în urmă. Că de familie şi regrete nu poţi scăpa, asta este altă poveste. În orice caz, Ricki and the Flash este un "feel good movie" pe care nu ar trebui să-l ratezi la cinema.
Încă de la primele secunde ale filmului facem cunoştinţă cu Ricki: îmbrăcată în piele neagră, cu trupul acoperit de tatuaje şi piercing-uri, Ricki e rockeriţă de vârsta a treia care întreţine cu trupa ei The Flash publicul cam bătrâior al unui diner obosit din California. Marile ei probleme, în fara contului gol? Insistenţele basistului, Greg (Rick Springfield), care îi tot spune că o iubeşte, şi repertoriul datat de coveruri după celebre melodii rock. Dar Ricki are parte de o surpriză când este sunată de fostul soţ Pete (Kevin Kline), care îi spune că fiica lor Julie (Mamie Gummer) se luptă cu o depresie cumplită după ce a fost părăsită de soţ pentru o altă femeie. Este momentul ca Ricki să se întoarcă la viaţa de familie, viaţă pe care a părăsit-o fără mari regrete pentru a-şi împlini destinul de rockstar.
Diablo Cody, câştigătoare de Oscar pentru scenariul lui Juno, controlează şi povestea lui Ricki, punând-o pe protagonistă într-un contrast captivant: pentru orice exemplu de conformism clasic american, Ricki are un răspun cool şi ieşit din tipare. Este un spirit liber, complet indiferent la atât de doritul confort al visului american. Falimentară, obligată să muncească pentru mai nimic la un supermarket, Ricki revine la viaţă în fiecare seară, când cântă dezlănţuit despre dragoste, curaj, viitor şi urmarea visurilor, făcându-şi publicul să danseze în ciuda beteşugurilor. Reîntoarcerea în sânul familiei, unde va trebui să-şi plătească datoriile sentimentale, o scoate pe Ricki din zona de confort, pregătind terenul pentru răbufniri comice.
Chiar dacă Meryl Streep este primul nume care îţi vine în minte când vorbeşti despre Ricki and the Flash, şi restul distribuţiei este la înălţime. Kevin Kline îl interpretează pe Pete, soţul afacerist care îşi permite să locuiască într-un adevărat palat într-o suburbie atât de exclusivistă încât are pază la intrare. Mamie Gummer, fiica din viaţa reală a lui Meryl Streep, face toţi banii în rolul lui Jamie, fiica depresivă din film: un rol care le va înfuria pe feministe, dar care subliniază mediul călduţ al familiei şi nevoia obsesivă de confort material şi sentimental. Audra McDonald, singura actriţă din istorie câştigătoare a şase premii Tony, este Maureen, noua soţie a lui Pete, care va intra inevitabil pe radarul lui Ricki, într-un interesant conflict al mentalităţilor cu privire la familie.
Orice părere am avea despre rolul de mamă al lui Ricki, personajul este unul dintre cele mai simpatice văzute anul acesta pe marile ecrane. Cu siguranţă mulţi dintre spectatori îşi vor dori să aibă măcar o parte din curajul ei sau aplombul cu care ignoră convenţiile şi îşi croieşte propriul drum, fără să privească în urmă. Că de familie şi regrete nu poţi scăpa, asta este altă poveste. În orice caz, Ricki and the Flash este un "feel good movie" pe care nu ar trebui să-l ratezi la cinema.
