Părerea criticului
Fie că are loc pe câmpul de luptă sau în lumea financiară, puţine lucruri sunt mai devastatoare decât o confruntare a orgoliilor unor bărbaţi. Este şi premisa lui Rivals, serial britanic inspirat de romanul cu acelaşi nume scris de Jilly Cooper şi parte a popularei serii "Cronicile din Rutshire". Povestea ne poartă în anul 1986, când peisajul televiziunii britanice este zguduit de o confruntare între atotputernica televiziune de stat BBC (care, contrar a ceea ce găseşti pe site-urile de filme pentru adulţi, înseamnă British Broadcasting Corporation) şi începuturile televiziunii comerciale bazate pe cu totul alte valori şi altă relaţie cu publicul său.
Încă de la prima scenă creatorul Dominic Treadwell-Collins (el însuşi cu o bogată carieră atât în BBC, cât şi în cea mai de succes entitate privată din televiziunea britanică, ITV) dă tonul cu o partidă de sex la înălţime (adică în toaleta unui avion). Protagonist? Rupert Campbell-Black (Alex Hassell), un playboy din înalta aristocraţie cu un ego pe măsura averii şi a poftei de a se bucura de ce-i poate oferi viaţa. În acelaşi avion se află lordul Tony Baddingham (David Tennant), rival din tinereţe al lui Rupert, care şi-a investit acum o parte considerabilă a averii în Corinium, un canal TV privat pentru care caută cei mai ambiţioşi producători şi prezentatori.
Aici intră în scenă foarte repede Declan O'Hara (Aidan Turner, pe care noi l-am văzut prima oară în Being Human), un echivalent fictiv al celebrului David Frost. Excedat de faptul că şefii săi de la BBC se poartă ca un tampon între ferocitatea sa jurnalistică şi puternicii zilei, inclusiv controversata Margaret Thatcher, O'Hara sare pârleazul la Corinium, dar descoperă curând că onestitatea jurnalistică este prima sacrificată pe altarul ambiţiei patronilor. Aici rezidă un conflict interesant (ageamiii limbii române are spune "intrigant") între datorie, ambiţie, putere şi onoare. Nu onoarea desuetă care se lasă cu dueluri letale, ci familiara onoare ce începe (şi uneori chiar se termină) cu respectarea cuvântului dat...
Pentru un jurnalist neinteresat de excese sexuale acesta este cel mai interesant aspect al serialului, dar scenariştii lui Rivals sunt extrem de preocupaţi şi de perspectivele telenovelistice ale cărţii lui Cooper, altoite şi pe faptul că Treadwell-Collins şi-a început şi consolidat cariera lucrând pentru cea mai populară soap opera britanică din toate timpurile, EastEnders. Avem crailâcuri şi destăinuri de alcov, scene de sex (şi tenis) torid, fascinaţia primei iubiri şi aşa mai departe, într-un mix ce privilegiază adesea derizoriul sexy în detrimentul abordărilor mai relevante, exact cum televiziunea comercială privilegiază entertainment-ul facil în detrimentul informării corecte.
Faptul că acţiunea are loc acum aproape decenii lasă loc şi unei bătălii a sexelor, o temă recurentă fiind privilegiul bărbatului de a se mişca liber şi lipsit de orice oprelişti într-o lume unde femeile trebuie să lupte din răsputeri, doar pentru a li se refuza un statut similar. Avem soţii casnice (şi de departe mult mai inteligente şi interesante decât soţii lor) şi/sau decorative, fiice care vor să se elibereze de sub influenţa taţilor şi nu reuşesc sau tinere tentate de posibila catapultă în carieră a unei relaţii cu un bărbat mai în vârstă. Serialul privilegiază, totuşi, o perspectivă feministă, chiar şi prin faptul cum se grăbeşte să-şi dezbrace toţi actorii (pe unii dintre ei frontal şi de tot), în timp ce actriţele sunt privite cu un ochi mult mai binevoitor şi discret.
Poate că Rivals nu este un "clasic instant", dar este cu siguranţă tentant mai ales într-o perioadă în care în cinematografe şi pe platformele de streaming domină horror-urile şi poveştile violente. În România, Rivals se poate vedea pe Disney+.
Încă de la prima scenă creatorul Dominic Treadwell-Collins (el însuşi cu o bogată carieră atât în BBC, cât şi în cea mai de succes entitate privată din televiziunea britanică, ITV) dă tonul cu o partidă de sex la înălţime (adică în toaleta unui avion). Protagonist? Rupert Campbell-Black (Alex Hassell), un playboy din înalta aristocraţie cu un ego pe măsura averii şi a poftei de a se bucura de ce-i poate oferi viaţa. În acelaşi avion se află lordul Tony Baddingham (David Tennant), rival din tinereţe al lui Rupert, care şi-a investit acum o parte considerabilă a averii în Corinium, un canal TV privat pentru care caută cei mai ambiţioşi producători şi prezentatori.
Aici intră în scenă foarte repede Declan O'Hara (Aidan Turner, pe care noi l-am văzut prima oară în Being Human), un echivalent fictiv al celebrului David Frost. Excedat de faptul că şefii săi de la BBC se poartă ca un tampon între ferocitatea sa jurnalistică şi puternicii zilei, inclusiv controversata Margaret Thatcher, O'Hara sare pârleazul la Corinium, dar descoperă curând că onestitatea jurnalistică este prima sacrificată pe altarul ambiţiei patronilor. Aici rezidă un conflict interesant (ageamiii limbii române are spune "intrigant") între datorie, ambiţie, putere şi onoare. Nu onoarea desuetă care se lasă cu dueluri letale, ci familiara onoare ce începe (şi uneori chiar se termină) cu respectarea cuvântului dat...
Pentru un jurnalist neinteresat de excese sexuale acesta este cel mai interesant aspect al serialului, dar scenariştii lui Rivals sunt extrem de preocupaţi şi de perspectivele telenovelistice ale cărţii lui Cooper, altoite şi pe faptul că Treadwell-Collins şi-a început şi consolidat cariera lucrând pentru cea mai populară soap opera britanică din toate timpurile, EastEnders. Avem crailâcuri şi destăinuri de alcov, scene de sex (şi tenis) torid, fascinaţia primei iubiri şi aşa mai departe, într-un mix ce privilegiază adesea derizoriul sexy în detrimentul abordărilor mai relevante, exact cum televiziunea comercială privilegiază entertainment-ul facil în detrimentul informării corecte.
Faptul că acţiunea are loc acum aproape decenii lasă loc şi unei bătălii a sexelor, o temă recurentă fiind privilegiul bărbatului de a se mişca liber şi lipsit de orice oprelişti într-o lume unde femeile trebuie să lupte din răsputeri, doar pentru a li se refuza un statut similar. Avem soţii casnice (şi de departe mult mai inteligente şi interesante decât soţii lor) şi/sau decorative, fiice care vor să se elibereze de sub influenţa taţilor şi nu reuşesc sau tinere tentate de posibila catapultă în carieră a unei relaţii cu un bărbat mai în vârstă. Serialul privilegiază, totuşi, o perspectivă feministă, chiar şi prin faptul cum se grăbeşte să-şi dezbrace toţi actorii (pe unii dintre ei frontal şi de tot), în timp ce actriţele sunt privite cu un ochi mult mai binevoitor şi discret.
Poate că Rivals nu este un "clasic instant", dar este cu siguranţă tentant mai ales într-o perioadă în care în cinematografe şi pe platformele de streaming domină horror-urile şi poveştile violente. În România, Rivals se poate vedea pe Disney+.
