Părerea criticului
Dupa "American Beauty", regizorul Sam Mendes revine cu un film de alta factura, insa care ii asigura drumul catre alte premii importante. Pelicula "Road To Perdition/Drumul spre pierzanie" are tot ce ii trebuie, de la actori de geniu, la muzica, scenariu, scenografie, imagine.
Michael Sullivan, jucat de Tom Hanks intr-un stil care continua sa uluiasca, este un ucigas platit in slujba mafiei irlandeze din Chicago, condusa de puternicul John Rooney, caruia ii da viata monstrul sacru Paul Newman. Trezit la realitate de odiosul fiu al "nasului", Connor (Daniel Craig), eroul este nevoit sa aleaga intre acceptarea unui "priveghi de rasunet" al sotiei si fiului cel mic, ucisi cu sange rece, si intoarcerea impotriva clanului care i-a asigurat totul, construindu-i viata.
Mendes pune accentul, iesind din pericolul cliseelor de gen, pe umanitatea deosebita a personajelor sale, un fel de umbre cu pardesiu si palarie neagra, care ascund insa diferente de la cer la pamant. Sullivan e un om special, extrem de inteligent, pe care numai banii l-au motivat in actiuni. Din momentul declansarii conflictului (cam prea tarziu in economia filmului), eroul nu mai urmareste decat salvarea fiului sau (jucat de un nou copil-minune al Hollywoodului, Tyler Hoechlin) si clasica vendetta, de data aceasta perfect motivata.
Jude Law joaca (pentru a cata oara?) eroul negativ, un criminal paranoic. Muzica iralndeza estompeaza o atmosfera innegurata, ploaia cade fara sunet spaland focurile de arma, o lacrima curge pe obrazul lui Hanks secunde in sir, iar marea este recucerita libertate. Pacat de final, care, ca si la "American Beauty", este mult prelungit, tanarul regizor parand ca mai are o singura hiba.
Michael Sullivan, jucat de Tom Hanks intr-un stil care continua sa uluiasca, este un ucigas platit in slujba mafiei irlandeze din Chicago, condusa de puternicul John Rooney, caruia ii da viata monstrul sacru Paul Newman. Trezit la realitate de odiosul fiu al "nasului", Connor (Daniel Craig), eroul este nevoit sa aleaga intre acceptarea unui "priveghi de rasunet" al sotiei si fiului cel mic, ucisi cu sange rece, si intoarcerea impotriva clanului care i-a asigurat totul, construindu-i viata.
Mendes pune accentul, iesind din pericolul cliseelor de gen, pe umanitatea deosebita a personajelor sale, un fel de umbre cu pardesiu si palarie neagra, care ascund insa diferente de la cer la pamant. Sullivan e un om special, extrem de inteligent, pe care numai banii l-au motivat in actiuni. Din momentul declansarii conflictului (cam prea tarziu in economia filmului), eroul nu mai urmareste decat salvarea fiului sau (jucat de un nou copil-minune al Hollywoodului, Tyler Hoechlin) si clasica vendetta, de data aceasta perfect motivata.
Jude Law joaca (pentru a cata oara?) eroul negativ, un criminal paranoic. Muzica iralndeza estompeaza o atmosfera innegurata, ploaia cade fara sunet spaland focurile de arma, o lacrima curge pe obrazul lui Hanks secunde in sir, iar marea este recucerita libertate. Pacat de final, care, ca si la "American Beauty", este mult prelungit, tanarul regizor parand ca mai are o singura hiba.
