Părerea criticului
Circula zilele astea pe mail un banc "de criză". Într-un orăşel toată lumea trăieşte pe datorie. Vine un rus şi vrea să se cazeze la unicul hotel din oraş, plătind cu o bancnotă de o sută de dolari. Hotelierul ia banii şi fuge la lăptar, la care era dator vândut. Proaspăt recompensat pentru serviciile sale, lăptarul înşfacă banii şi fuge la prostituată, care-l servea de luni de zile pe datorie. Prostituata fuge la hotel, unde-şi ducea clienţii tot amânând să plătească. Rusul coboară din cameră, spune că nu-i place, îşi ia suta de dolari şi pleacă. Nimeni nu câştigă nimic, dar nimeni nu mai are datorii.
Acum înlocuieşte suta de dolari cu şapte milioane. Şi bagă-l pe Guy Ritchie în seamă: face omul ce face şi nu lasă doar oameni fericiţi în urma lui. În rest, lucrurile rămân la fel. Adică le dă să guste, dar nu să înghită.
Adevărat montagne russe (şi la nivel de concepţie, dar şi la nivel de efect), Rocknrolla poate fi distractiv, atâta vreme cât nu cauţi logică în avalanşa de evenimente şi subploturi. O versiune adusă la zi a veşnicului stil de a face filme al lui Ritchie, Rocknrolla are super-ritm şi nu te lasă deloc să te uiţi la ceas, dar la un moment dat sinuoasa traiectorie a celor şapte milioane şi-a picturii gaj devine repetitivă şi redundantă. Gerard Butler, în rol de interlop descurcăreţ, Tom Wilkinson, mafiot cu mână de fier şi gură spurcată, Thandie Newton, contabilă sexy certată cu legea, şi Jeremy Piven (ăsta nu mi-am dat seama ce-a fost) sunt atuuri, ca şi deznodământul în care toţi primesc ce merită.
Acum înlocuieşte suta de dolari cu şapte milioane. Şi bagă-l pe Guy Ritchie în seamă: face omul ce face şi nu lasă doar oameni fericiţi în urma lui. În rest, lucrurile rămân la fel. Adică le dă să guste, dar nu să înghită.
Adevărat montagne russe (şi la nivel de concepţie, dar şi la nivel de efect), Rocknrolla poate fi distractiv, atâta vreme cât nu cauţi logică în avalanşa de evenimente şi subploturi. O versiune adusă la zi a veşnicului stil de a face filme al lui Ritchie, Rocknrolla are super-ritm şi nu te lasă deloc să te uiţi la ceas, dar la un moment dat sinuoasa traiectorie a celor şapte milioane şi-a picturii gaj devine repetitivă şi redundantă. Gerard Butler, în rol de interlop descurcăreţ, Tom Wilkinson, mafiot cu mână de fier şi gură spurcată, Thandie Newton, contabilă sexy certată cu legea, şi Jeremy Piven (ăsta nu mi-am dat seama ce-a fost) sunt atuuri, ca şi deznodământul în care toţi primesc ce merită.
