Roma, citta aperta (1945)

Resimtit ca o mica dezamagire. Captivant, bine jucat, bine regizat, dar n-am gasit nici macar un capitol la care filmul sa treaca de un anumit standard al genului. Pana si finalul care se vrea cu un impact puternic n-a reusit sa ma miste in vreun fel, poate si pentru ca este totul transmis intr-o maniera extrem de subiectiva. Bun, de vazut, dar departe de marile productii ale cinemtografiei italiene.

se difuzeaza o varianta a filmului dublat in engleza, e foarte deranjant, sa nu spun cat afecteaza asta valoarea filmului.

Filmul este considerat drept actul de nastere al neorealismului. Realizat in mare parte in 1944, in timpul ocupatiei germane, cu scene filmate de multe ori cu camera ascunsa, plateste tribut vizibil patimilor vremii. Partizanii italieni sunt evident idealizati, iar fostii aliati germani - prezentati drept bestii sangeroase. Valoarea istorica e foarte mare (vorbind aici de istoria cinematografului, in primul rand); cea artistica e oarecum discutabila.